1. Prima știre a zilei pentru rapidiști a venit de la Madrid. În noaptea dinaintea meciului cu FCU, portarul lor și al echipei naționale a primit telefonul acela care nu se refuză. În timp ce încă mai avea dubii între o ofertă de la Betis Sevilla și o alta de la Celtic, ideea lui Cholo Simeone de a-l chema la treabă i-a dat ”decisiva”. Așa ceva e greu de ignorat. Chiar dacă știi că, în acest moment, statura de titular, pe care o căuta Horațiu pentru a fi în priză în așteptarea turneului final de la vară, e aproape pierdută. Pentru că Oblak nu e numai un mare portar, ci un mulaj pentru viitoarea statuie care se va turna în față la Wanda Metropolitano.
2. Chiar dacă meciul de aseară ar putea fi unul dintre ultimele până în vară, chiar dacă emoția finalului în Giulești l-a făcut să aibă câteva ezitări în debutul jocului, chiar dacă speranțele de a se bate de la egal la egal cu Oblak sunt extrem de mici, pasul pe care Horațiu l-a făcut în carieră e unul uriaș. De la un portar care acum 4 ani nu avea echipă nici în eșalonul secund la semnarea unui contract cu Atletico Madrid e un salt uluitor. Nu neapărat financiar, pentru că salariul lui e relativ mic pentru un club de dimensiunea ”plăpumarilor”, cât profesional. Ce poveste de viață pentru acest băiat care în anul pandemiei era rezervă pe la Liga 2!
3. În fapt, ceea ce era de așteptat cumva s-a întâmplat. Încurajați de o clauză de reziliere mică pentru statutul la care a ajuns Horațiu în ultimul sezon, doar 800.000 de euro, și ajutați de prestațiile ireproșabile ale sale în special în campania victorioasă a echipei naționale, impresarii și-au făcut treaba bine. În urma reușitei lor, Rapidul se alege cu o sumă relativ mică de bani și cu o gaură realmente mare în poartă. Momentul e dificil, pentru că nu-i ușor să găsești o soluție în ceea ce italienii numesc ”mercato di reparazione”. Acum, variantele sunt puține pentru că majoritatea jucătorilor sunt sub contract. Și nu sunt mulți care să aibă astfel de clauze😊
4. Rapidul are un departament de scouting foarte bine profilat raportat la cum se întâmplă lucrurile pe aici pe la noi. Probabil că oamenii s-au pregătit din timp pentru acest moment și nu-i exclus ca suporterii giuleșteni să primească repede o veste bună. Dar, dacă ar fi să explorăm doar orizontul SuperLigii, misiunea rapidiștilor nu pare ușoară. Conform monitorizărilor WyScout, topul portarilor de Liga 1 (bazat pe o formulă de calcul ce include toate acțiunile jucătorilor în primele 21 de etape) e condus de goalkeeperi apreciați de echipele lor și extrem de greu de luat fără să se bage mâna în buzunar.
5. Dincolo de orizontul SupeLigii e însă străinătatea. De acolo de unde ar putea apărea vestea. Unii vorbesc despre un portar cu experiență din Big 5, alții chiar și despre repatrierea lui Mihai Popa, fostul goalkeaper al Voluntariului, dar și al Rapidului, actualmente la AC Torino!
Până la a-și rezolva problema înlocuitorului, Rapidul a avut cumpăna meciului cu FCU Craiova.
6. Lăsând la o parte superstiția sau complexul față de echipa lui Mititelu, la un moment dat singura care reușise să câștige în Giulești, vișiniii au trebuit aseară să-și învingă nu doar adversarii, ci și demonii. Echipa se afla în criză. După succesul cu rivalul istoric FCSB, a urmat o serie de 7 meciuri oficiale, 6 în campionat plus unul de Cupă, fără victorie.
Bașca suita celor 3 ”amicale” din perioada de pregătire, și ele fără bucurie la final. Un singur gol marcat în ultimele 5 etape. 11 puncte în spatele liderului. 5 puncte mai puțin obținute față de anul trecut pe vremea asta. Plus un obiectiv ratat, eliminarea din Cupa României.
