Armele chimice de care dispune Rusia. Existența Noviciokului a fost ignorată decenii întregi

Temerile legate de utilizarea armelor chimice de către Rusia în războiul cu Ucraina s-au amplificat în ultimele zile, temerile fiind exprimate de către reprezentanți ai administrației Biden. Există suspiciuni întemeiate potrivit cărora Rusia nu ar respecta Convenția Armelor Chimice din 1993.

Un arsenal de 40.000 de tone de substanțe chimice

Convenția, care a fost semnată de toate statele membre ONU, cu trei excepții: Egipt, Sudanul de Sud și Coreea de Nord, prevede interzicerea utilizării, creării, producerii, depozitării și transferului armelor chimice și al precursorilor lor, cu excepții foarte limitate cum ar fi în scopuri de cercetare, medicale, farmaceutice.

La data semnării, Rusia deținea de departe cea mai mare cantitate de armament chimic. Nu mai puțin 40.000 de tone de substanțe chimice ce pot fi folosite în luptă a declarat Rusia în anul 1997, când a intrat în vigoare Convenția și a început procesul de distrugere de către statele care dețineau astfel de arme.

Numai că în Rusia procesul a decurs foarte greu. Substanțe periculoase au fost depozitate în condiții improprii, iar procesul lor de distrugere era foarte costisitor. Potrivit unei estimări făcute de un oficial rus în 1998, costurile totale ar fi depășit 5 miliarde de dolari, scria la acea vreme Washington Post. Cu o economie aflată pe atunci la pământ, rușii au cerut asistență internațională pentru finanțarea acestui  proces. Abia în 2017 Rusia a notificat oficial Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPWC) că a finalizat distrugerea armelor chimice. Însă deja atunci existau indicii serioase că autoritățile de la Moscova au încălcat Convenția.

Digi24.ro

Florin Piersic se află în stare gravă, anunță medicii de la Spitalul Foișor. Actorul are septicemie

Precedentul din Cecenia

Rușii ar fi folosit arme chimice în 1995, în primul război din Cecenia. Soldați ceceni au relatat că o încărcătură aruncată din avion conținea un fel de fiole care produceau o mică explozie în contact cu aerul. Substanța de culoare verde avea un miros insuportabil, provoca mâncărime în locul de contact și probleme de respirație. Episodul este relatat în cartea „Toxic Warfare” a lui Theodore Karasik.

Din descrieri, substanța nu a fost identificată ca una din arsenalul cunoscut, fapt ce a determinat unii experți să considere că rușii începuseră să modifice produse deja existente în arsenalul lor de arme chimice.

S-au făcut speculații privind legăturile Moscovei cu utilizarea armelor chimice în războiul civil din Siria, însă nu există probe concludente că Rusia ar fi furnizat asemenea substanțe regimului lui Bashar al-Assad. Nefiind la acea vreme semnatară a Convenției Armelor Chimice, Siria avea un stoc propriu de care s-au folosit atât guvernul de la Damasc, cât și insurgenții sirieni.

Noviciokul a fost creat pe ascuns

Însă date certe despre încălcarea Convenției de către Rusia au apărut în legătură cu celebrul Noviciok, un grup de substanțe care afectează stimulii nervoși trimiși către organe, cu mult mai puternice decât substanțe cu acțiune similară, precum VX sau somanul. Programul a fost demarat de către Uniunea Sovietică încă din anii 70, iar două decenii mai târziu, Noviciok-ul nu a fost inclus pe lista substanțelor interzise pentru că Occidentul nu știa de el. Disimularea dezvoltării acestei arme a fost posibilă întrucât precursorii substanței se regăsesc în îngrășăminte sau pesticide obișnuite.

Digisport.ro

VIDEO Viral instant! Ce a pățit Andreea Bălan la un concert: ”Dezastru!”. Reacția artistei, ”de milioane”

Noviciokul produce, într-o primă fază, convulsii ale mușchilor scheletali, la care se adaugă tulburări grave ale funcționării inimii și diafragmei. În final, victima moare fie din cauza unui infarct, fie prin sufocarea produsă de acumularea de lichid în plămâni.

