Gheorghe Bibescu a fost domnitor al Țării Românești între anii 1843-1848, însă trecutul său amoros este unul rușinos. A avut de-a lungul vieții două soții, iar pe una dintre ele a internat-o într-un azil după ce s-a îmbolnăvit de o boală psihică pentru a putea fi liber.
Istoria predată în școli exclude, uneori, detalii importante despre eroii neamului românesc. Este și cazul lui Alexandru Ioan Cuza, urmat în exil atât de soție, cât și de amantă, dar el nu este singurul domnitor cu cu trecut amoros rușinos.
Pe listă se mai găsește și numele domnitorului Țării Românești Gheorghe Bibescu. Acesta a avut de-a lungul vieții sale două soții, dar relațiile nu au fost deloc unele clasice. Primul mariaj l-a avut cu Zoe sau Joițica, așa cum i se mai spunea.
Aceasta era o femeie foarte frumoasă, cu educație aleasă și bogată. Mai mult, era și celebră la acea vreme, deoarece era nepoata lui Grigore Brâncoveanu. În 1826, dar după aceea s-a îmbolnăvit de o boală psihică, iar medicii nu i-au putut oferi niciun tratament.
Cu toate acestea, pentru că nu voia să-și pună cumva tronul în pericol, Gheorghe Bibescu a ținut-o pe Zoe la Palatul Bibescu până la alegeri. Pe 20 decembrie 1842, la Mitropolie, a câștigat în fața a 35 de candidați, printre care și fratele său, Barbu, devenit între timp Știrbei.
La scurt timp după ce și-a revendicat tronul, în 1843, domnitorul Țării Românești și-a trimis soția la tratament la Viena pentru a o aduce la palatul domnesc pe amanta Maria Ghica, născută Văcărescu.
Cei doi au avut o relație extrem de controversată având în vedere că ambii erau căsătoriți, iar legătura lor era una interzisă. Astfel că în momentul în care au considerat că este cazul s-au decis să o facă publică.
Pentru că Zoe era bolnavă, Gheorghe Bibescu a considerat că nu-i va fi greu să iasă din mariaj. Totuși, Mitropolitul Neofit s-a pus desfacerii căsătoriei, deoarece canoanelor bisericești nu consideră boala motiv de divorț.
Situația s-a complicat după ce au intervenit consulii Franței și ai Rusiei, Billecocq și Dașkoff. Primul era de partea Mitropolitului și al doilea pe cea a domnitorului. La rândul său, Maria a încercat să divorțeze de soțul său și a apelat la Divanul de la Constantinopol.
Costachi Ghica a acceptat imediat divorțul. Între timp, Gheorghe Bibescu a mutat-o pe Zoe de la Viena la Paris, acolo unde era internată într-un azil, cu toate ca familia ei o voia alături. Ajutorul a venit în momentul în care Patriarhul a fost schimbat, iar înlocuitorul a acceptat ambele divorțuri.
Gheorghe Bibescu și Maria Bibescu s-au căsătorit pe 20 septembrie 1845, la Focșani, deoarece la București nu le-a fost acceptată cererea. Nași le-au fost Mihai Sturdza, domnul Moldovei, și soția lui.
Cu toate acestea, nu a fost primă doamnă decât doi ani. În 1848, Gheorghe Bibescu a abdicat și s-a stabilit mai întâi la Viena, apoi la Paris. Aici și-a găsit sfârșitul Maria, în 1859, răpusă de cancer, la 43 de ani. Tragic a sfârșit și domnitorul, în 1872, într-un accident de trăsură.