7. Cu acest sac plin de moloz pe umeri, Cristiano Bergodi a părut cocoșat multă vreme din meci. Echipa lui de titulari n-a făcut față duelului cu oltenii. Parcă vedeam continuarea evoluției din decembrie. Moale și static în atac, permeabil în zona defensivă, Rapidul a pierdut net prima oră de joc atât pe teren, cât și pe tabelă. După 57 de minute de joc, ”juveții” conduceau cu 3-1. Cu o linie de fund plasată extrem de sus, cu linii compacte, agresivi fără minge și curajoși în posesie, alb-albaștrii păreau că vor câștiga fără probleme.
8. A fost momentul în care ochiul de antrenor și-a spus cuvântul. Prin introducerea lui El Sawy și a lui Burmaz, mișcări care l-au mutat și pe Funcho pe postul lui, cel de aripă dreaptă, Bergodi n-a schimbat doar starea de spirit și de competiție, ci și sistemul de joc. De la 4-2-3-1 a trecut la 4-4-2 și terenul parcă s-a înclinat spre poarta lui Gurău.
Cu o peluză fenomenală în spate, care nu și-a pierdut speranța nicio clipă, împinse de un stadion exemplar în iubirea lui față de ideea de rapidism, gazdele au izbutit să întoarcă aproape miraculos un meci ce părea compromis. Sincer să fiu, la 1-3, parcă-l zărisem la încălzire nu doar pe Burmaz, Albu sau El Sawy, ci chiar pe nea Mircea Lucescu😊
9. Dincolo, lucrurile nu au stat la fel. FCU Craiova a mai arătat o dată de ce ocupă primele 3 locuri în clasamentul meciurilor cu cele mai multe goluri marcate în Liga 1. 3-5 cu Rapid, 3-4 de două ori, cu Petrolul și U Cluj, erau indicii suficiente că istoria se poate repeta. Că pe bancă au fost Dică, Vasilică sau, acum, Costantino, lucrurile au stat la fel. Craiova a sedus, dar, la un moment dat, a abandonat.
10. De data asta, principalul semn a fost dat din afara terenului. Schimbarea lui Bauza, dublu semnatar de assist și VIP al momentelor de panică în apărarea gazdelor, n-a fost cea mai bună idee. A părut că echipa a înțeles momentul ca o invitație la prudență. Un mesaj subliminal de pas înapoi. Ceea ce a urmat a însemnat exact opusul primei ore de joc. FCU și-a pierdut agresivitatea, a coborât vreo 20 de metri în propriul teren și a renunțat complet la minge. Mai mult, uluiala celui care a ordonat schimbările a făcut ca să se irosească toate cele 3 momente permise de regulament fără ca echipa să beneficieze și de al 5-lea jucător proaspăt. Astfel că, din minutul 89, când s-a accidentat Negru, FCU a fost nevoită să joace în inferioritate numerică. Golul victoriei Rapidului a venit pe fondul dominării cu om în plus!
11. Rapidul s-a salvat cu ultima jumătate de oră de joc. În această perioadă, giuleștenii și-au ajustat cifrele și au basculat tabela. Per total, când raportul șuturilor la poartă e 27-8, victoria nu mai trebuie pusă la îndoială.
Dar, nu-i mai puțin adevărat, că Rapidul a fost salvat în primul rând de propriul patron. În această iarnă, Dan Șucu a băgat mâna adânc în buzunar și a cumpărat jucători cu un efort financiar clar mai mare decât al rivalelor.
Banii investiți în aducerea de jucători în această iarnă
Krasniqi a costat un milion de euro și a marcat golul de 1-1. Burmaz a făcut și el vreo 400.000 și a adus victoria din final. Dacă la asta mai adăugăm și penaltyul scos și transformat de insistența lui Rrahmani, alt fotbalist cumpărat, nu adus liber, concluzia e simplă: victoria Rapidului e și victoria unui patron care-și face treaba, nu primul ”11” și schimbările. Un pas mic, dar necesar, spre o normalitate al managementului din fotbalul nostru!