Life

Raluca Angel, artista care cânta hit-ul ”Aşa-s băieţii”, despre viaţa cu cinci copii: ”S-a spus că fac parte dintr-o sectă”

Raluca Angel, fostă componentă a trupei Angels recunoaşte cât de greu este să creşti cinci copii, dar şi ce costuri implică o familie atât de numeroasă.
01.07.2023 | 09:27
Raluca Angel artista care canta hitul Asas baietii despre viata cu cinci copii Sa spus ca fac parte dintro secta
Raluca ex Angels, despre viaţa cu 5 copii / sursa foto: arhivă personală / fotomontaj: Fanatik
ADVERTISEMENT

Raluca Angel nu mai este demult puştoaica ce fredona „Aşa-s băieţii, umblă numai după fete”. Acum este o femeie în toată regula şi mamă a cinci copii. A renunţat la muzică când avea succesul la picioare. Ba chiar a fost acuzată că face parte dintr-o sectă atunci când a ales să se îndepărteze de lumina reflectoarele şi să-şi întemeieze o familie. S-a dedicat întru totul soţului şi copiilor săi. Şi deşi acum taboul familiei sale pare unul perfect, artista dezvăluie în exclusivitate pentru FANATIK cât de grea este, de fapt, viaţa cu atâţia copii. Au fost multe nopţi nedormite, numeroase panici şi clipe crunte. A suferit, spune ea, de epuizare, dar în fiecare secundă s-a bucurat de sprijinul soţului pe care îl consideră un tată erou, la fel cum şi ea, a fost numită o mamă eroină.

Raluca ex Angels şi soţul trăiesc o poveste de dragoste demnă de film. S-au îndrăgostit la prima vedere şi au ştiut din prima clipă că sunt predestinaţi

Raluca Angel avea doar 20 de ani când s-a căsătorit cu Ionuţ, bărbatul de care s-a îndrăgostit la prima vedere. A ştiut din prima clipă că el îi va fi soţ şi tată pentru copii. Au format o echipă şi doar împreună au putut menţine armonia în familia lor numeroasă.

ADVERTISEMENT

Cântăreaţa recunoaşte pentru cititorii FANATIK că şi costurile pe care le implică creşterea a cinci copii sunt enorme, dar în egală măsură şi grijile sau responsabilităţile. S-au descurcat greu, spun ei, din punct de vedere financiar în primii şapte ani de căsnicie. Acum însă îşi permit să le ofere copiilor tot ce este mai bun, cu atât mai mult cu cât Raluca a revenit pe piaţa muzicală cu proiectul Angel.

“Sunt un om ce crede foarte mult în familie pentru că mă împlineşte, mă motivează, îmi dă aripi”

Raluca, cândva erai o adolescentă ce fredona „Aşa-s băieţii, umblă numai după fete”, astăzi eşti o mamă a cinci copii… Cum este Raluca din prezent?

ADVERTISEMENT

– Aşa este, Raluca din prezent este mamă de cinci copii, este o soţie fidelă, iubitoare. Sunt un om ce crede foarte mult în familie pentru că mă împlineşte, mă motivează, îmi dă aripi. Şi deşi cânt de la vârsta de 10 ani, consider că proiectul meu muzical poate fi ceva nou pe piaţă. Vreau să demonstrez că se poate să ai un proiect muzical fresh şi modern, dar de calitate. Un proiect muzical care să pună accent pe valoare, pe autenticitate şi pe emoţie.

“Viaţa cu cinci copii este tare frumoasă, dar în acelaşi timp grea, plină de provocări zilnice”

Cum este viaţa cu cinci copii? Cum arată practic o zi din viaţa ta?

– Viaţa cu cinci copii este tare frumoasă şi te poate împlini foarte mult, mai ales dacă eşti în armonie cu soţul tău şi dacă sunteţi o echipă. În acelaşi timp este şi grea, plină de provocări zilnice. Dar aşa cum am mai spus, nu fug de greu, ci consider că în lucrurile grele se ascunde foarte multă frmuseţe. Nu contează dacă un lucru este greu sau uşor, contează dacă are rost. Pentru mine, dacă ştiu că are sens un anumit lucru, îl fac indiferent de cât de greu mi-ar fi. Să ai o familie cu cinci copii implică foarte multă responsabilitate şi asta îţi dă sens, clar.

ADVERTISEMENT

Cum arată o zi din viaţa Ralucăi Angel, o mamă de cinci copii

Lucrurile arată diferit în fiecare zi, mai ales în vacanţă. Însă atunci când copiii au şcoală de exemplu, mă trezesc pe la 7 fără un sfert, le fac pacheţelul, soţul îi duce la şcoală. La 12 îi iau eu înapoi pe trei dintre ei. Ceilalţi mari vin singuri şi pleacă singuri  pentru că stăm aproape de şcoală şi de munca soţului. Ne-am luat un apartament de curând tocmai ca să evităm traficul şi pentru că ne bucurăm tare mult ca ai noştri copii să meargă pe jos. Cred că îi relaxează, îi linişteşte, mai ales după o zi aglomerată de şcoală. Ajung acasă mult mai liniştiţi decât dacă i-am fi luat cu maşina.

După care urmează temele, fac mâncare, curăţenie, activităţi extraşcolare. Unul dintre ei face fotbal de trei ori pe săptămână, Serafim face cursuri de chitară, mai merg la engleză, la matematică. În mare, ne axăm pe şcoală şi activităţi extraşcolare, mers în parc aproape zilnic. Iar eu cu muzica mea, îmi rup de fiecare dată când pot câteva ore, ba pentru studio, ba pentru repetiţii, ba pentru mers la Bucureşti prin emisiuni, filmat de clipuri. Le facem cumva pe toate, cât putem noi de frumos.

ADVERTISEMENT

Raluca Angel, o mamă preocupată de educaţia copiilor: “Sunt tot felul de tentaţii, lucruri pe care le văd la influencerii de pe social media”

Ai copii cu diferenţe mici de vârstă între ei, ţi-a fost greu? Ai avut ajutor?

– Aşa este, Anastasia are aproape şase ani, Emilian opt, Maria aproape 11 ani, Cassian aproape 13 ani şi Serafim 14 ani. El e cel care şi-a luat buletinul dintre toţi. Nu mai sunt aşa de mici, nu mi se mai pare la fel de greu ca atunci când erau toţi micuţi. Am trecut de ce era mai greu. Acum mi se pare mai greu cu educaţia, în special a celor mari. Sunt tot felul de tentaţii, lucruri pe care le văd la influencerii de pe social media. Încercăm să fim mereu aproape de ei, să le explicăm ce e bine, ce nu e bine.

Raluca Angel, despre viaţa cu cinci copii crescuţi fără bone sau alte ajutoare

Nu mi-a fost uşor, recunosc. Înainte, cât au fost micuţi, îmi era foarte greu cu dependenţa aceasta fizică, depindeau de mine şi de soţul meu întru totul. Acum mai pleacă şi singurei, se mai descurcă, mai pleacă cu grupurile de prieteni prin oraş. Nu mai sunt la fel de dependenţi. Diferenţa de vârstă este micuţă între ei, maxim doi ani, doi şi ceva între fiecare în parte.

Nu am avut bone, doar la a cincea fetiţă am avut o doamnă care venea săptămânal, o dată sau de două ori pe săptămână ca să mă ajute cu mâncarea şi curăţenia. Dar doar până a împlinit cea mică un an de zile, atât. După care am simţit că mă pot descurca şi singură. Din când în când îi mai ducem pe la părinţi sau socri, iar când sunt eu nevoită să plec în Bucureşti, chem o doamnă care să stea câteva ore cu ei. Însă în 95% din timp, noi suntem acolo pentru ei.

Raluca Angel, despre greutăţile vieţii cu cinci copii: “Timp de o lună de zile m-am chinuit cu toţi cinci”

Se spune că meseria de mamă este cea mai grea, cum e pentru tine?

– Aşa este, meseria de mamă este cea mai grea, dar este şi cea mai frumoasă, cea mai reală, cea mai necesară pentru copiii tăi şi pentru cei din jur. Mama are un rol foarte important şi în societate. O mamă bună ajută practic societatea să aibă membri de valoare, prin educaţia pe care le-o oferă şi prin tot ce face acasă.

Deşi eşti într-o continuă slujire faţă de ei şi pare că faci lucrurile doar pentru ceilalţi şi pentru tine nimic, de fapt descoperi de-a lungul anilor că tot ce ai făcut pentru ceilalţi, de fapt ai făcut pentru tine. Şi astfel te-ai maturizat , te-ai dezvoltat, ţi-ai cunoscut limitele, pe unele ţi le-ai depăşit. Reuşeşti să-ţi stăpâneşti altfel emoţiile. Practic îi creşti pe ei, dar şi pe tine şi de aceea consider că o mamă făcând pentru copiii ei, de fapt face pentru ea.

