Mihai Ghiță, prezentatorul Asta-i România, dezvăluiri dincolo de ecran: “Îmi fac cafeaua în același ibric, fără smalț, de 10 ani”

Mihai Ghiță, prezentatorul emisiunii Asta-i România!, de la Kanal D, care se difuzează în fiecare duminică, de la 14:30, consideră că viața nu este un joc individual, ci unul de echipă. Acesta este principiul de temelie pe care se ghidează. Îi place să se ocupe de prieteni și să petreacă timp cu ei. Merge la țară și își vizitează bunica. Pasiunea lui este grădinăritul, despre care spune că îl relaxează la fel de mult ca gătitul. După 35 de ani, a descoperit că are nevoie de lucruri simple ca să se deconecteze și mărturisește că ultimele evenimente și prețurile crescute l-au făcut să aprecieze fiecare 10 lei pe care îi are în buzunar. Își face cafeaua în același ibric fără smalț de zece ani și a rămas băiatul bunicii, uman și empatic.

Mărturiile lui Mihai Ghiță, de la Kanal D. Cum este în spatele camerelor de filmat

Mihai Ghiță, în vârstă de 37 de ani, se bucură de audiențe uriașe pe micul ecran. Weekend-ul trecut, prezentatorul emisiunii “Asta-i România!” a plasat Kanal D, pe primul loc pe toate targeturile de monitorizare. Nu îl deranjează comparația cu “România, te iubesc!” de la Pro TV și spune că sunt “două produse jurnalistice de care țara asta are nevoie în aceeași măsură.” Mihai Ghiță mai prezintă și emisiunea de interviuri de pe canalul de YouTube TheXclusive, ”În oglindă”, unde, printre alte persoane, a fost invitată și Oana Roman.

Într-un interviu pentru FANATIK, el a dezvăluit care a fost cea mai dureroasă experiență din carieră, respectiv aceea în care mai mulți copii au fost sclavii unor ”stăpâni”, care le-au tăiat urechile! Susține că experiența aceasta dură îi va rămâne întipărită pentru tot restul vieții sale.

Care ore petreci la muncă în redacția Știrilor Kanal D sau “Asta-i România!”? Îți mai rămâne timp și pentru altceva?

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

– Uneori nu e bine să măsori timpul, mai ales în profesia asta de jurnalist, de om de televiziune. Nu cred că am contorizat vreodată timpul pe care îl petrec la muncă. Poți sta 5 ore sau 20 de ore la muncă. Nu știi când te întorci de la o filmare, de exemplu. Am fost plecat de acasă pentru un subiect 36 de zile, când au fost inundații. Eram undeva pe lângă Rădăuți, pe lângă Prut.

Viața mea de dinainte părea atât de departe de mine, încât atunci când m-am întors în București, locul mi se părea străin. Eu cred că e timp pentru toate, avem timp pentru tot ce dorim, dacă vrem cu adevărat să facem ceva. În dorința noastră de a alerga după lucruri materiale, cred că ne simțim obosiți și am învățat să ne văităm că nu avem timp. Dacă îmi propun să fac ceva, am timp.

Ar fi o fățărnicie să spun că meseria asta mi-a luat ceva. Nu mi-a luat absolut nimic, este o profesie foarte frumoasă care mi-a oferit atât de multe satisfacții, am cunoscut atât de mulți oameni! N-aș putea spune niciodată că din pricina profesiei nu am putut face lucruri. Exclus! Dacă nu ai timp pentru ceva este o alegere personală.

”Ce îmi amintesc de la bunica este îndemnul ei, să muncesc ca să îmi plătesc facturile”

Care sunt principiile tale de viață? Ce sfaturi ai primit de la părinți și care te-au ghidat în viață?

Digisport.ro

Femeia care l-a refuzat pe ”Dumnezeu” e cu 11 ani mai în vârstă decât iubitul ei: ”A renunțat la tot pentru mine”

Cel mai important sfat este acela de a nu da sfaturi. Și îl păstrez, nu dau sfaturi nimănui și nici nu trăiesc după sfaturile altora, nu îmi ghidez drumurile după experiențele altora sau după vorbe de duh. Într-adevăr, drumurile bătătorite au un anumit parfum, au povești, dar ține de personalitatea fiecăruia dacă alege sau nu să le urmeze. Eu sunt genul de persoană care, dacă nu are propria experiență de viață, nu își învață lecțiile. Nu am în portofel vreun dicționar de sfaturi pe care să-l accesez. Ce îmi amintesc de la bunica este îndemnul ei, să muncesc ca să îmi plătesc facturile.

Am multe principii după care trăiesc, pe care nu mi le-a dat cineva, le-am consolidat de-a lungul vieții. Țin mult la principiile prieteniei, am învățat să mă clădesc pe oameni. Tot ce am eu astăzi este construit cu ajutorul oamenilor din jur. Fără că niște oameni care să-mi întindă mâinile, eu nu aș avea nimic. Asta înseamnă omenia, să ajuți oamenii să aibă succes. Nu poți de unul singur. Viața nu este un joc individual, este un joc de echipă. Asta este principiul de temelie pe care îl am, am învățat să joc în echipă și să apreciez oamenii care m-au ajutat să urc, să evoluez, și pe care pe care eu i-am ajutat la rândul meu.

