Aderarea Turciei la UE, o bombă cu zgomot detonată de Erdogan. Europenii, dispuși să discute din nou cu Ankara

Cea mai recentă manevră politică a președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a venit însoțită de o nouă turnură în această săptămână: legarea sprijinului său pentru candidatura Suediei la NATO de cererea de aderare a țări sale la UE. „Mai întâi deschideți calea pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană, apoi vom deschide calea pentru Suedia, așa cum am deschis-o și pentru Finlanda”, a cerut Recep Tayyip Erdogan, în marja summit-ului NATO care a avut loc la Vilnius. Un șantaj care nu ține, au replicat destui lideri europeni, în condițiile în care negocierile dintre Turcia și UE sunt în impas de mai mulți ani.

Erdogan: „Noi suntem Turcia, nu suntem o țară obișnuită”

Turcia, care este încă un candidat oficial la blocul comunitar, a depus cererea de aderare la Comunitatea Economică Europeană în 1987 și la Uniunea Europeană în 1999, dar negocierile de aderare la UE, care au început în 2005, au fost afectate de o serie de probleme spinoase și de lipsa de entuziasm din partea țărilor cheie ale UE. „Aproape toți membrii NATO sunt membri ai UE. Mă adresez acestor țări care au făcut Turcia să aștepte mai mult de 50 de ani și mă voi adresa lor la Vilnius”, a declarat luni președintele turc înainte de a zbura spre Lituania. „Națiunea noastră are așteptări (…) Noi suntem Turcia, nu suntem o țară obișnuită”.

Încercarea Turciei de a da la schimb candidatura Suediei la NATO cu aderarea Ankarei la UE a fost o mișcare îndrăzneață. I-a luat prin surprindere chiar și pe observatorii apropiați. Chiar dacă nu are nici o șansă să se întâmple prea curând, Erdogan a obținut ceva (dincolo de avioanele F-16 americane): liderii UE sunt din nou dispuși să colaboreze cu Turcia, analizează Politico.

UE: Nu e loc de șantaj cu Suedia

Numeroși lideri și oficiali ai UE au dat dovadă de prudență în tratarea cererii liderului turc, angajându-se să exploreze modalități de a revigora aderarea muribundă a Turciei la UE și să colaboreze mai strâns cu aceasta între timp. Dar, ca perspectivă serioasă, aderarea la UE a fost eliminată aproape instantaneu. Adică lui Erdogan i s-a spus că dosarul Suediei și cel al Turciei nu sunt și nu pot fi legate și nu e loc de șantaj în acest sens.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Cancelarul german Olaf Scholz a fost unul din liderii care s-a grăbit să atenueze orice speculație pe această temă: „Aceasta este o chestiune care nu are legătură cu cealaltă problemă și, prin urmare, cred că nu ar trebui să fie privită ca o chestiune conexă”. Motivele pentru tonul inflexibil al europenilor sunt multe. În ultimii ani, Turcia a luat o turnură autoritară sub conducerea lui Erdogan, înăbușind mass-media, întemnițând disidenții și făcând rabat de la statul de drept.

Două decenii de discuții în van

O represiune fără precedent după lovitura de stat eșuată din 2016 nu a făcut decât să înrăutățească relația Ankara-Bruxelles. Cele două părți sunt, de asemenea, în dezacord în ceea ce privește Cipru, țară pe care UE a admis-o în 2004, în timp ce trupele turcești îi ocupau o parte din teritoriu (lucru pe care îl fac în continuare). În 2018, liderii UE s-au săturat: aproape două decenii de discuții s-au lovit ca de un zid. Negocierile de aderare, a afirmat Consiliul European într-un comunicat, „au ajuns într-un punct mort”.

Acestea fiind spuse, politicienii UE știu că trebuie să lucreze cu Turcia, un vecin vital și o punte către Rusia, Asia și Orientul Mijlociu. Și, în timp ce aderarea este exclusă din discuție, oficialii se gândesc unde ar putea coopera mai mult cu Turcia. Dacă ceva se materializează din asta, est iar o victorie pentru Erdogan.

