Raluca Blejuşcă, adevărul despre trupa Angels: “Mi-a zdruncinat existenţa”

La 13 ani, Raluca Blejuşcă atingea culmile succesului, alături de colega sa, Monica, cu trupa Angels. Erau nevoite să meargă la spectacole cu bodyguarzi pentru ca lumea să nu se năpustească asupra lor. Trupa formată din cele două copile ce fredonau “Aşa-s băieţii, umblă numai după fete” a fost un real fenomen al anilor 2000. Pentru Raluca însă, preţul celebrităţii a fost unul mult prea mare. Aşa că a ales să se retragă pentru că în sufletul ei se dădea o luptă continuă. Iar decizia a căzut ca un trăsnet asupra fanilor, familiei şi mai ales asupra colegei de trupă. În exclusivitatate pentru FANATIK, artista dezvăluie care au fost de fapt motivele retragerii sale şi de ce nu a putut ţine pasul cu succesul.

Raluca Blejuşcă a realizat că fără muzică nu poate trăi, dar nu-şi mai doreşte un succes fulminat

După destrămarea trupei Angels, Raluca Blejuşcă a continuat să cânte solo o perioadă, după care s-a retras ani buni de pe piaţa muzicală. A fost nevoie de mult timp ca să se poată regăsi.

A descoperit frumuseţea ortodoxiei şi a luat calea spiritualităţii. Iar venirea pe lume a celor cinci copii si săi a făcut-o să realizeze că, de fapt, fără muzică nu poate trăi. Acum nu-şi mai doreşte, spune ea, să fie idolatrizată de nimeni. Îşi doreşte ca muzica ei să fie hrană pentru sufletelor celor care o ascultă şi atât.

Raluca Angel vrea să lase ceva în urma ei. Şi deşi are o familie numeroasă căreia i se dedică în totalitate, acum reuşeşte să îşi facă timp pentru a-şi construi, treaptă cu treaptă, cariera la care dintotdeauna a visat.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Trupa Angels, un real fenomen al anilor 2000: “Eram tot timpul înconjurate de mama mea şi de bodyguarzi ca să nu ne sufoce lumea”

La 13 ani atingeai culmile susccesului alături de Monica cu trupa Angels… Cum a fost pentru tine să cunoşti asemenea succes la o vârstă atât de fragedă?

– Eu cânt de la vârsta de 10 ani. Am participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Am câştigat numeroase premii şi mereu m-am situat în primele două locuri. Eram familiarizată cu spectacolele organizate de Primărie în Mangalia, dar succesul cu adevărat, l-am cunoscut la 13 ani cu trupa Angels. Nici nu am apucat să înregistrăm bine piesa “Aşa-s băieţii” că noi deja aveam concerte. Oamenii erau entuziaşti, săreau peste maşina noastră, se cocoţau să ne atingă, să ne ceară autografe. Eram tot timpul înconjurate de mama mea şi de bodyguarzi ca să ne ajute să nu ne sufoce lumea.

Într-adevăr te ia aşa puţin valul, te simţi mare vedetă când se întâmplă lucrurile acestea. Însă a fost destul de epuizant, am filmat vreo cinci videoclipuri, avem trei albume cu trupa Angels, multe concerte, emisiuni. A fost epuizant pentru că trebuia să ţin pasul şi cu şcoala, fiind premiantă până la facultate. Nu mi-a fost uşor, îmi făceam temele în maşină. În weekenduri eram mereu pe drumuri, iar lunea mergeam cu tema făcută la şcoală, ba chiar colegii o copiau de la mine. Niciodată nu aş fi avut curajul să mă ridic în picioare şi să nu ştiu lecţia. Nu mi-a fost uşor, au fost multe nopţi nedormite, multe drumuri obositoare. Ca să cântăm o oră pe scenă trebuia să batem ţara în lung şi în lat prin turnee, spectacole.

Raluca ex-Angels, despre lupta din sufletul ei: “Pe scenă, marea divă, lascivă şi provocatoare, la şcoală, Raluca cea firească şi normală”

Spuneai într-un interviu că ţi-a zdruncinat cumva existenţa într-un mod greu de explicat…

– Într-adevăr, perioada Angels mi-a zdruncinat existenţa într-un mod greu de explicat pentru că se crea cumva dualitatea asta în sufletul meu. Pe scenă trebuia să fiu marea divă, marea vedetă, foarte lascivă şi provocatoare. Apoi ajungeam la şcoală unde trebuia să fiu Raluca cea firească, normală, alături de colegi şi de profesori.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Cumva eram ca Cenuşăreaşa, dimineaţa un om simplu, iar seara trebuia să mă transform. Dualitatea asta a avut un impact mare asupra sufletului meu. Multe laude în exces, după care am simţit şi reversul medaliei atunci când am renunţat la muzică. Am văzut cât de schimbători pot fi oamenii. Dacă au un interes la tine, te laudă şi te aclamă, dacă nu le faci voia, îşi schimbă şi ei atitudinea.