Cum se relaxează Mihai Ghiță: ”Am nevoie de lucruri simple ca să mă deconectez”

În trecut ai lucrat și pe polițic, ca reporter. Ți-a folosit experiența la ceea ce faci acum?

Da, m-a călit, mi-am clădit baza ca jurnalist. În acei ani eram mereu la Parlament și îmi amintesc că aveam senzația că aș fi fost invitat mereu la circ. Priveam, din primul rând, un carnaval grotesc; am văzut de toate. M-a călit experiența aceea, în sensul că atunci când am început la Kanal D reportajele  “Asta-i România!” am știut că această emisiune este și va fi despre oamenii simpli, nu despre politicieni.

Am mai înțeles că oamenii simpli, și aici mă includ și pe mine, sunt de cele mai multe ori singuri. Și e important ca cineva, în cazul de față presa, să semnalizeze nepăsarea, corupția, lucrurile nelalocul lor care se întâmplă în culisele puterii, în administrație etc, și care au efecte nedorite asupra celor mulți, asupra oamenilor simpli. În același timp, la “Asta-i România!” ne dorim să arătăm și lucrurile frumoase, diferite în sensul bun, care există în multe comunități din țară.

Ce faci în timpul liber?

Îmi place să mă ocup de prieteni în primul rând. Ies foarte mult, îmi place să-i vizitez, să mâncăm împreună, să gătim împreună, să ieșim. Îmi place să-mi vizitez bunica, să merg la țară, să văd viața așa cum e ea.

Grădinăresc pentru că mă relaxează, gătitul la fel. Am descoperit acum, după 35 de ani, că am nevoie de lucruri simple ca să mă deconectez. Adun o presiune foarte mare în timpul săptămânii, care devine un bulgăre de energie, și am nevoie să îl depresurizez ușor, ușor, în weekend-uri.

Ce spune despre comparația cu România, te iubesc: “Nu mă deranjează!”

Mulți fac comparații cu emisiunea “România, te iubesc”, de la Pro TV. De ce crezi că se întâmplă asta?

Nu mă deranjează comparația, am tot respectul pentru colegii de la “România, te iubesc!” și pentru toți colegii care fac reportaj și care încă reușesc să facă genul asta de materiale. La “Asta-i România!” am ales ușor un alt drum, facem reportaj social, ne dorim să ne ocupăm de problemele oamenilor. S-a creat o adevărat rețea a binelui în jurul acestei emisiuni. S-a creat o comunitate. Fiecare caz social pe care îl prezentăm generează o fantastică mobilizare. Oamenii se sună, comunica și își împart sarcinile; unul caută o țiglă, unul BCA, o fereastră.

Oamenii ăștia minunați, fără să îi adune, să îi oblige nimeni au construit case, au schimbat destine, au luat copii orfani și le-au oferit o viață. Asta s-a creat în anii ăștia mulți care au trecut de când facem “Asta-i România!”.

Cele două emisiuni, cea de la Pro TV mai mult de anchetă, “Asta-i România!”, de la Kanal D, mai mult de reportaj, sunt două produse jurnalistice de care țara asta are nevoie în aceeași măsură. Sunt două televiziuni care, încă, investesc în genul asta de proiecte, ceea ce este minunat.

Momentul care i-a marcat existența lui Mihai Ghiță: “Nu voi putea uita niciodată. M-a șocat natura omului”

Care a fost cel mai șocant subiect? Dar cel mai dureros?

Fiecare caz este dureros sau șocant și am învățat să trăiesc cu asta. Nu pot să fac un clasament al durerii. Sunt oameni simpli, modești cu povești de viață, pe care le-am aflat prin intermediul colegilor care lucrează la emisiunea “Asta-i România!”, care ne-au schimbat și mie și întregii echipe viața.

Colegii mei au intrat niște copii în acest proiect și dacă ați sta de vorba și cu ei, nu doar cu mine, ați vedea în ce fel de oameni s-au transformat, cât s-au maturizat, cum experiențele de la “Asta-i România!” i-au schimbat și transformat în oameni frumoși. Oamenii simpli ne modelează și pe noi. Durerea o simțim constant atunci când vedem oameni, copii în nevoie.

Ceva ce m-a marcat și nu voi putea uita niciodată a fost filmarea cu niște copii care erau tratați ca niște sclavi. Nu voi uita momentul în care eram într-o grădină cu doi copii, care timp de patru ani de zile fuseseră sclavi, care aveau urechiușele tăiate de “stăpâni”. Nu am putut vorbi, eram înmărmurit. M-a șocat natura omului, în timpul interviului mă întrebam cum niște oameni pot face acest lucru.

Când ești față în față cu un astfel de subiect, experiența este una traumatizantă, te bântuie și rămâne cu tine toată viața. Poate că atunci când privești un astfel de subiect din față micului ecran, te atinge, dar poți trece peste. Pentru mine, care am fost acolo, am fost omul căruia acei copiii li s-au confesat, a fost o experiență dură, care va rămâne cu mine pentru tot restul vieții mele.