Raluca Angel, internată în spital cu cel de-al doilea copil: “A fost cumplit pentru el, iar pentru mine epuizant”

Ai avut vreodată temeri legate de copiii tăi, panici?

– Normal, am avut şi tot felul de temeri legate de copii, de panici, mai ales atunci când erau bolnăviori. Nu au fost niciodată grav bolnavi, dar răceli, viroze, tuse care ţinea câte trei săptămâni. La un moment dat au avut toţi vărsat de vânt. Timp de o lună de zile m-am chinuit cu toţi cinci, îi treceau unuia bubiţele, îi apăreau altuia şi tot aşa. A fost dificil. Cel mai greu e atunci când ia primul o boală pentru că la ceilalţi ştiu deja la ce să mă aştept.

Cel mai tare m-am chinuit cu cel de-al doilea copil care făcuse o bronşiolită gravă la doar o lună de când se născuse. Atunci am stat şi internată în spital, cu antibiotic, injecţii, a fost cumplit pentru el, iar pentru mine a fost epuizant. Nu ştiu dacă în acele 11 zile de spitalizare reuşeam să aţipesc două ore pe zi, iar în rest stăteam continuu cu el în braţe, plângând. A fost groaznic de greu, dar acum suntem bine. Îţi spun sincer, acum mi se pare cel mai uşor pentru că au crescut.

“Epuizarea era mult prea mare şi nu mai puteam face faţă”

Te-ai confruntat vreodată cu depresia postnatală?

– Depresie postnatală nu am avut. Poate am avut momente de epuizare maximă de la lipsa somnului în care mi se întâmpla să plâng fără un motiv anume. Epuizarea şi-a spus cuvântul de foarte multe ori. Mă descărcam prin plâns ca să elimin toată oboseala din mine. Eu i-am alăptat pe fiecare în parte câte un an şi jumătate, chiar doi, ba chiar s-a întâmplat să rămân însărcinată în timp ce alăptam. Şi-atunci epuizarea era mult prea mare şi nu mai puteam face faţă. Am avut multe nopţi nedormite pentru că îi alăptam peste noapte şi din oră în oră. Până la un an şi jumătate pot să spun că este crunt pentru că trebuie să-i ţii mai tot timpul în braţe.

Raluca Angel şi soţul au apelat la ajutorul unui duhovnic: “Un duhovnic bun este esenţial într-o familie care vrea să rămână în armonie”

Cum îţi găseşti puterea în momentele grele?

– Puterea mi-o găsesc în braţele soţului. Mă uit în ochii lui şi îi spun că nu mai pot, iar el mereu mă încurajează şi îmi spune că o scoatem la capăt până la urmă. Îmi găsesc puterea şi în Biserică, în relaţia cu duhovnicul, care mă ajută enorm. Un duhovnic bun este esenţial într-o familie care vrea să rămână în armonie.

Cum arată o masă cu cinci copii, cât de mare este de exemplu oala în care trebuie să găteşti?

– Fiind o familie atât de numeroasă cred că doar masa de seară reuşim să o luăm împreună atunci când vine şi soţul de la serviciu. În rest, primii trei copii mănâncă împreună dimineaţa, iar pentru ceilalţi doi mai mari masa arată mai mult ca un bufet suedez. Ei vin şi mănâncă când îşi amintesc. Le gătesc de toate, ciorbiţe, plăcinte, smoothie-uri. Le fac mai de toate tocmai ca să nu fie atraşi de lucrurile pe care le văd prin magazine. Dar de dulciuri tot nu scăpăm, au început să mănânce zilnic câte ceva dulce. Eu încerc pe cât posibil să le fac deserturi de casă. Oala este de maxim 10 kilograme pentru că nu mănâncă niciodată aceeaşi mâncare două zile la rând. De aceea, tot timpul trebuie să fac altceva.

“În primii şapte ani de căsnicie ne-a fost mai greu din punct de vedere financiar”

Cât de costisitoare este viaţa cu cinci copii, mâncare, haine, activităţi?

– Este foarte costisitoare viaţa cu cinci copii. În primii şapte ani de căsnicie ne-a fost mai greu din punct de vedere financiar. După care au apărut mai mulţi copii într-adevăr, dar şi soţul a avansat profesional. Când ne-am căsătorit era consilier juridic, apoi avocat, acum este procuror, deci a tot avansat. Acum ne permitem să îi creştem pe toţi cât de bine putem. Încercăm totuşi să îi învăţăm să fie modeşti. Să înţeleagă că pentru fiecare lucru pe care îl poartă sau îl au, cineva munceşte pentru ca ei să aibă.

“Nu vreau să fie risipitori, ci să înţeleagă valoarea banului şi mai ales munca ce stă în spatele banilor pe care îi avem”

Nu vreau să fie risipitori, ci să înţeleagă valoarea banului şi mai ales munca ce stă în spatele banilor pe care îi avem. Sunt costisitoare şi hainele, mâncarea, activităţile extraşcolare. În ceea ce priveşte mâncare chiar am ţinut să le luăm cele mai sănătoate lucruri, chiar dacă au fost mai scumpe. Am investit în mâncare bio destul de mult, cât se poate pentru că în ziua de azi nimic nu prea mai e bio, dar încercăm să nu tăiem din costurile unei alimentaţii sănătoase.

Sunt foarte multe cheltuieli, dar reuşim să ne descurcăm. Cert este că, odată cu fiecare copil am simţit că a existat un progres profesional atât pentru soţul meu, cât şi pentru mine cu cariera muzicală, dar şi pentru părinţii mei. Şi ei au afaceri proprii şi au ajutat la bunăstarea familiei noastre.

Călătoriţi mult în formulă de şapte, cum sunt vacanţele în familie? Aţi avut ceva peripeţii?

– Mai tot timpul călătorim în formulă de şapte sau măcar cu trei dintre copii. Mergem la mare, la munte. Pentru mine marea este gratis pentru că părinţii mei sunt din Mangalia. Timp să am pentru că mama mă aşteaptă mereu cu copiii la Mangalia. Încercăm să fim mereu împreună. Îi scot foarte des şi prin împrejurimile oraşului Tulcea, unde locuim acum. Sunt tot feluri de dealuri, mergem cu mingile, îi las să alerge în natură. Vizităm des şi mănăstirile din România. Însă nu ne aventurăm departe, în afara ţării nu am fost până acum niciodată.

Nu am avut nu ştiu ce peripeţii, dar orice călătorie se face cu mult zgomot în maşină, e nebunie. E agitaţie mare până facem bagajele, până punem totul la punct, dar ne-am obişnuit cu gălăgia. E un zgomot care ne linişteşte, nu ne mai agită. E vorba de râsete de copii, de toată drăgălăşenia lor, deci un zgomot frumos. Normal, se mai şi ciondănesc pe drum, am învăţat să le gestionăm, suntem trecuţi prin toate. Dar una peste alta, e chiar frumos.

“Cel mai important aspect la care trebuie să lucreze o mamă este ca ai ei copii să aibă respect”

Ce sfat le dai cel mai des copiilor tăi?

– Zilnic îi îndrumăm şi le dăm sfaturi în funcţie de situaţia cu care ne confruntăm. Fiind cinci şi fiind diferiţi, pot spune că dau sfaturi fiecăruia în parte. Pentru că ce îi spun unuia, nu funcţionează pentru celălalt. Am noroc că îi cunosc foarte bine pe fiecare parte şi ştiu cam ce sfaturi i-ar face să schimbe direcţia greşită. Îi învăţăm că şi atunci când greşesc, să nu o facă cu rea intenţie. Să nu fie răi şi obraznici, să nu-şi dorească să facă un lucru rău.

Cel mai important aspect la care trebuie să lucreze o mamă este ca ai ei copii să aibă respect faţă de părinţi, de prieteni, de profesori. Este extrem de important în orice relaţie. Dacă există respect, totul în jur se schimbă în bine, relaţiile evoluează frumos. Asta înseamnă că îţi pasă de celălalt şi cumva, nu te situezi cu aroganţă deasupra lui.

Cât de important a fost pentru tine ajutorul şi sprijinul soţului tău?

– Au fost şi sunt esenţiale. Suntem un tot în tot ceea ce facem. Lumea spune despre mine că sunt o mamă eroină, dar de fapt, şi el este un tată erou.

