Poveștile lui Arlechino, la 67 de ani! Mihai Gruia Sandu era să orbească

Arlechino împlinește 67 de ani, actorul Mihai Gruia Sandu dezvăluind, pentru FANATIK, secretele carierei sale. El nu a ocolit nici subiecte sensibile legate de viața personală, făcând dezvăluiri de senzație.

Mihai Gruia Sandu, Arlechino, face 67 de ani

Actorul mărturisește că mai dă încă autografe pentru Arlechino, rolul care i-a adus o imensă notorietate. Își amintește că, în copilărie, trebuia să-și facă singur jucării pentru că era prea sărac să își permită ”de cumpărat”.

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Mihai Gruia Sandu recunoaște că se simte ca la 40 de ani și că a decis a trăiască doar în prezent. Cunoscutul actor își aduce aminte cum a stat, pe vremea comunismului, 18 ore pe stadion că să-l ovaționeze pe Ceaușescu și ce viață avea în liceul Tonitza. Arlechino ne povestește cel mai penibil moment pe scenă și ce peripeții a avut în armată.

În anii ’90, actorul Mihai Gruia Sandu a devenit celebru pentru rolul Arlechino. Este unul dintre cel mai neconvenționali artiști de comedie și a fost profesor universitar doctor la Universitatea de Artă teatrală și cinematografică. Și

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

“Mă simt ca la 30, 40 de ani, așa. Am avut vreo 2 ani niște probleme de sănătate, dar le-am rezolvat. Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt bine acum. De la o vreme am renunțat să mă mai raportez la visuri, sunt bucuros să trăiesc în prezent.

Se spune că, dacă trăiești în trecut ești depresiv și dacă trăiești în viitor, anxios. Eu m-am hotărât să nu mă încadrez în niciuna din aceste categorii, vreau doar să mă bucur de ce se întâmplă acum”, ne spune Mihai Gruia Sandu.

Arlechino, copilărie grea: “Dacă nu aveam jucării ni le făceam singuri”

Copil fiind, Mihai Gruia Sandu își aduce aminte de sărăcia din anii ’60, când nu se găsea nimic. Acest lucru nu l-a descurajat însă, și-a făcut, împreună cu prietenii lui, jucării.

“Nu-mi mai aduc aminte cum îmi petreceam ziua în copilărie. Asta pentru că se întâmpla în anii ’60 când totul era de o sărăcie cumplită și nimeni nu poate înțelege asta acum. Dar nouă nu ne păsa, dacă nu aveam jucării ni le făceam singuri.

Digisport.ro

A văzut cum a apărut în public la Miami și a întrebat-o direct: ”Ești bolnavă?”. Răspunsul dat imediat de model

Țin minte că interpretam diverse personaje, în funcție de ce filme vedeam. Când indieni, când cowboy, nu aveam niciun fel de probleme. Ne răneam în genunchi, ne mai rupeam o mână atunci când cădeam din copaci. Din băieții de pe strada mea rar îmi amintesc să nu fi avut vreunul capul spart sau brațul rupt”, își amintește cunoscutul actor.

“3 zile n-am văzut nimic, am crezut că orbesc”

Arlechino a făcut armata, ca toți la vremea lui. Din cauza unei lunete a ajuns să orbească timp  de 3 zile și să treacă prin niște dureri groaznice.  “La 20 de ani eram destul de trist pentru că trăgeam cu tunul în mare, la Capul Midia, și nu era exact ce-mi dorisem. Mă trimiteau de pe o funcție pe alta. Azi trăgeam cu tunul, mâine eram lunetist, apoi planșetist. Scria pe fișa mea că aveam liceu de arte plastice făcut, așa că învățasem să scriu invers, în oglindă cum ar fi, pe planșetă.