Raluca ex Angels, despre preţul celebrităţii: “M-am întâlnit cu o lume matură şi dură de la o vârstă fragedă”

M-am întâlnit cu o lume matură şi dură de la o vârstă fragedă şi nu avea cum să nu mă impacteze treaba asta. După ce m-am căsătorit, mi-a luat o perioadă să mă stabilizez sufleteşte după tot tumultul pe care l-am simţit cu trupa Angels. Prin copiii mei am reuşit să-mi redobândesc echilibrul. Nu mă mai puteam privi decât prin prisma muzicii. Nu credeam că pot să excelez şi într-un alt domeniu. Mâ gândeam că nu pot fi decât cântăreaţă şi atât. Însă maternitatea mi-a descoperit lucruri frumoase în mine.

Aveaţi faimă, succes, fani, dar eraţi totuşi nişte copile… Ce ţi s-a părut cel mai greu în perioada Angels?

– Da, eram nişte copile ce trebuia să să comporte ca nişte persoane adulte, să ştim să ne gestionăm emoţiile, să ţinem în frâu mii de oameni care veneau la spectacolele noastre. Să ştim să întreţinem bucuria oamenilor, să ştim să vorbim în interviuri. Să aratăm fresh pe scenă după ce traversam ţara în lung şi-n lat şi eram rupte de oboseală. Nu a fost uşor, a fost epuizant. M-am înţeles, în schimb, foarte bine cu Monica. Mai erau mici invidii, care e mai frumoasă, care dansează mai bine, care are mai mulţi fani. Dar una peste alta ne-am înţeles foarte bine.

Vestea retragerii Ralucăi a venit ca un trăsnet: “A fost un şoc pentru toată lumea, pentru presă, pentru părinţii mei, pentru profesorii mei”

Monica ne povestea că a suferit foarte mult când trupa s-a destrămat, dar cu toate astea ţi-a respectat decizia… Cum a fost pentru tine, de ce ai ales să renunţi la muzică şi să te retragi?

– Aşa este, Monicuţa mea dragă a suferit foarte tare când ne-am despărţit. Eu am continuat să cânt şi singură după destrămarea trupei, sub numele de Angel. Am mai scos câteva hituri şi am mai filmat câteva videoclipuri. Monica mi-a respectat decizia, nu i-a fost uşor. Mie mai greu mi-a fost când am renunţat şi eu la muzică. Am suferit nu neapărat pentru mine, ci mai mult pentru suferinţa mamei mele.

Pentru mama mea a fost o adevărată dramă faptul că am renunţat la muzică la vârsta de 18-19 ani. Ea mersese cu mine de micuţă, de mânuţă, peste tot. A avut un rol important în evoluţia mea ca artist. A fost un şoc pentru toată lumea, pentru presă, pentru părinţii mei, pentru profesorii mei. Nimeni nu mă putea vedea altfel decât pe scenă.

Raluca a ales să se retragă din trupa Angels când avea succesul la picioare

Mă obosea foarte tare lumea showbiz-ului, deşi eram adolescentă şi mă regăseam în melodiile acelea de vârsta mea, cu texte puerile. Totuşi nu mă regăseam complet. Eu eram învăţată să cânt un gen muzical matur. Eram îndrăgostită de Celine Dion, Mariah Carey, Whitney Houston, aveam altă viziune asupra muzicii. Îmi tot doream să renunţ la muzică, dar nu aveam cum pentru că eram sub un contract cu o casă de producţie. Am aşteptat să închei toate contractele şi mi-am luat rămas bun de la toate.

“Am renunţat la muzică şi pentru că am descoperit frumuseţea ortodoxiei”

Am renunţat la muzică şi pentru că am descoperit frumuseţea ortodoxiei. Nu îmi mai doream să am o viaţă de noapte prin cluburi şi discoteci cum era pe vremea aceea. Voiam o viaţă curată, departe de zgomotul lumii. Atunci nu se putea face artă în România, prin anii 2000. Foarte puţini artişti reuşeau să facă artă cu adevărat. În mare parte se cânta dance, cu acelaşi ritm, cu aceleaşi versuri. Şi atunci când am renunţat, m-am gândit că o să fac treaba asta pentru totdeauna pentru că nu mai puteam să cred în puterea muzicii. Nu o mai simţeam ca pe o artă.

Dacă ai fi economisit banii din perioada Angels, acum erai o persoană bogată?

– S-au câştigat într-adevăr foarte mulţi bani în trupa Angels, bani ce au fost investiţi din nou în muzică şi în bunăstarea noastră de zi cu zi. Majoritatea banilor au fost investiţi în casa părinţilor mei de la Mangalia, bani pe care mama a vrut ulterior să mi-i dea înapoi. Şi mi-a dat cu vârf şi îndesat, chiar mult peste, în toată generozitatea ei. A vrut cumva să nu fie datoare faţă de mine, deşi eu îi sunt de fapt datoare pentru tot ce a făcut pentru mine. Nu ştiu dacă acum aş fi fost o persoană bogată, dar oricum aş fi avut o bogăţie peste medie.

