Life

Animalul dispărut acum aproape 100 de ani care ar putea fi readus la viață. Avea peste 1 metru lungime, 30 de kilograme și era considerat un “băutor de sânge”

Animalul dispărut cu aproape 100 de ani în urmă ce ar putea fi readus la viață. Era considerat un “băutor de sânge”, având peste 1 metru lungime.
08.04.2024 | 15:03
Animalul disparut acum aproape 100 de ani care ar putea fi readus la viata Avea peste 1 metru lungime 30 de kilograme si era considerat un bautor de sange
Un animal dispărut acum aproape 100 de ani ar putea fi readus la viață. Sursa foto: Pixabay
ADVERTISEMENT

Animalul dispărut în urmă cu aproape 100 de ani ar putea fi readus la viață. Avea mai mult de un metru lungime, 30 de kilograme și vâna alte animale. I se spunea “băutorul de sânge”.

Animalul dispărut acum aproape 100 de ani ce ar putea fi readus la viață. Cum ar fi posibil acest lucru

O companie din SUA ar vrea să readucă pe planetă exemplare de animale dispărute folosind ingineria genetică și inteligența artificială. Reprezentanții susțin că dispun de tehnica necesară pentru a putea face acest lucru.

ADVERTISEMENT

Printre speciile pe care oamenii de știință vor să le readucă la viață se numără și tigrul tasmanian (marsupial) sau lupul marsupial, cum mai este cunoscut. De asemenea, aceștia vor să readucă și pasărea Dodo, precum și mamutul, și au încredere că vor avea parte de o reușită.

“Deținem toată tehnologia de care avem nevoie. Este vorba doar de timp și de finanțare. Dar suntem 100% încrezători că putem aduce înapoi tigrul tasmanian, dodo și mamutul”, a precizat Ben Lamm, directorul executiv al companiei din Texas, potrivit Sky News.

ADVERTISEMENT

Pentru a face acest lucru, oamenii de știință vor folosi ADN-ul unei rude a animalului dispărut, împreună cu inteligența artificială. Până în 2028, ar putea apărea un pui de mamut.

Lupul marsupial a fost unul dintre cele mai mari carnivore marsupiale din vremurile moderne și se consideră că a dispărut în secolul XX. Era ultimul membru al genului său, Thylacinus.

ADVERTISEMENT

Era asemănător cu un câine mare, cu părul scurt și coada țeapănă, prelungită ușor din corp, la fel ca cea a unui cangur. A fost comparat de către coloniștii europeni cu o hienă, având comportamentul asemănător, dar și poziția neobișnuită.

Avea o blană galben-maro și între 13 și 21 de dungi întunecate de-a lungul spatelui, crupei și bazei cozii. Astfel, a căpătat porecla de “tigru”. Blana acestui animal era densă și moale, la 15 mm în lungime, iar puii aveau o creastă în jurul cozii.

ADVERTISEMENT

Urechile lupilor marsupiali erau lungi și rotunde, acoperite cu un păr de aproximativ 8 cm. Aveau culoarea cafeniu deschis până la maro închis, iar pântecul era alb.

Lupul marsupial, cunoscut și ca “băutorul de sânge”

Un lup marsupial matur atingea între 100 și 130 de metri, cu o coadă de 50 – 65 cm. Cel mai mare specimen descoperit vreodată avea 290 de cm de la nas la coadă. Adulții ajungeau la 60 cm până la umeri, greutatea lor fiind de 20 – 30 kg. Femelele erau mai mari decât masculii.

Animalul își putea deschide fălcile până la unghiul de 120 de grade. Fălcile sale erau puternice și aveau 46 de dinți. Potrivit cercetărilor, nu avea simțul olfactiv foarte bine dezvoltat, așa că s-a ajuns la concluzia că se baza pe simțul vizual și pe cel auditiv atunci când vâna.

Era un animal carnivor, cu stomacul muscular, fiind capabil să se destindă pentru a putea mânca cantități mari de hrană deodată. Lupul marsupial urmărea un singur animal până când îl epuiza, conform cercetărilor.

Potrivit unor studii, acesta vâna în grupuri mici, familiale. Grupul îndrepta prada într-o direcție anume, iar altul aștepta în umbră. Se hrănea cu diverse specii de cangur și wombat, dar și cu păsări și animale mici, cum ar fi potorouși sau oposumi. Emul tasmanian era una dintre prăzile favorite, mai spun studiile, informează Wikipedia.

În secolul XX, lupul marsupial era descris ca fiind un băutor de sânge. Coloniștii europeni credeau că acesta se hrănea cu oile fermierilor și de aici a venit această denumire. Nu au existat, însă, dovezi în acest sens.

Ultimul exemplar sălbatic cunoscut a fost ucis în 1939, de către un fermier, în Mawbanna, pe insula Tasmania. Animalul a fost observat pe lângă casa acestuia vreme de câteva săptămâni.

ADVERTISEMENT