Satul Străuți este bine ascuns în Munții Apuseni, iar timpul și-a pus amprenta asupra sa într-atât încât nici nu mai există pe hărțile actuale. Totuși, un număr mic de oameni, 4-5, încă îl mai numesc „acasă”.
Satul Străuți din Hunedoara este un fost sat din Munții Apuseni, acum de negăsit pe hărțile din România. Casele, deși frumoase, au fost abandonate, și numai 4-5 locuitori au mai rămas să-și ducă traiul aici.
În trecut, era format din peste 30 de gospodării, iar oamenii erau mândri casele lor de lemn, cu acoperișuri de paie, construite încă din secolul al XIX-lea pe versanții de deasupra văilor comunei Bulzeștii de Sus din Hunedoara.
Unele case se mai găsesc și astăzi, deși mai șubrede. Acoperișurile de paie, acum sunt verzi, din cauza mușchilor care s-au format și în timp ce unele au fost părăsite, altele au fost cumpărate de vizitatori care le-au îndrăgit imediat.
„Unele case vechi din cătunul Străuți din Hunedoara, acum asimilat satului Grohot, au fost cumpărate de familii din București. Pot fi văzute, chiar dacă degradate, pe dealurile din jurul bisericii. Oamenii au spus că le vor recondiționa, pentru că vor să rămână satul rustic”, a declarat Mărioara, fiica Valeriei – una dintre puținele localnice din satul din Hunedoara, pentru adevărul.ro.
Unii au preferat să le recondiționeze, iar alții să le demoleze și să le înlocuiască cu construcții moderne, pe care rareori le folosesc ca și case de vacanță. Biserica din lemn, cu o istorie impresionantă, a fost și ea părăsită, în timp ce crucile de pe morminte au fost adunate și puse toate într-un morman.
„Edificiul, acoperit integral cu tablă, a fost supus în anul 1937 unei ample reparaţii, suprafaţa interioară si exterioară a pereţilor fiind tencuită, iar şiţa clasică înlocuită cu tablă. Zestrea picturală a bisericii se rezumă doar la registrul împărătesc al tâmplei (executat în secolul al XIX-lea, într-o manieră populară, de un autor rămas necunoscut) şi la câteva icoane pe sticlă, de vechimi diferite.
Anterior, obştea locală fusese deservită liturgic de o altă bisericuţă din bârne, mistuită de flăcări în martie 1849. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă existenţa”, spunea preotul Florin Dobrei, în volumul „Bisericile ortodoxe hunedorene”, despre biserica din Străuți.
Valeria are 85 de ani și este una din puținii oameni care au mai rămas în Străuți. Casa în care locuiește este așa cum și-o amintește dintotdeauna. Nu a fost niciodată renovată, cu excepția geamului care a fost schimbat.
Totuși, fiica sa a menționat că acoperișul locuinței, care în trecut a servit ca școală, va fi recondiționat curând. „De când mă știu locuiesc aici și așa a fost casa dintotdeauna, nu am pus nimic pe ea, numai geamul l-am schimbat”, spunea femeia.