Joi, Kenneth Smith ar putea deveni prima persoană condamnată la moarte care va fi ucisă prin inhalare de azot. Această nouă metodă de aplicare a pedepsei capitale ar urma să înlocuiască injecția letală, care devine din ce în ce mai controversată.
Deținut într-o închisoare din Alabama, Kenneth Smith așteaptă pe culoarul morții de mai bine de 30 de ani. Condamnat la moarte în 1996 pentru asasinarea unei femei, crimă comisă la cererea soțului infidel al acesteia, în 1988, Smith ar fi trebuit să fie executat în noiembrie 2022. Însă execuția sa prin injecție letală a eșuat: însărcinații cu aplicarea injecției nu au reușit să găsească vena potrivită pentru a-i administra substanța fatală.
Autorizația pentru execuție a expirat, iar o altă dată a fost stabilită. Joi, 25 ianuarie, Kenneth Smith urmează să părăsească pentru a doua oară culoarul morții. De data aceasta, i se va pune o mască pe față, iar cei ce-l vor ucide îl vor face să inhaleze azot pur, lipsindu-i astfel corpul de oxigen. O premieră majoră în Statele Unite.
Principalul susținător al inhalării de azot este Mike Christian. Pe site-ul său oficial, acest fost politician republican din Oklahoma descrie metoda ca fiind „practică, eficientă și umană”. Bazându-se pe un studiu științific pe care el însuși l-a comandat, fostul parlamentar al acestui stat din sudul țării explică faptul că inhalarea de azot provoacă moartea prin hipoxie, adică absența oxigenului din sânge.
Potrivit studiului, condamnatul ar deveni inconștient în opt-zece secunde de la inhalare, înainte de a muri în câteva minute. Cu toate acestea, gradul de suferință pe care îl va îndura condamnatul rămâne necunoscut. De obicei, metoda este folosită pentru eutanasierea animalelor și, prin urmare, nu a fost niciodată testată pe oameni.
La 16 ianuarie, Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului a preluat cazul, declarându-se „alarmat” de acest nou tip de execuție. Aceasta „ar putea constitui tortură sau alte tratamente crude sau degradante în conformitate cu dreptul internațional”, a declarat Ravina Shamdasani, purtătoare de cuvânt a organizației. Ea a subliniat în special că protocolul de execuție nu prevede sedarea condamnatului înainte de execuție.
Cu toate acestea, Asociația Americană de Medicină Veterinară recomandă execuția prin inhalare de azot pentru animale, chiar și pentru cele mari. Asociația explică faptul că această metodă este folosită acum foarte rar, doar pentru găini, curcani și porci, fiind considerată „inacceptabilă” pentru alte mamifere.
„Unii experți medicali au temeri că Kenneth Smith va suferi mari dureri în timpul execuției sale”, a declarat pentru Le Figaro Robin Maher, director executiv al Centrului de informare asupra pedepsei cu moartea din Washington. Iar avocații condamnatului consideră că această metodă prezintă, de asemenea, „pericole pentru personalul închisorii”, a adăugat ea.
În Statele Unite, „întotdeauna s-a căutat cea mai bună metodă de execuție: cea mai curată, cea mai demnă, cea mai rapidă, cea mai nedureroasă și cu cea mai mică cantitate de sânge posibilă”, își amintește Simon Grivet, istoric al Statelor Unite și specialist în drept și justiție.
După independența din 1776, spânzurătoarea a fost regula aplicării pedepsei cu moartea. Dar, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, „execuțiile au fost din ce în ce mai mult afectate de incidente”, explică specialistul. În unele cazuri moartea a intervenit târziu, în altele corpul unor condamnați a fost decapitat de frânghie. Întrucât execuțiile erau mediatizate în presă la acea vreme, autoritățile au încercat să găsească metode mai moderne și mai puțin dureroase.
Din 1890, și-a făcut apariția scaunul electric. Acesta a fost urmat de o scurtă perioadă de camere de gazare, în anii 1920. La început, aceste metode păreau rapide și nedureroase. Dar, și aici, incidentele se succedau. „În ciuda celui de-al 8-lea amendament, care interzice pedepsele crude și neobișnuite, Curtea Supremă a rămas tăcută”, spune Simon Grivet.