“Dacă am putut să creştem cinci copii, mai putem să-l creştem şi pe al şaselea”

Vă opriţi la cinci copii sau vă mai doriţi?

– Nu ne-am făcut niciodată planuri legat de câţi copii o să avem. Toţi au venit firesc, ne-am bucurat de fiecare în parte. Deocamdată într-adevăr, simţim că limita ar fi cam cinci, dar dacă ar mai veni pe viitor al şaselea bebeluş nu spunem nu. L-am primi şi pe el cu toată dragostea şi responsabilitatea pe care o implică. Dacă am putut să creştem cinci copii, mai putem să-l creştem şi pe al şaselea (n.red. râde ).

Raluca Angel şi soţul, poveste de dragoste demnă de film: “S-a îndrăgostit de mine pe loc, dar a încercat să-şi reprime sentimentele pentru că se gândea că sunt vedetă”

Ştiu că tu şi soţul tău aveţi o poveste frumoasă şi romantică… Povesteşte-ne puţin cum v-aţi cunoscut şi cum te-a convins să te căsătoreşti la doar 20 de ani?

– Da, a fost o poveste foarte frumoasă între noi şi este în continuare. L-am cunoscut pe soţul meu la 16 ani, la logodna surorii mele. Pe atunci cântam în trupa Angels. Ţin minte că atunci când ni s-au intersectat privirile, am simţit că intru într-o altă lume. Am avut un sentiment că el este cel cu care îmi voi petrece restul vieţii. După care m-am închis într-o cameră, am început să plâng şi îmi spuneam că băiatul acela trebuie să rămână cu mine. Eram fermecată de ochii lui albaştri şi de sentimentul acela nou care mă copleşise.

Şi el a simţit că s-a îndrăgostit de mine pe loc, dar a încercat să-şi reprime sentimentele pentru că se gândea că sunt vedetă şi nu o să mă uit la el. Dar a aflat ulterior că îmi place de el şi atunci a dat frâu liber iubirii. A început să îmi scrie scrisori, poezii frumoase. Eu îi trimiteam înapoi scrisori cu lacrimi de dor pe ele. Îmi era dor tot timpul de ochii lui albaştri şi de nevoia de a ne contopi din nou privirile.

Raluca Angel s-a căsătorit la doar 20 de ani: “M-a sunat să îmi spună că nu mai poate aştepta şi că vrea să fiu soţia lui”

O perioadă am corespondat doar prin scrisori şi ne vedeam de trei, patru ori pe an. După care, în ultimul an înainte de a ne căsători ne vedeam aproape zilnic. Eu eram la facultate în Bucureşti, iar el la Master la Drept. Iar într-o zi m-a sunat, mi-a zis că el nu mai poate aştepta şi m-a întrebat dacă vreau să fiu soţia lui. Am început să plâng şi bineînţeles că i-am spus că vreau să facem pasul acesta. Părinţii mei s-au trezit cu invitaţia la nuntă în braţe. Au fost de acord, bineînţeles cu un nod în gât, ştiind că sunt micuţă. Nu aveam decât 20 de ani atunci când m-am căsătorit. În timp s-a convins şi mama că am făcut alegerea cea mai bună.

Raluca Angel, despre credinţă şi relaţia cu Divinitatea: “Mi s-a spus că fac parte dintr-o sectă având aşa mulţi copii”

Cum ţi-ai descoperit latura spirituală şi care este legătura ta cu Divinitatea? Ai fost dintotdeauna o persoană credincioasă?

– Nu am primit o educaţie religioasă acasă, părinţii mei nu mă duceau la Biserică. Ei sunt mai mult morali şi au creat un climat frumos în familie. Bunica era cea care ne mai ducea de Crăciun, de Paşte la Biserică şi mai ţinea de tradiţiile ortodoxe. Un impact asupra sufletului meu a avut profesoara de religie, când făceam tot felul de serbări la care eu cântam. Ţin minte că toţi profesorii plângeau. Când am intrat în trupa Angels, în clasa a şaptea, am pierdut orice legătură cu Biserica.

