2024 va marca o premieră istorică: SUA, Marea Britanie și UE vor organiza alegeri majore în același an calendaristic. Zeci de alte țări, inclusiv India și, posibil, Ucraina, sunt de asemenea așteptate să organizeze voturi la nivel național. Acest ciclu electoral este pregătit să remodeleze conducerea lumii occidentale.
„Cu toate acestea, niciodată până acum integritatea democrației nu a fost atât de periclitată, datorită transformării campaniilor politice din ultimii ani într-un război purtat în mare parte online”, analizează Politico. „Social media este, prin natura sa, o forță care polarizează dezbaterile. Vladimir Putin este, prin natura sa, genul de agresor care dorește să deraieze alegerile prin răspândirea de minciuni în Occident. Iar politicienii occidentali, prin natura lor, nu pot rezista exploatării datelor personale pentru a ținti alegătorii cheie în lupta electorală.
Nu Facebook, YouTube și TikTok au creat diviziunile partizane care se manifestă acum zilnic via smartphone-urile oamenilor. Dar acești giganți ai rețelelor de socializare au devenit o oală pe foc din care tulburările sociale se pot revărsa – cum a fot cazul în violențele care au lovit Washingtonul la 6 ianuarie 2021, când a avut asaltul Capitoliului de către partizanii lui Donald Trump, chiar la îndemhul acestuia.
În unele țări ale Europei, cum ar fi Polonia, de exemplu, campaniile concertate de interferență rusească încearcă deja să denatureze competițiile electorale, cu consecințe care ar putea avea o mare amploare. Iar în democrațiile consacrate, cum ar fi Marea Britanie, partidele tradiționale au adoptat pe deplin tactici digitale obscure pentru a viza grupuri mici de alegători oscilanți, cu reclame pe Facebook în căutarea puterii.
Unele dintre aceste caracteristici ale politicii digitale reprezintă o amenințare directă la adresa procesului electoral. Altele riscă să alimenteze cinismul față de democrația însăși. Pe fondul stagnării economice și al inflației generalizate, alegătorii dezamăgiți se îndreaptă deja către politicieni care tratează democrația cu dispreț. În Europa, extrema dreaptă este în marș. În SUA, în pofida unei serii de procese împotriva sa, Donald Trump este favoritul incontestabil pentru a se lupta cu Joe Biden în cursa pentru Casa Albă.
„Populismul neliberal se răspândește la nivel global”, a declarat Allie Funk, director de cercetare pentru tehnologie și democrație la Freedom House, o organizație non-profit cu sediul la Washington care promovează valorile democratice. „Sunt profund îngrijorată de starea alegerilor”.
Aceste postări partizane – una consumată aproape exclusiv de stânga, cealaltă de dreapta – sunt simptome ale dezbaterilor gheto-izate care domină experiența utilizatorilor de social media. Democraților și republicanilor le lipsește acum o înțelegere comună a lumii pe care să își bazeze deciziile politice.
„Social media nu este principalul motor al polarizării, dar o exacerbează”, a declarat Jennifer McCoy, profesor la Georgia State University. Ea a inventat termenul de „polarizare vătămătoare” pentru a descrie modul în care viziunea oamenilor asupra lumii este complicat legată de valorile lor politice tribale. McCoy plasează SUA alături de India și Brazilia pentru diviziunile sale cu vechi rădăcini.
În aceste discuții digitale compartimentate, utilizatorii care gândesc la fel își consolidează propriile opinii, demonizându-și în același timp adversarii absenți. Este o tendință alimentată de algoritmii complecși ai rețelelor de socializare care, în parte, promovează puternic conținutul plin de ură. Astfel de materiale stârnesc o mai mare implicare prin intermediul like-urilor, share-urilor și comentariilor decât postările mai moderate, potrivit documentelor interne ale Facebook făcute publice de Frances Haugen, un denunțător al companiei.
Iar acest lucru înseamnă mai mulți bani din venituri din publicitate pentru Facebook, deoarece oamenii petrec mai mult timp lipiți de feed-urile lor din social media. Ca răspuns, Facebook (Meta) a declarat că a încercat să abordeze această problemă prin reducerea rolului pe care îl joacă angajamentul în determinarea gradului de proeminență a conținutului politic în feed-urile utilizatorilor.