Mai multe instanțe locale au început să interzică anumite metode de execuție în anii 1990. „Acest lucru a accelerat tranziția către injecția letală, inventată la sfârșitul anilor 1970”, explică istoricul. Acest cocktail de trei medicamente, care îl anesteziază pe condamnat, îi paralizează mușchii și apoi îi oprește inima, părea să fie metoda potrivită la vremea respectivă.
Dar istoria se repetă. „La începutul secolului XXI, am descoperit că unii responsabili cu punerea în practică a execuției își luau libertăți cu injecția”, spune Simon Grivet. Unii condamnați nu erau anesteziați, ci doar paralizați. A existat o succesiune de execuții „ratate”, „în special în Oklahoma și Alabama”, spune Robin Maher. Cum ar fi cea a lui Kenneth Smith, în noiembrie 2022. Alabama are „un bilanț îngrozitor” în această privință, spune istoricul. „Au ratat trei execuții la rând”.
Aceste incidente nu au provocat o reacție din partea Curții Supreme, dar au încurajat statele să se gândească la o nouă metodă de execuție. În 2018, moartea prin inhalare de azot a fost aprobată în Oklahoma, Mississippi și Alabama. În luna iulie a aceluiași an, opt condamnați la moarte au cerut să fie executați în acest mod, argumentând că injecția letală nu este o metodă pe deplin stăpânită. Aceasta a fost, fără îndoială, o modalitate de a câștiga timp invocând legea.
La sfârșitul anilor 2000, statele favorabile pedepsei cu moartea s-au confruntat și cu o altă problemă. Începând din 2009, Amnesty și ONG-ul britanic Reprieve au desfășurat o amplă activitate de lobby pe lângă companiile farmaceutice europene care produceau medicamente letale și le furnizau Statelor Unite pentru execuții.
Acestea au încetat să le mai vândă în acest scop, iar grupurile farmaceutice americane au urmat exemplul. În 2014, Utah a anunțat reintroducerea plutonului de execuție ca soluție la această problemă. Cu toate acestea, până în prezent, nici un condamnat nu a fost executat în acest mod, deoarece, în general, aceștia au de ales între două metode.
În 2017, Arkansas a efectuat patru execuții într-o săptămână, deoarece se apropia data de expirare a produselor și acestea nu mai puteau fi reaprovizionate. Alte state au ales să folosească un singur produs, un anestezic injectat în doză letală, care ucide fără durere, dar în peste 45 de minute.
Prin urmare, condamnarea prin inhalare de azot oferă o modalitate de a evita aceste probleme, oferind în același timp o execuție rapidă și nedureroasă, deși nu a fost niciodată încercată. Cu toate acestea, Kenneth Smith a făcut apel la Curtea Supremă în speranța de a-și amâna sentința.
Cea mai înaltă instanță din Statele Unite are puterea de a suspenda execuția în timp ce avocații condamnatului își prezintă argumentele. De asemenea, aceasta are posibilitatea de a refuza să ia în considerare cererea, ceea ce rămâne „opțiunea cea mai probabilă”, potrivit lui Simon Grivet, și l-ar condamna pe Kenneth Smith.
În cazul în care cererea sa va fi acceptată, bărbatul de 50 de ani va avea mai multe argumente de invocat. În primul rând, el a fost condamnat la moarte de un judecător care a mers împotriva avizului juriului (11 din 12 jurați au recomandat închisoarea pe viață). Această procedură era legală la vremea respectivă, dar este acum interzisă pe întreg teritoriul Statelor Unite.
În prezent, „juriul trebuie să voteze în unanimitate pentru condamnarea la moarte”, explică Simon Grivet. „Mai există și faptul că s-a încercat deja executarea lui, ceea ce poate implica o dublă condamnare”, ceea ce este interzis de Constituție, subliniază istoricul. Potrivit legislației americane, orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a nu fi pedepsită din nou pentru o infracțiune pentru care a fost condamnată definitiv și și-a ispășit pedeapsa.
Kenneth Smith ar putea susține că a fost deja executat. Dar „mă îndoiesc că judecătorii, dintre care majoritatea sunt conservatori, vor reveni asupra unei jurisprudențe care datează din 1947”, estimează specialistul. Anul acesta, execuția unui tânăr pe nume Willy Francis prin electrocutare a fost ratată, dar a fost în cele din urmă acesta a fost executat a doua oară. Smith va putea, de asemenea, să argumenteze că natura crudă și neobișnuită a unei a doua sentințe este consacrată de cel de-al 8-lea amendament.