Cum l-a afectat pandemia pe Mihai Ghiță: ”Am trecut cu toții printr-un carusel al emoțiilor”

S-au schimbat românii în pandemie? Ce lecție avem de învățat?

S-au schimbat. Am trecut cu toții printr-un carusel al emoțiilor. Ne-am speriat, am stat închiși, am stat la distanță, ne-am bucurat și am zâmbit când ne-am strâns din nou în brațe după foarte mult timp, ne-am regăsit, am descoperit din nou viața. Am înțeles că viața este fragilă, mai ales că apoi a venit și războiul din Ucraina.

Am învățat că nu suntem invincibili și că fiecare generație își duce crucea ei, chiar dacă noi credeam că nu ni se va întâmplă ceva rău. Eu credeam că în vremurile noastre, cu avansul tehnologic, economic vom fi protejați. Însă ne-am dat seama brusc că suntem vulnerabili și în fața bolii, războiului, recesiunii economice.

Dar am învățat și să fim mai atenți la nevoile celorlalți, să fim mai umani, mai empatici. Dovadă a fost mobilizarea extraordinară a oamenilor simpli în a da o mână de ajutor zecilor de mii de refugiați din Ucraina, români care au stat săptămâni în vămi, în frig, care și-au oferit casele, au donat bani, haine, mâncare.

”Apreciez fiecare 10 lei pe care îi am în buzunar mai mult decât o făceam ieri”

Războiul mai lipsea… Prețurile au luat-o razna… Românii sunt panicați. Ce ar trebui să facă?

Spuneam mai devreme că nu pot da sfaturi. Cred că ar trebui să îi asculte pe cei care sunt mai în măsură să îi sfătuiască în acest sens.

Pot spune ce fac eu; apreciez fiecare 10 lei pe care îi am în buzunar mai mult decât o făceam ieri. Panica nu ajută pe nimeni, dar e bine să fim echilibrați, cumpătați.

Tu cum ești dincolo de micul ecran? Oamenii te cunosc prea puțin…

Oamenii mă cunosc prin prisma calității și a profesiei pe care o am. Nu sunt foarte diferit de ceea ce transmit pe micul ecran. Sunt un om foarte vesel în timpul meu liber. Sunt un om optimist, încerc să fac oamenii să zâmbească, îmi place să detensionez situațiile, să fac oamenii să se unească, nu să se despartă.

Iubesc oamenii. Am rămas tot timpul băiatul bunicii, sunt uman și empatic. Mă împrietenesc cu oricine și îmi place să vorbesc cu toată lumea. Faptul că mă opresc oameni simpli pe stradă, să vorbească cu mine,mi se pare un compliment extraordinar. Mie îmi e drag să comunic cu oamenii, să îi ascult.

La ce nu poate renunța Mihai Ghiță

Ce tabieturi zilnice ai? La ce nu ai renunța?

Nu aș renunta niciodată la cafea. Dimineață nici nu mă trezesc bine și cafeaua deja fierbe. Am tot felul de cafetiere, cu capsule, cu boabe, cu filtru sau fără filtru, dar rămân un clasic în viață; îmi fac cafeaua în același ibric pe care îl am de zece ani și care nu mai are nici un pic de smalț. Am tot felul de alte recipiente, ibrice moderne, dar nu le folosesc, cafeaua pare că nu are același gust. În rest nu am alte tabieturi.

Ce preferințe culinare ai? Îți place să gătești?

Da, îmi place să gătesc și am învățat să gătesc tot ce este românesc.

Inițial, nu a fost ceva ce am dorit. Am fost crescut la țară de bunica, pe vremea copilăriei mele adulții munceau la câmp și copiii, de regulă, făceau ce e de făcut un gospodărie, în speță să gătească. Ceea ce am învățat să fac și eu. Am învățat de la bunica să fac și cozonac.

Dar în timp am învățat să gătesc și rețete chinezești, japoneze, indiene. Acum gătesc profesionist și îmi place, mă relaxează. Îmi place să gătesc pentru mulți prieteni, nu știu să gătesc porții mici. Bucuria de a vedea oamenii că mănâncă pe săturate, că le place ce le gătești, nu se compară cu nimic.

Ai vreun vis neîmplinit?

Toți avem visuri neîmplinite, ne propunem să facem multe lucruri. Cred că dacă măcar jumătate din ceea ce îți propui îți iese, ești pe plus. Eu visez măreț și de asta am multe visuri neîmplinite. Le țin cu mine pentru că în momentul în care nu le mai ai, nu mai văd motivația pentru care ai mai sta în picioare. Este bine să visezi și la 70, 80 de ani, cred că în asta constă speranța de viață.

Visurile se vor împlini mereu într-o formă sau alta. Important în viață este să înveți să negociezi cu forța destinului, să accepți că unele visuri vin și se împlinesc în altă formă, într-o altă perioadă a vieții, într-o altă măsură.