O viață de om la ușa UE

Relația Turciei cu Uniunea Europeană este una dintre cele mai lungi și mai complexe relații din cadrul blocului comunitar. Tentativa Turciei de a se alătura UE datează de aproape 60 de ani, din 1959, când a depus cererea de asociere la Comunitatea Economică Europeană, precursoarea Uniunii Europene. În timp ce o serie de lovituri de stat și instabilitatea economică și politică au pus în discuție chestiunea integrării Turciei în UE, în 1999, la scurt timp după venirea la putere a lui Erdogan, Turcia a primit în cele din urmă statutul de „candidat la UE”.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Relații tulburi

„Dacă nu ar fi fost acele lovituri de stat, foarte probabil că am fi fost membru al UE”, a declarat un oficial turc, care a vorbit sub anonimat. Dar, de atunci, relația cu UE a rămas tulbure, ambele părți acuzându-se reciproc pentru lipsa de progres. Grecia, membră a UE, se află în mod constant în conflict cu Turcia din cauza unei serii de dispute teritoriale, incluzând în special Cipru. De asemenea, a existat și o lipsă de voință politică din partea unor președinți din UE de a sprijini în mod serios aspirațiile Turciei. În 2011, președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, i-a spus pe șleau lui Erdogan că aderarea Turciei la UE nu este un deziderat pentru Franța.

„Turcia nu se mișcă deloc”

Iar Erdoran a făcut, de asemenea, puține lucruri pentru a fi bine văzut de UE. În repetate rânduri, el a refuzat să țină cont de avertismentele liderilor europeni și ale militanților pentru statul de drept, care au afirmat că își îndepărtează țara de normele democratice care stau la baza UE. „Turcia nu se mișcă deloc”, a declarat Selim Yenel, fost ambasador al Turciei la UE și în prezent președinte al think tank-ului Global Relations Forum. „Nu aplică niciuna dintre concluziile judiciare ale Curții Europene pentru Drepturile Omului sau ceva de genul acesta, iar ceea ce se întâmplă în Turcia este de fapt invers”.

La Bruxelles, nu știe Comisia ce face Consiliul

UE și Ankara au devenit parteneri tranzacționali în 2015, când Erdogan a acceptat să primească mii de refugiați în schimbul unui sprijin financiar de miliarde de euro din partea UE. Dar acest lucru nu a reușit să schimbe situația general a relației. Acum, însă, Recep Erdogan este proaspăt ieșit victorios dintr-un scrutin prezidențial și legislative (în mai), care i-a consolidat controlul de 20 de ani asupra politicii turcești. Și „Reis” mizează pe faptul că noua sa influență ca aliat cheie al NATO și intermediar între Ucraina și Rusia l-ar putea face mai popular în Occident.

Cu doar câteva ore înainte de a semna candidatura Suediei la NATO, Erdogan a avut o întâlnire planificată în prealabil, de 90 de minute, cu președintele Consiliului European, Charles Michel. Cei doi au aprofundat relația dintre UE și Turcia, abordând o serie de subiecte de interes comun – de la economie și comerț la migrație. În timp ce, cu scurt timp înainte, Comisia Europeană i-a spus „nu” Turciei.

Războiul din Ucraina „a sporit relevanța geopolitică a Turciei”

De fapt, UE, care era în expectativă înainte de alegerile din Turcia din mai, plănuia deja să reevalueze relațiile UE-Turcia odată ce alegerile naționale din Grecia ar fi fost depășite. În urmă cu două săptămâni, liderii UE au purtat o discuție – nu aprofundată – despre relațiile blocului cu Turcia la unul dintre summit-urile lor obișnuite. Săptămâna viitoare, miniștrii de externe ai UE vor relua această conversație și o vor aprofunda.