Odată țin minte că am orbit 3 zile pentru că un nemernic făcea glume cu noi, noii recruți. N-am știut că avioanele militare sunt argintii până în ziua aia, când am înțeles și de ce. Ca să ascunzi un avion pe cer trebuie să vină din direcția soarelui, ca să lucească. Îl urmăream printr-o lunetă binoculară care mărea de 36 de ori. S-a apropiat și, la un moment dat, și-a schimbat direcția așa că am fost lăsat cu ochii în soare la propriu. 3 zile n-am văzut nimic, am crezut că orbesc. Mă dureau ochii și capul îngrozitor.

După întâmplarea asta am fost mutat într-o unitate, în ’77. Cine scotea cadavrele oamenilor de sub dărâmăturile de la cutremur, cine gonea iepurii și fazanii scoși pentru vânătorile lui Ceaușescu? Soldatul român.

Cine scria din trupuri Cântărea României pe stadion? Soldatul român. Eu eram sus, în litera C, și am stat acolo 18 ore pentru că ploua îngrozitor și nu aveam voie să ne mișcăm. Iată ce făceam la 20 de ani”, declară Mihai Gruia Sandu, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.

Mihai Gruia Sandu, audiențe uriașe ca Arlechino

Mihai Gruia Sandu este și astăzi recunoscut pe stradă pentru rolul Arlechino. Chiar dacă ani de zile i-a bucurat pe copii, mult timp  nu a putut să se bucure de copiii lui, din cauza unui divorț dureros. De supărare, cunoscutul actor nu a mai putut juca 7 ani pe scenă.

“Mă mai strigă lumea ‘Arlechino’ pe stradă, foarte ciudat. Mai puțin în București, dar în provincie nu scap. Nu mai semăn cu cel de acum 30 de ani, părul mi-e alb, dar văd că mai dau încă autografe pentru Arlechino.

La vremea aceea aveam o audiență care acum nu mai este posibilă, era un singur post de televiziune real. Făceam audiență și peste 90 la sută, n-o să mai viseze nimeni niciodată la așa ceva”, mărturisește cunoscutul actor.

“Noi eram ‘săracii’, dar nu ne deranja”

Arlechino a terminat liceul Tonitza. Chiar dacă făcea parte din pătura săracă a societății, acest lucru nu-l deranja  pentru că erau alte mentalități și alte vremuri. Tot la liceu a învățat cum să falsifice o ștampila ca să-și motiveze absențele.

“Nu eram șeful găștii pentru că nu eram organizați așa la arte plastice, dar rebel sigur eram. Am avut mereu neînțelegeri cu profesorii mei. Cel de sculptură m-a ținut numai în nota 5 pentru că veneam cu niște proiecte bășcălioase, ca să spun frumos.  Liceul Tonitza în anii ’70 era o chestie… parcă nu făcea parte din România. Am avut niște profesori excepționali, cărora le păstrez o amintire nemaipomenită. Azi nu se mai învață așa. Știu o grămadă de lucruri pe care nu le folosesc însă. Tehnici de gravură, am făcut ucenicie cu un pictor de biserici.

La liceu făceam însă și o grămadă de trăsnăi. Un coleg, mare falsificator, care a și ajuns directorul unui mare muzeu, ne-a învățat cum să facem scutiri medicale să ne acoperim chiulurile. Totul bine și frumos până la ștampilă. Tehnică era așa: se ia ștampila originală, se aplică pe un ou decojit proaspăt fiert, și astfel se copia. În Tonitza erau elevi cu nume mari și noi eram ‘săracii’, dar nu ne deranja”, declară, în exclusivitate pentru FANATIK, Mihai Gruia Sandu.

“Am dat de 6 ori la teatru”

Doctor în teatru, Mihai Gruia Sandu nu a intrat însă, din prima, la institut. A dat de 6 ori până a reușit. Pe vremea aceea erau și 400 de candidați pe un singur loc și era extrem de greu să treci examenele.

“Nu știu, nu am avut în minte niciodată altceva în afară de teatru. Nu mi-am pus problema că aș putea să fac altceva și am insistat în direcția asta până când toată lumea a crezut că sunt nebun. Am dat de 6 ori la teatru. În prima zi, când am intrat, profesorul ne-a întrebat de câte ori am dat. Eu am zis că de 6 ori și privirile admirative s-au îndreptat spre mine, dar nu a durat mult, pentru că alt coleg dăduse de 10 ori.

