Editoriale

Andrei Dicu scrie fabula „Vulpea și furnica”, după Halep – Pliskova: “Sparring partner-ul la nevoie te demolează”

01.11.2019 | 17:38
Andrei Dicu scrie fabula Vulpea si furnica dupa Halep  Pliskova Sparring partnerul la nevoie te demoleaza
ADVERTISEMENT

Halep era favorita hârtiei, înaintea meciului cu Pliskova. Cu toate astea, S1mo ne răsucește, deseori, nervii pe o funie imaginară, care duce de la surprindere la năuceală paroxistică, ne ține în suspans, mai ceva ca într-un film polițist. Așadar, povestea asta cu „favorita” a cam devenit o marotă și ne puteam aștepta la orice. Iar evenimentele au demonstrat-o. Degeaba s-a căznit Darren Cahill să-și dreseze eleva, pentru că Halep s-a păcălit singură, ca într-o poveste de reamintit nepoților.

Jocul diplomatic a început înaintea întâlnirii de pe teren. Precum o … vulpe care se respectă, cehoaica a oferit o declarație menită să-i adoarmă, cumva, vigilența româncei, dar speram că nici Halep nu s-a născut… ieri. „Cum va fi un nou meci cu Simona Halep? Păi, ne-am antrenat zilele trecute, m-a bătut cu 6-0, ce să-i mai fac? Mai rău nu poate fi. Este Nadal din tenisul feminin!”, a spus Pliskova, citată de FANATIK. Sigur, cele două se pregătesc împreună de mult timp și își cunosc foarte bine minusurile și plusurile. Numai că, în tenis, orice avantaj se poate transforma rapid într-un dezavantaj. Trăim în lumea nisipurilor mișcătoare, mai ales când ai de a face cu două jucătoare pe care, vorba cuiva, nu ești sigur că le-ai învins nici după ce s-au întors la vestiare.

ADVERTISEMENT

Andrei Dicu scrie fabula „Vulpea și furnica”, după Halep-Pliskova: “Sparring partner-ul la nevoie te demolează”

S-a vorbit mult despre faptul că cehoaica are cel mai bun serviciu din circuit. Anul acesta, Pliskova a reușit nu mai puțin de 474 de ași, mai mult decât dublu față de o altă jucătoare redutabilă la serviciu, Serena Williams. În schimb, „furnicuța” Halep se impune, deseori, prin disponibilitatea uriașă la efort, reușind să salveze mingi imposibile. Spre deosebire de cehoaică, Halep, forțată și de constituția fizică, este de cele mai multe ori jucătoarea care stă pe linia de fund, așteptându-și adversara „la cotitură”. Și totuși, dintr-o simplă și firească nevoie de securitate a propriilor noștri nervi, de multe ori e bine să ferecăm statisticile, așa cum ar trebui să împachetăm pietrele, ca să nu le mai strice vântul.

Dincolo de stresul firesc, premergător meciului, S1mo urma să se găsească în fața unei premiere. „Nu am jucat niciodată cu ea pe această suprafață, așa că nu știu la ce să mă aștept. Va fi diferit de meciul de miercuri, cu Svitolina, pentru că Pliskova lovește mingea puternic și are alt stil. Îmi doresc mult să câștig, pentru că vreau să mă calific din grupă. Au trecut patru ani de când nu am mai reușit. Aceasta este ținta principală”, a spus românca, la conferința de presă de la Shenzhen. Nemulțumirea sârnește vis, hotarul stârnește visare.

ADVERTISEMENT

Amurgul psihologilor și o lecție… anti-Piți

Pliskova a început meciul cu șuierul unui burghiu. 6-0, în primul set, după doar 20 de minute! Roata s-a întors. Nervii româncei și-au etalat colții. Halep se montează greu și începe meciurile anevoie, de parcă ar urca, de fiecare dată, Golgota. Așa s-au derulat evenimentele și în partida cu Svitolina. În schimb, adversarele ei joacă de parcă, în ajun, s-ar fi hrănit cu argint viu. Pliskova deborda de siguranță, în timp ce Halep excela în greșeli neforțate și în lovituri simple, trimise delirant. De piatră ne părea aerul…