Înaintea acestor discuții, serviciul diplomatic al UE a reiterat, într-un memorandum, faptul că oferta de aderare a Turciei este „lipsită de viață” – un fapt care nu se va schimba prea curând. Dar, notează acesta, războiul Rusiei din Ucraina „a sporit relevanța geopolitică a Turciei”. Iar UE are „un interes strategic într-un mediu stabil și sigur în estul Mediteranei”. Acest lucru poate face ca Turcia să fie utilă pentru UE.

Uniunea vamală UE-Turcia

Turcia dorește, de asemenea, să se angajeze în UE, se arată în memorandum: „În ciuda politicilor care au îndepărtat Turcia de UE în ultimii ani, Ankara insistă că aderarea la UE este un obiectiv strategic”. Memorandumul sugerează miniștrilor de externe ai UE să ia în considerare modul în care „să contribuie activ la reluarea rapidă a negocierilor pentru soluționarea problemei Ciprului” și să analizeze modul în care UE poate gestiona mai bine interesele Turciei.

Una dintre opțiunile luate în considerare în mod provizoriu este reorganizarea uniunii vamale UE-Turcia, care este în vigoare din 1995, au declarat doi oficiali implicați în politica UE-Turcia, vorbind sub anonimat. Uniunea vamală facilitează comerțul între cei doi parteneri, dar are nevoie urgentă de modernizare pentru a reflecta schimbările tehnologice și lanțurile de aprovizionare globale.

Eliminarea vizelor pentru turci în blocul comunitar

Cu toate acestea, Sfântul Graal pentru Turcia este liberalizarea vizelor, care le-ar oferi cetățenilor turci posibilitatea de a călători fără viză în blocul comunitar pe perioade lungi de timp, eliberându-i de procesul oneros pe care trebuie să îl parcurgă doar pentru a trece în UE. Suedia a citat în mod specific ambele elemente după ce Erdogan și-a ridicat veto-ul privind aderarea țării nordice la NATO, afirmând că va face lobby „pentru a revigora procesul de aderare a Turciei la UE, inclusiv modernizarea uniunii vamale UE-Turcia și liberalizarea vizelor”.

De asemenea, membrii Parlamentului European au declarat că sunt deschiși la actualizarea uniunii vamale și a statutului de vize al Turciei – dacă Turcia își face „temele”. „La finalul procesului – în câțiva ani, de exemplu – nu există nicio șansă ca Parlamentul European să dea undă verde uniunii vamale dacă nu se înregistrează progrese în ceea ce privește drepturile omului și statul de drept”, a declarat Nacho Sanchez Amor, un eurodeputat spaniol și membru al Comisiei parlamentare mixte UE-Turcia.

Incidentul „Sofagate”

O altă posibilitate este revigorarea așa-numitului dialog UE-Turcia, care a eșuat în 2021, după întâlnirea nefericită dintre Erdogan și înalții oficiali ai UE, numită „Sofagate”. La întâlnire, Charles Michel și Recep Erdogan s-au așezat fiecare pe un scaun, în timp ce șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a avut un scaun alocat așa că a trebuit să se așeze pe canapea, la câțiva metri distanță de Michel și de președintele turc.

Un incident diplomatic care a stârnit critici și  acuzații de sexism. Dar reluarea unor astfel de dialoguri la nivel înalt ar putea fi ușor de vândut liderilor blocului comunitar, permițând UE să deschidă canale cu Erdogan fără a atinge perspectiva de aderare a Turciei la UE. Oricum ar fi, ambele părți știu că sunt blocate într-un dans diplomatic – fie că le place sau nu.

Și ambele vor continua să manevreze pentru a obține pârghii. „Da, trebuie să recâștigăm o oarecare încredere și să redeschidem conversațiile dintre UE și Turcia”, a declarat Amor, europarlamentarul spaniol. „Dar haideți să nu amestecăm o relație normală cu un vecin cu procesul de aderare la UE”, a adăugat el.