Miercuri, 10 mai 2023, Vladimir Putin a semnat un decret care spune că Rusia este aproape de a se retrage din Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa.
În 2007, Rusia emitea o declaraţie prin care a suspendat punerea în aplicare a tratatului. Kremlinul acuza planul SUA de a instala elemente ale scutului lor antirachetă în Europa de Est. Putin considera asta o ”ameninţare directă” la adresa securităţii sale.
Apoi, pe 11 martie 2015, la un an de la anexarea ilegală a Crimeei, Moscova suspenda din nou participarea la acest tratat. În ciuda acestor pași, din punct de vedere juridic, Rusia a continuat să fie parte a Tratatului.
Acum, în contextul războiului din Ucraina, Kremlinul și-a reîntărit ideile de a părăsi înțelegerea militară. De această dată, Rusia se pregătește să se retragă oficial din Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (CFE)
Miercuri, președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret prin care denunță participarea Rusiei la Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa, se arată pe site-ul guvernului de la Moscova.
În acest context, Vladimir Putin l-a desemnat pe viceministrul de externe rus, Serghei Riabkov, să conducă procesul de denunţare a tratatului semnat în 1990 la Paris şi actualizat în 1999 de ambele camere ale Adunării Federale a Rusiei (Duma de Stat /camera inferioară/ şi Consiliul Federaţiei /camera superioară/), potrivit decretului prezidenţial.
Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa a fost semnat la Paris, la 19 noiembrie 1990. Un total de 22 de state erau părți ale acordului. Tratatul a intrat în vigoare la 17 iulie 1992.
Statele semnatare ale Tratatului CFE au fost, la acea vreme: Belgia, Bulgaria, Canada, Cehoslovacia, Danemarca, Franţa, Grecia, Germania, Ungaria, Italia, Islanda, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Spania, fosta URSS, Turcia, Marea Britanie şi SUA.
Apoi, în 1992, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina şi Georgia, în calitate de state succesoare ale URSS, au devenit state-părţi la CFE prin semnarea Acordului de la Taşkent.
CFE reglementează limitele maximale pentru 5 categorii de armament convenţional (tancuri de luptă, vehicule blindate, artilerie grea, avioane şi elicoptere de luptă) deţinute de statele NATO şi cele membre ale fostului Pact de la Varşovia. Obiectivul esenţial era prevenirea unui nou conflict convenţional pe continentul european.
Tratatul limita numărul de arme și echipamente militare pentru țările participante. El prevedea și distrugerea surplusului de arme. În mod colectiv, părțile contractante au convenit că nicio parte nu poate avea mai mult de: