Submarinul dispărut. Ce alte tragedii au avut loc în adâncuri înainte de Titan. De la turism în ocean la cimitir subacvatic

Dispariția submersibilului Titan, operat de compania Ocean Gate și folosit pentru a explora epava Titanicului, având cinci persoane la bord, lasă deschise cele mai sumbre scenarii, începând cu o avarie fatală la coca submersibilului. În trecut, submarine mai mari, mai bine echipate și mai atent monitorizate au sfârșit în mod tragic.

Titan: Timpul se scurge, la fel și oxigenul

Submersibilul Titan, care cântărește aproximativ 10 tone, este folosit pentru misiuni de cercetare și explorare în jurul Titanicului. A fost pentru a treia oară în acest an când submarinul s-a scufundat pentru a întâlni cea mai celebră epavă din lume. Titan se poate scufunda până la o adâncime de aproximativ 4.000 de metri „cu o marjă de siguranță confortabilă”, potrivit unui document depus de compania OceanGate.

Submersibilul Titan a dispărut de pe radar luni, 19 iunie, în timp ce se îndrepta spre zona în care s-a scufundat Titanicul la 10 aprilie 1912. Gărzile de coastă americane și canadiene efectuează căutări pentru a găsi nava scufundată în inima Oceanului Atlantic, în largul coastelor Americii de Nord. Evident, autoritățile speră să găsească submarinul Titan intact și echipajul său în viață. Dar timpul se scurge: acest mic submersibil de 6,70 metri lungime, care ar transporta cinci persoane (un pilot și patru membri ai echipajului, inclusiv autorul francez Paul-Henri Nargeolet), are doar 96 de ore de rezerve de oxigen, potrivit site-ului OceanGate Expeditions.

Scenariul negru: coca submarinului compromisă

Dar nu toate speranțele sunt pierdute. În primul rând, pentru că micul submersibil turistic Titan nu are arme la bord, așa cum au avut alte submarine militare care au sfârșit tragic. În al doilea rând, submersibilul OceanGate este echipat cu un „sistem de monitorizare medicală în timp real”, potrivit site-ului organizației. În fine, echipajul submarinului turistic Titan este „alcătuit din câțiva exploratori experimentați, dintre care unii au făcut peste 30 de scufundări la RMS Titanic începând cu anii 1980”, a scris într-o publicație Hamish Harding, un om de afaceri britanic care participă la expediție, scrie Le Figaro.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Fără să fi studiat submersibilul Titan în sine, Alistair Greig, profesor de inginerie marină la University College din Londra, a oferit două teorii posibile, pe baza unor imagini ale ambarcațiunii publicate de presă. El crede că, dacă ar fi avut o problemă electrică sau de comunicații, submersibilul ar fi putut ieși la suprafață, în stare de flotabilitate, „așteptând să fie găsit”. „Un alt scenariu este că coca submersibilului a fost compromisă” și că a existat o scurgere. „Atunci, prognosticul nu este bun”, a adăugat el. În orice caz, căutările sunt în plină desfășurare.

Cazul tragic al submarinului San Juan

În trecut, alte submarine, mult mai bine echipate și, mai ales, mult mai mari, nu au reușit să scape din abis.. Este cazul lui San Juan, un submarin al Marinei argentiniene a dispărut la 17 noiembrie 2017, la 430 de kilometri în largul coastelor Patagoniei. Acest submarin TR-1700 de concepție germană, care măsura peste 60 de metri lungime, avea la bord 44 de pasageri la acel moment. Avea o rezervă de oxigen pentru o săptămână pentru întregul echipaj.

La aflarea veștii dispariției sale, marina argentiniană a trimis un distrugător, două corvete și două avioane de supraveghere pe urmele ei. A doua zi, zece nave, inclusiv o navă britanică, au luat parte la căutări, care au acoperit peste 480.000 de kilometri pătrați – o zonă de mărimea Spaniei. NATO a desfășurat chiar și un sistem mobil de salvare conceput de Franța, Marea Britanie și Norvegia.

Striviți în adâncuri

Dar fără succes: San Juan era de negăsit. Pe măsură ce au trecut zilele, autoritățile au primit mai multe încercări de apeluri care au durat câteva secunde – dar nu existau dovezi că echipajul navei San Juan se afla la originea lor. La 30 noiembrie, la 15 zile de la începutul căutărilor, marina argentiniană a renunțat la orice speranță de a găsi submarinul și a anunțat încheierea căutării supraviețuitorilor.

