10 tradiții și obiceiuri bizare de Crăciun din lumea întreagă

Credeai că numai românii au o sumedenie de tradiții și obiceiuri pe care le respectă cu sfințenie de Crăciun? Ei bine, vei fi foarte surprins să descoperi ce fac oamenii din toate colțurile lumii pentru a-l convinge pe Moș că au fost cuminți și merită să primească darurile mult visate.

În timp ce unii decorează brazi, atârnă vâsc, cântă colinde și se delectează cu preparate de sezon, alții preferă mâncarea chinezească, defilează deghizaţi în moşi și ascund măturile din casă pentru ca spiritele rele să nu le fure.

Crăciunul își are originile în diverse sărbători antice, precum Deus Sol Invictus (zeul Soarelui în accepțiunea romanilor, marcat pe 25 decembrie), Calendele (1-5 ianuarie) și Saturnalia (17-23 decembrie). Biserica creștină a ignorat, însă, toate aceste sărbători și a transformat 25 decembrie în ziua de naștere a lui Iisus Hristos.

Ce tradiții și obiceiuri bizare se respectă cu sfințenie pe Glob de Crăciun

În Filipine, duminica dinaintea Ajunului este destinată Festivalului Lampioanelor Gigantice (Ligligan Parul Sampernandu), care nu poate să aibă loc altundeva decât în San Fernando, oraș considerat „Capitala Crăciunului” din superbul paradis turistic situat în Asia de Sud-Est.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Grandiosul eveniment organizat în fiecare an atrage spectatori din țară și toate colțurile lumii, iar competiția este acerbă, pentru că fiecare se străduiește să construiască cel mai frumos lampion. Inițial, acestea erau creații simple, cu un diametru de aproximativ 61 de centimetri, făcute din hârtie origami (o artă japoneză) și erau luminate cu lumânări.

Acum, însă, oamenii folosesc o sumedenie de materiale și ating dimensiuni de până la 6 metri, pentru a fi siguri că stârnesc admirația tuturor celor din jur. Luminate cu becuri electrice, lampioanele gigantice strălucesc în zilele noastre într-o multitudine de modele, asemenea unor caleidoscoape și îl lasă mut de uimire pe Moș Crăciun.

De peste 50 de ani, în Piața Castelului Gävle din Suedia este înălțată o capră înaltă de 13 metri și alcătuită numai din paie.

Dacă nu ți s-a părut nimic ieșit din comun până acum, stai să vezi ce urmează. Pentru a face ca tradiția să fie „spectaculoasă”, oamenii au hotărât să ardă biata capră până la ultima bucățică.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

În Islanda, personaje asemenea unor troli poznași profită de cele 13 zile rămase până la Crăciun și ies afară să se joace. Ulterior, Moșii islandezi (jólasveinarnir sau jólasveinar) vizitează copiii și le lasă daruri în încălțămintea așezată cu grijă lângă geam. Asta dacă au fost cuminți, că „obraznicii” nu primesc altceva decât cartofi stricați.

Îmbrăcați în costume tradiționale islandeze, Moșii sunt destul de vicleni și aduc diverse probleme, în funcție de numele pe care le au : Stekkjastaur (Aleargă După Oi), Giljagaur (Fură Lapte), Stúfur (Îndesatul), Þvörusleikir (Linge-Lingură), Pottaskefill (Linge-Oale), Askasleikir (Linge-Blide), Hurðaskellir (Cel care trântește uși), Skyrgámur (Mâncăciosul de iaurt), Bjúgnakrækir (Fură-Cârnați), Gluggagægir (Iscoditorul de la geam), Gáttaþefur (Mirositorul), Ketkrókur (Cârligul ce înhață carnea) and Kertasníkir (Fură Lumânări).

Vă vine sau nu să credeți, Norvegia este țara în care oamenii își ascund măturile de Crăciun, pentru a nu fi furate de vrăjitoarele și spiritele rele care ies „la vânătoare” în Ajun.

Oricât de ciudată ar fi, această tradiție se respectă cu sfințenie chiar și în zilele noastre. Măturile sunt ascunse în cele mai sigure locuri și nimeni nu poate să le găsească până după Crăciun.

În China,  doar 1% din populația țării este creștină, așa că oamenii nu știu foarte multe lucruri despre Crăciun. Din această cauză, doar în orașele mari vei vedea brazi superb împodobiți, luminițe și alte decorațiuni, iar Moșul se numește Shen Dan Lao Ren și are peșteri special amenajate în magazinele de jucării.

Din casele celor care țin să marcheze cum se cuvine Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos nu lipsește nici bradul de plastic, încărcat până la refuz cu ghirlande de hârtie, flori de carton și felinare de hârtie. Pentru că în Ajunul Crăciunului se oferă mere, multe magazine le vând înfășurate în hârtie colorată.