Mi-am recăpătat această legătură ani mai târziu, atunci când l-am întâlnit pe Ionuţ, soţul meu. În viaţa noastră a apărut un duhovnic de la Mănăstirea Putna, care a ştiut să ne ghideze foarte frumos paşii. Sunt creştin ortodoxă deşi mi s-a spus că fac parte dintr-o sectă având aşa mulţi copii. Nu este adevărat, noi ţinem cât putem de duhovnicul nostru. Acum avem unul deosebit, aici în Tulcea, care are de asemenea cinci copii şi mereu ştie să ne ajute când apar mici probleme. Încercăm să Îl punem pe primul loc pe Dumnezeu în familia noastră ca să fie ca o lumină care să ne lumineze calea.

Cum se împarte Raluca Angel între cei cinci copii şi cariera muzicală: “În primii zece ani mi-ar fi fost imposibil”

Cum reuşeşti să te împarţi între familie şi carieră de când ai revenit pe piaţa muzicală cu proiectul Raluca Angel?

– Recunosc că nu îmi este uşor , dar de când m-am reîntors, am primit tot felul de oferte. Atunci când am simţit că mă depăşeşte ceva sau că nu pot duce la bun sfârşit oferta respectivă, am refuzat-o. Mi-am simplicat lucrurile ce ţin de domeniul artistic pentru a pune ca prioritate, întotdeauna, familia. Nu am mai făcut pe plan muzical decât lucrurile în care am crezut cu adevărat. Nu am făcut nimic degeaba. Eu sunt un artist independent. Lucrez cu o echipă de oameni profesionişti care îmi înţeleg şi partea aceasta familială şi au grijă să nu-mi dea mai mult decât pot duce.

Primii zece ani, cât au fost copiii mici, mi-ar fi fost imposibil să mă întorc la muzică. Poate doar cu vreo două, trei bone ajutor, dar nu a fost cazul. Însă noi ne-am dorit să ne creştem copiii singuri şi să mă implic în fiecare aspect ce ţine de viaţa de familie. Acum mă mai pot rupe câteva ore, maxim o zi departe de ei, să îmi duc la bun sfârşit proiectul muzical.

Raluca ex-Angels a revenit pe piaţa muzicală: “Nu fac compromisuri. Nu cânt decât ceea ce îmi place şi ceea ce simt”

Care este ţelul tău din punct de vedere profesional?

– Pe plan profesional mi-aş dori să ajung la inimile oamenilor printr-o muzică cu un aer fresh, modern, dar să fie de calitate, autentică. Mi-ar plăcea ca echipa mea să crească. Acum merg cu patru instrumentişti la concerte, dar mi-ar plăcea să ne mărim echipa, să avem şi suflător şi vioară. Îmi doresc să mă înconjor de oameni profesionişti care să mă simtă, să ştie cum sunt şi să mă ajute să mă dezvolt. Accept sfaturi dacă este ceva de şlefuit la mine, dar nu fac compromisuri. Nu cânt decât ceea ce îmi place şi ceea ce simt. Abia aştept să las în urma mea cât mai multe melodii de valoare, care să rămână în timp.

“Visul meu a fost să am un duet cu Celine Dion, iar anul trecut mi s-a împlinit o parte din vis”

Cu ce artist­/artistă ţi-ai dori să colaborezi?

– Mi-ar plăcea colaborări şi cu alţi artişti, deocamdată am scos recent cu tenorul Vlad Miriţă, o melodie care se numeşte “Lasa iubirea aşa cum e”. Îmi doresc şi alte colaborări la fel de frumoase. Visul meu a fost să am un duet cu Celine Dion, iar anul trecut mi s-a împlinit cumva o parte din vis. Am cântat la Sala Palatului în deschiderea concertului Garou, dar şi în duet cu el. Garou este cel care are un duet superb cu Celine Dion. Când i-am văzut privirea pe scenă m-am cutremurat. M-am gândit că aceiaşi ochi o priveau cândva şi pe Celine Dion.

“Îmi doresc să colaborez cu artişti care pot cânta live la fel de bine ca şi în studio”

La noi în România, mi-ar fi plăcut enorm să cânt cu maestrul Tudor Gheorghe, dar nu cred că se va întâmpla vreodată. În rest, mi-ar plăcea să cânt cu orice artist care are valoare, care într-adevăr cântă. Mai am o colaborare frumoasă cu băieţii de la Direcţia 5, mi-au compus o melodie care se numeşte “Speram să fii tu”. Acum aştept oferte, îmi doresc să colaborez cu artişti care pot cânta live la fel de bine ca şi în studio.

ADVERTISEMENT