“Nu mai vreau să mă idolatrizeze nimeni sau să urle după mine”

Ce te-a convins să revii pe scenă şi să te întorci la marea ta pasiune, muzica?

– În timp au apărut copiii şi a trebuit să descopăr pentru ei muzica frumoasă pentru a le cultiva simţul muzical. Mi-am dat seama că muzica are un rol important în viaţa unui om. Mi-am dat seama ce mare impact poate avea muzica în viaţa lor. Am început să ascult muzică clasică, muzică de film, Anotimpurile lui Tudor Gheorghe care m-au fascinat.

Iar mai apoi m-am întâlnit cu regizor care a vrut să îmi folosească vocea pe coloana sonoră a unui film. Deci practic reîntorcerea mea în muzică are legătura cu iubirea mea faţă de muzica de film. Am vrut iniţial doar să-mi folosesc vocea pentru acea coloană sonoră, însă am reluat legătura cu foştii compozitori, care au început să îmi compună melodii noi. Asta deşi eu îmi luasem definitiv gândul de la muzică cu toate că, într-un colţ de suflet mai speram cumva că mă voi reîntoarce.

Încet, încet, s-au adunat compozitori, s-a mărit echipa, am început să cunosc altfel de oameni. Muzica în sine s-a mai schimbat în ziua de azi. Poţi să îţi creezi propria ta muzică, să ai propriul tău public. Nu mai trebuie să te încadrezi neapărat în nişte şabloane ca să ai succes. Eu nu îmi mai doresc un succes fulminant, vreau un succes în trepte care să mă reprezinte. Vreau mai mult aprecierea şi iubirea oamenilor faţă de ceea ce fac. Nu mai vreau să mă idolatrizeze nimeni sau să urle după mine, ci să mă respecte şi să le fie de folos ceea ce cânt. Vreau ca muzica mea să fie hrană pentru sufleţelele celor care o ascultă.

“Pentru mine, să cânt nu este un moft, nu e dorinţa de a face bani şi de a mă umple de glorie”

Am descoperit că nu pot trăi fără muzică, în sensul că, muzica pentru mine este o nevoie, întocmai cum este nevoia de mă hrăni. Tot la fel am şi nevoia de a cânta şi a dărui o parte din ceea ce sunt eu. Prin muzică dăruiesc ceea ce am eu mai frumos în mine. Şi atunci când primesc înapoi de la oameni, totul devine şi mai frumos. Pentru mine, să cânt nu este un moft, nu e dorinţa de a face bani şi de a mă umple de glorie. Pentru mine, muzica clar este o nevoie interioară.

„Trupa Angels nu se va mai reface”

În ce relaţii mai eşti cu fosta colegă de trupă, Monica?

– Am rămas într-o relaţie de prietenie cu Monica, vorbim cred o dată pe lună. Ne mai trimitem tot felul de story-uri pe instagram. Ea îmi mai trimite filmuleţe cu oameni care fredonează melodiile noastre vechi prin concerte. Ea acum prezintă concerte pe litoral şi le mai aminteşte oamenilor despre melodia “Aşa-s băieţii”.

Ea îşi doreşte foarte mult să reface trupa, dar eu nu pentru că nu mă mai regăsesc în stilul muzical. Dar cu siguranţă ne vom mai întâlni în concerte sau prin emisiuni împreună. Din toamnă vor fi emisiuni care vor vrea să venim împreună, măcar la interviuri, chiar dacă nu vom mai cânta împreună. Lumea s-ar bucura foarte tare de revederea noastră.

Multe trupe ale anilor 2000 încep să se reunească, voi aţi luat vreodată în calcul posibilitatea de refacere a trupei?

– În proiectul meu actual nu vreau să mă folosesc de perioada Angels. Normal, e bine că oamenii mă cunosc de undeva, mă asociază cu anumite melodii atunci când mă văd la televizor. Dar ceea ce încerc să construiesc acum este cu totul diferit. Trupa Angels nu se va mai reface. Ştiu că se reunesc multe trupe acum, probabil că aşa simt, aşa îşi doresc. Oamenii încă se bucură să asculte trupele respective în concerte, mai ales în concertele retro.

Atmosfera pe care oamenii o trăiau atunci la concerte, nu o mai regăsesc în concertele de astăzi. De aceea bucuria este mai mare atunci când asculţi muzica din anii 2000, decât muzica acesta care este uşor mai depresivă şi deprimantă. Pe vremea noastră muzica era mai veselă, mai plină de viaţă, acum parcă este din ce în ce mai tristă. În concertele mele amintesc tot timpul oamenilor câteva refrene celebre. Am un medley, adică o trecere prin toate aceste refrene ale trupei Angels pe care le cânt împreună cu bandul meu.