Digisport.ro

FOTO ”A venit Iepurașul”. Un milionar român și-a lăsat ”mută” iubita cu 24 de ani mai tânără

TR-1700 argentinian a fost în cele din urmă găsit un an mai târziu, la 16 noiembrie 2018, la o adâncime de 800 de metri. Ancheta a stabilit că acesta a făcut implozie, după ce și-a modificat cursul inițial din cauza unui scurtcircuit la sistemul de baterii. Experții presupun că submersibilul a suferit o pătrundere neașteptată de apă.

Nanggala, mormântul a 53 de marinari

Soarta submarinului KRI Nanggala, supranumit „lancea divină”, al marinei indoneziene, nu este mai puțin tragică. Cu un tonaj de 1.100 de tone și pus în funcțiune în urmă cu 41 de ani, acest submarin de atac convențional a încetat brusc să mai transmită pe 21 aprilie 2021, în timpul unui exercițiu de torpilare desfășurat în apele de la nord de insula turistică Bali. La momentul respectiv, KRI Nanggala era unul dintre cele cinci submarine ale Indoneziei.

Marina a pierdut contactul cu Nanggala după ce a tras o ultimă torpilă la ora locală 3 dimineața. Guvernele din Australia, Singapore și India au răspuns la cererea de asistență. Echipa de salvare, formată din 20 de nave și 4 avioane indoneziene, o navă de război australiană și un avion de recunoaștere american, a descoperit rapid urme de hidrocarburi în apropierea zonei în care se scufundase „lancea divină”.

Găsit la câteva sute de metri adâncime

Abia trei zile mai târziu au fost găsite resturi la o adâncime de câteva sute de metri: un tub de torpilă, bucăți de țeavă de răcire, lubrifiant pentru periscop… La 25 aprilie, marina indoneziană a anunțat că a găsit epava submarinului Nanggala, ruptă în trei părți, la 800 de metri sub nivelul mării. De asemenea, a confirmat moartea celor 53 de membri ai echipajului. Franța va transmite „cele mai sincere condoleanțe” familiilor. Potrivit Marinei franceze, naufragiul ar fost provocat de un val subacvatic, adică o schimbare bruscă a densității apei din cauza diferențelor de presiune la adâncime.

Kursk, 118 morți din cauza unei torpile

Povestea tragică a submarinului Nanggala amintește de cea a altui submarin, K-141 Kursk, legendarul submarin ultraperfecționat al armatei ruse. Pus în funcțiune în 1994, acesta s-a scufundat la 12 august 2000, luând cu el 118 membri ai echipajului. Cauza a fost explozia unei torpile de antrenament la bord, în timp ce era în curs de lansare. Lung de 154 de metri, cu patru punți și cântărind 13.500 de tone, acest submarin cu propulsie nucleară a fost la vremea respectivă vârful de lance al URSS. Însă două explozii l-au imobilizat la o adâncime de doar 108 metri în Marea Barents.

Câteva zeci de oameni vor supraviețui câteva ore într-un compartiment de urgență neatins de explozii, care au avariat toate sistemele de susținere a vieții de pe navă. Ei au așteptat acolo sosirea ajutoarelor. Inițial, marina rusă a minimalizat accidentul, invocând „dificultăți tehnice minore”. Însă minciunile Kremlinului aveau să fie tragic demontate. O navă de salvare a sosit abia a doua zi după tragedie, dar nu a fost suficient de capabilă să ajungă la Kursk.

Abia patru zile mai târziu, Rusia a acceptat ajutorul britanicilor și norvegienilor. Navele de salvare din cele două țări au ajuns la locul dezastrului la 19 august. Prea târziu: au constatat că compartimentul de urgență era complet inundat. Cu toate acestea, submarinul Kursk a fost ridicat la 8 octombrie 2001, la mai bine de un an de la naufragiu. Avea să înceapă și cea mai grea misiune: recuperarea și identificarea cadavrelor.

Ar putea fi invocate și alte scufundări de submarine, cum ar fi cea a submarinului Ming 361, un submersibil chinezesc găsit la 11 zile după ce s-a scufundat la 16 aprilie 2003 în Marea Galbenă. Potrivit marinei chineze, 70 de persoane s-au sufocat din cauza unei defecțiuni mecanice la motoarele diesel.