De Noviciok s-a aflat în 1992 când un chimist rus, Vil Mirzaianov, împreună cu un coleg al său, au dezvăluit că Noviciok-ul este soluția Rusiei pentru a nu respecta angajamentele asumate pe plan internațional. După publicarea articolului în săptămânalul Moskovskie Novosti, Mirzaianov a fost arestat și acuzat de înaltă trădare pentru dezvăluirea unui secret de stat.

Punerea lui sub acuzare a reprezentat o recunoaștere a existenței programului care încălca documente care au premers Convenția din 1993. Până la urmă, Mirzaianov a fost eliberat întrucât niciuna din formulele chimice dezvăluite de el nu era vreun secret, iar locurile în care era produs Noviciok-ul erau deja cunoscute ca făcând parte din programul URSS de dezvoltare a armelor chimice. Ulterior, Mirzaianov s-a stabilit în Statele Unite.

Cazurile Skripal și Navalnîi

Occidentul a ignorat avertismentul cercetătorului rus până în martie 2018, când fostul agent GRU (serviciul militar de informații al Rusiei) Serghei Skripal a fost găsit inconștient pe o bancă din orașul britanic Salisbury, alături de fiica sa Iulia, care se afla în aceeași stare. Cei doi au fost salvați, se pare din cauza vremii ploioase, eficiența Noviciokului fiind redusă de umezeala din aer. Autoritățile de la Londra au fost cu atât mai îngrijorate cu cât alte 20 de persoane au manifestat simptome ale intoxicării. Este vorba de personalul medical care i-a îngrijit și de polițiștii care au mers la casa celor doi. Unul dintre aceștia a fost internat chiar în stare gravă.

Ancheta a stabilit că otrava a fost pusă pe mânerul ușii de la casă, iar suspecții au fost identificați ca fiind agenți GRU. Câteva luni mai târziu, la câțiva kilometri de Salisbury, au apărut două cazuri cu simptome similare, unul soldându-se cu moartea. Persoana care a supraviețuit a relatat apoi că, împreună cu iubita sa, a găsit o sticlă de parfum în parc, iar simptomele au apărut imediat după ce s-au dat cu respectivul parfum. Se pare că agenții GRU care au încercat să-l omoare pe Skripal s-au descotorosit apoi de Noviciokul pe care nu l-au mai utilizat aruncându-l la întâmplare.

Cazul Skripal a dus la aplicarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei de către Marea Britanie și Statele Unite, iar Noviciokul a fost inclus pe lista substanțelor interzise de către OPWC. Chiar și așa, Noviciokul a fost folosit în tentativa de asasinare a disidentului rus Aleksei Navalnîi, pe 20 august 2020. Se pare că acestuia i-ar fi fost otrăvit ceaiul pe care l-a băut pe aeroportul din Tomsk. O anchetă comună a mai multor ONG-uri și publicații internționale, printre care Der Spiegel și CNN, au probat că tentativa de asasinat ar fi fost făcută de agenți ai FSB, serviciul rus de informații.

Arma chimică, ca mijloc de descurajare a adversarului

Chiar dacă sunt evidente cazurile de utilizare a Noviciokului ca mijloc de asasinare a adversarilor Kremlinului, până acum substanța nu  a fost folosită ca armă de distrugere în  masă și nu există date legate de impactul său în cazul utilizării sale în Ucraina.

„Dintr-o perspectivă pur militară, nu există ținte pe care armele nucleară, chimică sau biologică le-ar putea distruge fără ca Rusia să o poată face prin atacuri aeriene sau rachete. Principalul scop al utilizării acestora ar fi să provoace un  șoc ucrainenilor și să-i determine să se predea”, a declarat Matthew Bunn, profesor la Harvard Kennedy School, într-un interviu pentru The Harvard Gazette.

În condițiile în care Noviciokul a fost creat pe ascuns, este posibil ca Rusia să mai dețină și alte arme chimice, în pofida anunțului din 2017 privind distrugerea integrală a arsenalului chimic. La momentul semnării Convenției din 1993, se știe cu certitudine că Rusia deținea și alte substanțe care afectează grav sistemul nervos, precum VX, somanul și gazul sarin. Acestea perturbă neurotransmițătorii din corpul uman, iar moartea este provocată, de obicei prin sufocare.

O altă categorie de arme  chimice pe care Rusia le avea este reprezentantă de Lewisit și gazul muștar, care provoacă arsuri grave ale pielii și mai ales ale plămânilor, în urma inhalării.