Postările extrem de partizane creează „o percepție de amenințări existențiale de ambele părți ale spectrului politic”, a declarat McCoy. „Alegerile au devenit mize extrem de mari. Au devenit aproape evenimente de viață și de moarte”.
Congresul SUA se află într-un impas partizan. O revanșă între Joe Biden și Donald Trump este aproape sigură în timpul campaniei prezidențiale de anul viitor. Riscul este că o astfel de competiție, în epoca mediilor sociale polarizate, face ca dezbaterea politică să devină și mai toxică.
Postările partizane din grupurile de pe Facebook, precum „President Trump is my Wingman” și „Impeach Trump”, sunt acum unele dintre cele mai partajate pe Facebook, potrivit datelor Meta’s CrowdTangle. Acestea caută să agite susținătorii, concentrându-se pe subiecte fierbinți precum avortul, drepturile transsexualilor, controlul armelor și afirmațiile false potrivit cărora alegerile prezidențiale din 2020 au fost fraudate.
„Segregarea oamenilor rămâne incredibil de mare”, a declarat David Lazer, profesor la Northeastern University, care a analizat polarizarea politică pe Facebook. Lucrarea sa, bazată pe un acces fără precedent la datele interne ale Meta, a dezvăluit că utilizatorii liberali și conservatori aveau regimuri informații politice aproape diametral opuse pe Facebook, cu puține, dacă nu chiar deloc, suprapuneri. Aceste experiențe polarizate în social media creaseră realități diferite, în funcție de poziția pe care se situau oamenii pe spectrul politic.
Alegătorii de dreapta au primit un flux constant de rapoarte false, de exemplu, potrivit cărora buletinele de vot pro-Trump au fost aruncate la gunoi în timpul alegerilor din 2020. Informația, proventă de la publicația conservatoare PJ Media, a fost vizualizată de peste 113 milioane de ori pe Facebook – mai mult decât orice a fost difuzat în mass-media tradițională. „Nu mă aștept ca acest lucru să se schimbe cu adevărat prea mult înainte de anul viitor”, a declarat Lazer.
Wojciech Kononczuk se uita pe Twitter și a dat peste Mihailo Podoliak, consilier al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care susținea că țara sa devastată de război va deveni în curând un rival al Poloniei. Mii de utilizatori polonezi ai rețelelor de socializare, inclusiv unii politicieni de marcă din cadrul partidului politic de extremă dreapta, Confederația, din această țară, au acuzat rapid Kievul de ingratitudine.
Polonia a primit peste un milion de refugiați ucraineni, iar alegerile parlamentare din octombrie au dus tensiunile până la punctul culminant. O dispută recentă privind cerealele a degenerat într-o dispută majoră între Varșovia și Kiev. Cu toate acestea, „bomba” de pe Twitter a lui Podoliak a fost o minciună.
Kononczuk, care conduce Centrul polonez pentru studii orientale, un think tank finanțat de guvern, a găsit rapid comentariile originale ale lui Podoliak în limba ucraineană. Mass-media de stat din Rusia le-a scos din context pentru a semăna neîncredere între Ucraina și Polonia.
„Unul dintre obiectivele cruciale ale Rusiei în această parte a Europei este de a diviza Polonia și Ucraina”, a declarat Kononczuk, care a descoperit că utilizatorii locali polonezi de social media au amplificat punctele de discuție pro-Kremlin. Alegerile din Polonia reprezintă un test critic pentru rezistența democratică a UE, în timp ce aceasta se confruntă cu ostilitatea Rusiei la granița sa.
Pe fondul încercărilor continue ale Kremlinului de a destabiliza democrațiile altor țări, UE va organiza în iunie propriile alegeri pentru Parlamentul European în toate cele 27 de țări membre. Acesta va fi un moment de vulnerabilitate pentru democrația europeană – și o oportunitate pentru Moscova de a căuta să provoace haos.
În Polonia, deceniile de dominație sovietică – combinate cu moștenirea atrocităților din timpul celui de-al Doilea Război Mondial – au întărit atitudinile publice împotriva Rusiei. Sancțiunile recente ale UE împotriva mass-media susținute de Moscova, care au inclus interdicții pe rețelele sociale, au afectat, de asemenea, capacitatea lui Putin de a inunda Polonia cu dezinformare.
