Gimnastul Illia Kovtun este un alt sportiv care a ales să lupte pentru Ucraina în felul său. Cel pe care îl știe cel mai bine: aducând glorie țării sale în competițiile sportive, ori de câte ori are ocazia.
Așa a făcut și la etapa de Cupă Mondială de la Doha, de la sfârșitul lunii februarie, unde a câștigat medalia de aur la paralele, proba lui favorită și argintul la cal cu mânere.
Și asta deși chiar în prima zi a calificărilor, Rusia a început bombardamentele asupra Ucrainei. Cu gândul la cei de acasă, sportivul de 18 ani a continuat să impresioneze și la următoarele etape ale Cupei Mondiale, de la Doha, Cairo și Baku, unde a cucerit alte trei medalii de aur, toate la paralele, una de argint și două de bronz.
“Toată lumea știe care este situația de la noi. În Ucraina, războiul face ravagii, suntem îngrijorați pentru familiile și prietenii noștri, pentru țara noastră. Luptăm pe teritoriul nostru și vom demonstra că Ucraina nu abandonează“, a scris pe rețelele de socializare Illia Kovtun după una dintre victoriile din circuitul mondial.
Plecat din Kiev pe 22 februarie, Kovtun, medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale din 2021, se afla în Germania, alături de antrenoarea sa, Irina Nadiuk, și de alți componenți ai lotului național, când a izbucnit războiul din Ucraina.
“Prima noastră reacție a fost să ne întoarcem. Ce naiba să facem aici? De ce să nu fim acasă, alături de apropiații noștri? Participarea la o competiție de gimnastică părea ceva inutil. Voiam să ajutăm, să fim utili țării noastre. Când am plecat, circulau anumite zvonuri, dar nimeni nu își imagina că, în lumea noastră modernă, asta va conduce la un război”, a povestit Nadiuk, care îl pregătește pe Kovtun încă de când acesta avea doar patru ani.
Cum ministrul sporturilor din Ucraina le-a cerut să rămână în afara țării, Irina Nadiuk și elevul său aproape că nu s-au dezlipit de telefoanele mobile, unica lor legătură cu cei rămași acasă: “Cel mai greu este când înțelegem că sirenele lansează un avertisment real în privința atacurilor și a bombardamentelor care amenință orașele și viețile locuitorilor. Se refugiază la metrou și în buncăre, iar atunci pierdem contactul cu ei. Trebuie să așteptăm să revină la suprafață. La fiecare convorbire, este aceeași întrebare: Sunteți vii?”
Illia Kovtun și-a lăsat acasă mama și bunica, în orașul natal, Cerkasy, situat la trei ore de condus, la sud-est de Kiev. Sala de gimnastică unde se antrena a fost transformată în centru umanitar, saltelele servind acum drept paturi pentru militarii ucraineni.
La finalul fiecărui concurs din străinătate, sportivii ucraineni au primit medicamente, magneziu și îmbrăcăminte din partea altor țări, care și-au oferit și sprijinul de a-i găzdui. “Trebuie să anticipăm, să ne ocupăm de formalități administrative, să acceptăm că totul poate pica într-un minut și să o luăm de la capăt. Pentru moment, uităm și de război… Până când te ajunge din urmă, te înfioară și te motivează pentru a continua pentru că, la noi, oamenii se străduiesc să supraviețuiască”, a explicat antrenoarea lui Illia Kovtun cum trăiesc întreaga situație sportivii ucraineni aflați departe de casă.
Și deși ei știu că se vor întoarce, la un moment dat, acasă, momentan le este imposibil să se proiecteze în viitor. Cu atât mai puțin să viseze.