Asocierea este, însă, absolut întâmplătoare, pentru că Ajunul în limba chineză poartă numele de Ping’an Ye, (seara liniștită, plină de pace – o preluare a colindului Silent Night), iar mărul tocmai asta simbolizează (pínggu  – pace).

În Bulgaria, Crăciunul se sărbătorește aproape la fel ca în România, inclusiv cu tradiționala perioadă de post care începe pe 15 noiembrie și durează 40 de zile. Legenda spune că Maria și-a început travaliul de Ignat, pe 20 decembrie, și a născut în Ajun, însă a dat vestea cea mare abia a doua zi.

Data de 20 decembrie este, de altfel, percepută drept „noul an” în cultura bulgară, iar oamenii obișnuiesc să mănânce un covrig numit „kolaks”. Ajunul Crăciunului este și el extrem de important, pentru că atunci au bulgarii principala masă, nu pe 25.

Preparatele trebuie să fie în număr impar (7, 9 sau 11) iar în jurul mesei trebuie să stea un număr impar de oameni. Sarea, piperul și zahărul se pot considera preparate de sine stătătoare. De asemenea, meniul include multe feluri vegetariene, precum supă de fasole, sarmalele (sarmi) cu orez, ardei umpluți cu orez, diverse foietaje, fructe confiate și un fel de compot numit oshav, care se consumă ca digestiv.

Nucile sunt foarte populare iar tradiția spune că noul an va fi îmbelșugat dacă acestea au gust bun și plin de ghinion dacă se dovedesc a fi găunoase sau stricate. În Bulgaria, Moșul poartă numele de Dyado Koleda, adică Bunicul Crăciun.

În Armenia se obișnuiește ca în săptămâna de dinaintea Crăciunului să fie respectat cu sfințenie postul negru, ceea ce înseamnă că oamenii nu mănâncă nimic. Masa de Ajun e numită khetum și include preparate precum orez, pește, năut, supă de iaurt sau grâu (tanabur), iar la desert se servesc fructe confiate, nuci și bastukh (făcut din jeleu de grapefruit, amidon și făină). Este o masă ușoară, menită să pregătească stomacul pentru ospățul de Crăciun.

Moș Crăciun se numește Gaghant Baba / Kaghant Papa și apare în mod tradițional în Ajunul Anului Nou (31 decembrie), pentru că ziua de Crăciun are o semnificație mult mai religioasă. La începutul lunii decembrie, un uriaș brad de Crăciun își face apariția de fiecare dată în Piața Republicii din capitala Erevan.

În Brazilia, multe dintre tradiții sunt importate din Portugalia, ceea ce nu trebuie să ne mire, având în vedere că țara a fost o lungă vreme colonie portugheză. Scenele cu nașterea Domnului (Presépio) sunt extrem de populare și își fac apariția în decembrie atât în biserici, cât și în casele oamenilor.

Jocul „secret Santa” se bucură și el de un imens succes printre brazilieni. Aceștia oferă mici cadouri pe parcursul întregii luni, folosind un pseudonim, iar în ziua de Crăciun își arată adevărata identitate. De asemenea, angajatorii oferă al 13-lea salariu, așa că oamenii au suficienți bani pentru mesele fastuoase de Crăciun.

Mâncărurile includ preparate din porc și curcan, șuncă, salate, fructe proaspete și uscate. Totul e servit alături de orez cu stafide și o lingură consistentă de farofa (făină de manioc). Cât despre deserturi, ei bine, acestea au în prim plan înghețata, dar nu este exclus să întâlnești în Sao Paulo și celebrul cozonac italienesc panettone, datorită mixului de culturi.

În Japonia, culoarea Crăciunului este (vă vine sau nu să credeți) albul. Asta pentru că roșul cu care suntem toți obișnuiți reprezintă culoarea doliului și nu poate fi asociată cu Nașterea Mântuitorului.

Japonezii sunt îndrăgostiți de mâncarea de tip fast-food și obișnuiesc să facă o rezervare de Crăciun la KFC, restaurant care îi îmbie an de an cu diverse meniuri pregătite special pentru această perioadă.

Iubești Crăciunul, dar tânjești după un loc în care să te dai cu rolele în voie? Ei bine, orașul Caracas din Venezuela este destinația perfectă pentru tine. În fiecare Ajun de Crăciun, locuitorii merg la biserică dis de dimineață, dar nu pe jos, ci cu rolele.

Această tradiție unică numai de ei știută este atât de populară încât autoritățile interzic circulația mașinilor pentru ca lumea să ajungă la biserică în siguranță. Apoi, cu toții se întorc acasă pentru tradiționala cină de Crăciun cu tamales (pachețele umplute cu carne și gătite la aburi în pănuși de porumb).