Dar minciunile Kremlinului continuă să fie difuzate. Amenințarea dezinformării rusești este, de asemenea, exploatată în scopuri politice la Varșovia. Andrzej Duda, președintele polonez, face presiuni pentru adoptarea unei legislații care să investigheze influența rusă, în ceea ce criticii susțin că este o încercare de a-l reduce la tăcere pe liderul opoziției, Donald Tusk.
De la biroul său, acasă, în sudul Poloniei, Paweł Terpiłowski, redactor-șef al Demagog, un grup local de fact-checking, a urmărit trecerea de la propaganda rusă flagrantă la forme mai subtile de influență a Kremlinului. Aproape tot acest tip de conținut este imposibil de atribuit în mod direct regimului lui Vladimir Putin.
Aceste tactici pro-rusești se bazează pe utilizatorii polonezi de social media pentru polariza dezbaterile. Mesajele s-au concentrat pe afluxul de refugiați ucraineni și pe afirmația că agenda social-liberală a UE este prea „woke” pentru Polonia conservatoare. „Influencerii pro-ruși sunt autentici”, a declarat Terpiłowski. „Ei sunt cetățeni polonezi”.
La sfârșitul lunii iunie, echipa Demagog a descoperit un videoclip pe Facebook al lui Mariusz Max Kolonko, un fost jurnalist polonez stabilit acum în SUA. Acesta a afirmat în mod fals că refugiații ucraineni vor vota la alegerile din Polonia. Postarea a fost partajată de peste 6.000 de ori înainte ca Meta să o elimine. Dezinformări pro-ruse similare au apărut și pe TikTok.
Afirmațiile false nu pot fi legate direct de Kremlinul Dar minciunile antiucrainene îl ajută pe Putin să divizeze Varșovia de Kiev. De asemenea, le permite politicienilor polonezi de extremă dreapta, precum Grzegorz Braun, lider al partidului Confederația, să profite de temerile oamenilor cu privire la refugiații ucraineni. „Politicienii cu o poziție pro-rusă sau antiucraineană promovează aceste narațiuni pentru propriul lor câștig politic”, a declarat Terpiłowski.
În unele părți din pitorescul comitat rural Somerset, în sud-vestul Angliei, persoane în vârstă de 30 de ani, ale căror interese includ mediul și voluntariatul, au primit un mesaj pe Facebook de la Sarah Dyke, în luna iulie. „Votați astăzi pentru campioana locală liberal-democrată Sarah Dyke și trimiteți un mesaj guvernului”, potrivit anunțului digital. Acesta a fost cumpărat de partidul Liberal Democrat (centru -stânga) înainte de recentele alegeri parlamentare speciale din acest district. Dyke, candidata partidului, a câștigat campania, răsturnând o majoritate de 19.000 de voturi deținută de candidatul Partidului Conservator aflat la putere.
Anunțul a costat puțin peste 100 de dolari și a fost vizualizat de aproximativ 6.000 de utilizatori Facebook. Aceasta a vizat aproape exclusiv alegătorii care, conform datelor Facebook, ar putea susține partidul lui Dyke, folosind sistemul complex de publicitate al gigantului tehnologic. Anunțul a fost trimis către un public precis segmentat în funcție de vârstă, cod poștal și caracteristici punctuale, inclusiv „activism” și „probleme comunitare”, potrivit bibliotecii de anunțuri politice a Meta.
O astfel de micro-targetare a campaniilor politice digitale este în întregime legală. Înaintea alegerilor generale britanice de anul viitor – pe care sondajele actuale sugerează că opoziția laburistă este pe cale să le câștige – aceste tactici au devenit metoda privilegiată pentru a mobiliza sprijinul electoral. Conform convențiilor politice din Marea Britanie, votul este așteptat înainte de sfârșitul anului 2024.
Micro-targetarea presupune ca partidele politice să colecteze o mulțime de date personale despre potențialii alegători și apoi să-i bombardeze cu mesaje personalizate. Această strategie a atins un asemenea nivel de sofisticare, cu mii de mesaje diferite trimise unor grupuri mici de alegători, încât este aproape imposibil de urmărit modul în care se desfășoară narațiunile politice. În prezent, cei care se ocupă de campaniile politice trimit mesaje diferite către alegători diferiți, chiar și pe aceeași stradă.