La mine pot să spun că a fost și noroc, și Dumnezeu, pentru că se intra foarte greu. E greu de crezut pentru copiii ăștia de acum când ies 500, 600 de actori pe an. Cum să le explic că, atunci când încercam eu să intru, erau 400 de persoane pe un singur loc”, mai spune Arlechino.

“M-am trezit între copiii care urlau”

Toți actorii au parte de pățanii pe scenă, unele mai plăcute și altele penibile. Mihai Gruia Sandu ne povestește ‘vârful penibilului’, așa cum, cu umor, definește cel mai stupid moment din cariera lui pe scenă.

“Am jucat 5 ani la Țăndărică un spectacol deosebit de prost. Eu eram personaj negativ, că n-am avut parte de personaje pozitive. Jucam un cal, eram costumat, trebuia să fornăi, să vorbesc urât și să fac prostii. Adevărul e că nu prea vedeam prin costumul ăla așa că, într-un spectacol, alergam și am căzut de pe scenă.

Am continuat însă să joc, în public. A fost prima dată când am căzut de pe o scenă. M-am trezit între copiii care urlau, că eram personajul rău și le era frică de mine. Asta rămâne vârful penibilului pentru mine.

Recunosc că am jucat în multe piese proaste și în filme la fel de proaste. Din cele 70 de filme în care am jucat, 15 sunt de neprivit”, declară Mihai Gruia Sandu, pentru FANATIK.

“Unii se duc la teatru ca slujbași, iar alții ca actori”

Mihai Gruia Sandu mărturisește că nu înțelege cum, astăzi, ies promoții de câte 400 de actori odată. De asemenea ne spune ce e mai greu de făcut: de jucat sau de regizat.

“Să joc și să regizez sunt două lucruri diferite. De jucat e mai greu uneori dacă ai o pauză mare, până îți intri din nou în stare. La regie este greu dacă oamenii cu care lucrezi nu te înțeleg, dacă nu există o colaborare foarte bună. Sau dacă nimerești o trupă de oameni care s-au plictisit. Unii se duc la teatru ca slujbași, iar alții ca actori, și asta este o diferența enormă”, mărturisește cunoscutul actor.

Actorul Mihai Gruia Sandu recunoaște că s-a lăsat de profesat, mai face treaba asta doar ocazional. Ca profesor a încercat să nu nu-i imite pe profesorii lui așa că nu a lăsat, niciodată, pe nimeni repetent.

“Am fost profesor și am ieșit din funcție. Acum sunt doar ocazional. Oficial, sunt pensionar și mă bucur pentru că noile generații nu mai vin să învețe, ei știu deja tot (râde, n. red.). Ca dascăl mi-am dorit să fiu profesorul pe care eu nu l-am avut ca student. Nu am lăsat pe nimeni repetent. Cine a vrut să învețe de la mine a avut ce. Știu să fac din orice actor o vedetă cu condiția ca el să vrea asta”, ne spune Mihai Gruia Sandu.

“Am lăsat consumul de carne din 2008”

În anul 2008, Mihai Gruia Sandu a renunțat la carne definitiv și a învățat să gătească totul fără acest aliment. Arlechino a avut și o emisiune de gătit pe postul Pro Tv, ‘Starbucătar’, și se declară un pasionat de gătit și de mâncat.

“Am avut și o emisiune de gătit la ProTv, Starbucătar. Îmi place să și gătesc, dar să și mănânc. Am lăsat consumul de carne din 2008, ceea ce mi-a permis să găsesc minunate rețete fără carne. Nu sunt vegetarian, doar carne nu mănânc.

Nu prea am timp de gătit însă. Sunt meticulos și îmi ia timp treaba asta. Când eram mic, o întrebam pe bunica mea când se termină gătitul, și îmi spunea că atunci când se spală toate vasele în care am lucrat”, ne spune Mihai Gruia Sandu.