S-a vorbit foarte mult despre faptul că S1mo ar trebui să consulte un psiholog. Apoi, am aflat că ar fi și făcut-o. Dar ori nu și-a găsit „duhovnicul” potrivit, ori a tras chiulul. O fi simțit că „merge și așa”, vorba românului… Degeaba își articulează picioarele cu racheta, crezând că asta îi anihilează letargia. Nu-i așa de simplu precum pare, iar a cere sfatul cuiva autorizat (nu doar antrenorului!!!) nu e o rușine, ci o dovadă de maturitate. Din păcate, aici îmi amintesc de un alt „căpos” celebru, Victor Pițurcă. În perioada în care antrena Steaua, Piți îi răspundea regretatului Valentin Păunescu, cel care îi recomandase să-și trimită jucătorii la cabinetul de descrețiri mentale:„ Lasă, nea Vali, eu sunt cel mai bun psiholog!”. Istoria i-a dovedit că a bravat greșind și că a greșit, bravând. Uneori, nici S1mona n-are ciudățenia de a învăța ceea ce este învățată…

ADVERTISEMENT

Darren Cahill i-a făcut o scurtă vizită de curtoazie, explicându-i că joacă prea mult în dreapta și că agitația nu face decât să-i grăbească înfrângerea. Eșafodul de aur părea, însă, să-i pregătească o execuție cum alta n-a mai fost. După ce S1mo a condus cu 2-0 în setul secund, Karolina a revenit cu un firesc aproape șocant. A lucit metalic… Halep este spritul și cotitura spiritului. Pentru ea, trebuie să facem rost de timp…

Prezentul dinamic al unui zgârie-nor blindat cu neliniști

La un moment dat, românca s-a trezit, și-a regăsit cadența, cu un ritm ucigaș, ca într-un tango în ai cărui pași se regăsesc urme de stilet. S-a întors roata și a venit rândul Pliskovei să greșească. Ceasul de la bord i s-a defectat, tocmai când se antepronunța ca învingătoare. Dar, fără supărare, chiar și atunci, S1mo avea gestica specifică unui suporter de fotbal.

ADVERTISEMENT

Sigur, vorbim despre o tânără ambițioasă, dar la capitolul prestanță mai are multe asperități de șlefuit. A te înfrâna, a te abține, e primul semn al civilizației lumii. Poate tocmai de aceea, piramidele se abțin să devină munți. Se revarsă, însă, lumina din Halep și pentru asta, îi permitem (aproape) orice. 6-2 pentru româncă și 1-1 la seturi, după nici o oră de joc.

Prezentul dinamic al S1monei locuiește la ultimul etaj al unui zgârie-nor, blindat cu neliniști. A lupta eroic este o dragoste și o opțiune, nu o stare sângeroasă a eprubetei. Lăuntricul acestei fete ne rămâne, în continuare, criptat. Vorba lui Nichita Stănescu, este „acel ceva dintre aripă și aer”.

O rutină benevolă și inexplicabilă

Setul decisiv părea promițător. Nu voi apela la marota aceea cu „remontada”, proprie comentatorilor de fotbal, dar sunt nevoit să amintesc proverbul cu ulciorul care nu merge, de prea multe ori, la apă. Dincolo de bine și de rău, stereotipia își are spațiul său acontat, în Univers.

Break „alb” Pliskova, apoi Halep a revenit cu clasă. Game-ul numărul 5 părea să nu se mai termine. Probabil, a fost momentul psihologic al partidei. A câștigat cehoaica. Și l-a încheiat cu o lovitură bună de înrămat. Cahill a coborât din nou, mustrându-și pupila. Game „alb”, S1mo și părea că lucrurile își recapătă starea firească. Apoi, un break al româncei, care, totuși, a ales să se stingă, din nou, prematur. A uitat să-și gestioneze avantajul de moment. 6-4 pentru Pliskova și puțin ne interesează că, de fiecare dată, între cele două, s-au disputat meciuri de poveste. De data asta, scenariul a scos în față tarele din pregătirea Halepei și mai ales o rutină inexplicabilă, pe care ea însăși și-a ales-o.

Morala fabulei „Vulpea și furnica” este simplă: Sparring partner-ul la nevoie te demolează… Cu Pliskova, S1mo se cunoștea prea bine. Periculos de bine. Și asta s-a văzut. Teoria era valabilă și pentru Karolina, dar asta ne interesează mai puțin. Cert este că Halep s-a jucat cu focul și nu e bine să lași copiii capricioși să-și facă armuri din chibrituri.

S1mo, astăzi, tristețea este durerea altora, a ta fiind…

Ce ar trebui, în mod firesc, să urmeze? Un refuz al amintirii înfrângerii, dar și al nerecunoașterii ei, o liniște grăbită, succedând unei neliniști vaste și leneșe.

ADVERTISEMENT