Chiar și unele părți ale aparatului guvernamental britanic au folosit aceste tactici: Ministerul de Interne a cumpărat reclame pe Facebook care îi îndeamnă pe imigranții ilegali să stea departe frontierele țării. Campania, care a costat doar câteva sute de dolari, a vizat persoane din Belgia și Franța. Meta și TikTok au creat baze de date voluntare pentru aceste mesaje plătite pentru a permite grupurilor de responsabilitate și publicului larg să vadă reclamele afișate pe platformele lor.
Însă partidele politice eșuează în mod obișnuit să notifice companiile de social media cu privire la cheltuielile lor, deși sunt obligate să facă acest lucru. Astfel de campanii digitale presupun colectarea de informații personale ale oamenilor pentru a le direcționa online în moduri care extind normele locale de confidențialitate până aproape de punctul de ruptură.
De exemplu, Partidul Conservator a promovat un „sondaj privind animalele de companie” în rândul utilizatorilor de social media, în mod teoretic pentru a evalua preocupările acestora cu privire la furtul de animale. Însă politica de confidențialitate atașată sondajului permitea, de asemenea, partidului să folosească adresele de e-mail și codurile poștale ale respondenților, de exemplu, pentru viitoare campanii.
La periferia Londrei, o bătălie digitală pentru fiecare vot este deja în curs de desfășurare. Confruntarea se concentrează pe politica privind „zona cu emisii foarte scăzute” a orașului, cunoscută sub numele de ULEZ, care a fost introdusă în încercarea de a reduce poluarea aerului. Zona presupune o taxă de 15 dolari pentru mașinile foarte poluante și a fost extinsă în august, spre furia unor automobiliști.
Grupurile asociate cu Partidul Conservator se opun în primul rând extinderii taxei pentru vehiculele cu emisii ridicate. Cele legate de Partidul Laburist o susțin în mod predominant. O campanie publicitară a fost plătită de un grup numit StopULEZ, care a fost condus de un fost consultant al Cambridge Analytica, firma de publicitate digitală căzută în dizgrație după scandalul ce-i poartă numele.
Aceasta a vizat în principal muncitorii (bărbați) cu mesaje anti-ULEZ pe Facebook. Publicul-țintă a fost identificat pe baza intereselor acestora pentru cuvinte-cheie precum „tencuitor”, „EastEnders”, o telenovelă britanică, și „The Only Way is Essex”, un program de reality show, potrivit documentelor de transparență ale Meta.
În același timp, grupuri progresiste precum 38Degrees, o organizație non-profit de activism politic, au difuzat anunțuri de susținere în rețelele de socializare vizionate exclusiv de londonezii mai înstăriți. Această campanie a folosit cuvinte-cheie țintă precum „egalitate pentru animale” și „ecologism”.
„Dacă cealaltă parte o face, trebuie să o faci și tu, dacă vrei să concurezi”, a declarat Kate Dommett, profesor la Universitatea din Sheffield și fost consilier special pe probleme de politică digitală în parlamentul britanic. Cocktailul de polarizare a rețelelor sociale, interferența rusă și micro-targetarea agresivă a alegătorilor par să joace un rol definitoriu în alegerile occidentale în anul care urmează.
Aceste caracteristici ale politicii digitale s-ar putea dovedi și mai toxice pentru democrațiile din afara Europei și a SUA. În următoarele 12 luni, alegătorii din țări precum Venezuela și Sri Lanka se duc, de asemenea, la urne. Neglijența din partea giganților din domeniul social media, supravegherea locală limitată și tacticile obscure de campanie online amenință să provoace pagube și mai mari democrațiilor tinere decât celor occidentale, mai rezistente.
Deja, avertizează activiștii, în Tunisia, liderii autoritari fac propagandă digitală împotriva rivalilor lor, în timp ce utilizatorii anonimi de rețele sociale promovează discursul urii împotriva refugiaților în Africa de Sud, de exemplu, în scopuri politice.
Pentru a înrăutăți situația, giganții social media își reduc echipele de monitorizare a alegerilor la nivel mondial pentru a reduce costurile, pe fondul scăderii veniturilor din publicitate. Pe măsură ce politica se deplasează din ce în ce mai mult online, în joc este integritatea modului în care este guvernată o mare parte a lumii.
„Intrăm într-o criză”, a declarat Alexandra Pardal, director de campanii la Digital Action, o organizație non-profit care lucrează cu grupuri ale societății civile din țări precum Brazilia și India pentru a le consolida rezistența democratică. „Există acest megaciclu electoral cu țări din întreaga lume”, a spus ea. „Nimeni nu este pregătit”.