În drumul spre Herson apar din loc în loc panouri uriașe care arată o figură fără chip, cu glugă, alături de un avertisment: „Herson: Partizanii văd totul”. Imaginea este concepută pentru a-i face pe ocupanții ruși din regiune nervoși și pentru a ridica moralul celor prinși sub ocupația lor.
Mikolaiv, primul oraș important de pe teritoriul controlat de ucraineni la vest de Herson, a devenit cartierul general al partizanilor pe frontul de sud.
„Rezistența nu este un singur grup, este rezistență totală”, spune pentru BBC “Sașa”, un bărbat care le-a servit drept ghid jurnaliștilor care s-au întâlnit cu liderii mișcării de rezistență.
Cu puțin timp înainte de acest război, Ucraina și-a întărit forțele speciale, parțial, pentru a construi și a gestiona o mișcare de rezistență.
A publicat chiar și o broșură PDF despre cum să fii un bun partizan, cu instrucțiuni despre acte subversive precum tăierea anvelopelor ocupantului, adăugarea de zahăr în rezervoarele de benzină sau refuzul de a respecta ordinele la locul de muncă.
Însă echipa de informatori a lui Sașa are un rol mai activ: urmărirea mișcărilor trupelor ruse în interiorul Hersonului.
„Să spunem că ieri am văzut o nouă țintă, apoi o trimitem armatei și într-o zi sau două nu mai este”, spune el, în timp ce jurnaliștii vizionează câteva dintre numeroasele filmări pe care le-a trimis din regiunea vecină în fiecare zi.
Una este de la un bărbat care a trecut cu mașina pe lângă o bază militară și a filmat vehicule rusești, alta este cu imagini CCTV în timp ce camioane rusești trec, împodobite cu semnele lor uriașe de război Z.
Sașa își descrie „agenții” drept ucraineni „care nu și-au pierdut speranța în victorie și doresc ca țara noastră să fie eliberată. Desigur că le este frică”, spune el. „Dar este mai important să-și slujească țara.”
Alături de Sașa lucrează o echipă care pilotează drone în Herson pentru a identifica ținte pentru armată. Civilii, nu soldații, toți sunt voluntari și strâng fonduri pe rețelele de socializare pentru a-și plăti echipamentele scumpe.
Șeful echipei a cultivat plante decorative înainte de război, dar Serhii spune că s-a alăturat luptei pentru eliberarea sudului după ce a văzut trupurile civililor executați la Bucha în timpul ocupației ruse de acolo.
„Nu puteam să rămân acasă după aceea”, spune el. „Nu știam la ce altceva aș putea să fac sau la ce să mă gândesc, în timp ce acest război se desfășoară.”
Sarcina pe care a ales-o în schimb este extrem de periculoasă. Echipa lui de patru este bombardată de ruși de fiecare dată când iese pe teren, deși nimeni nu a fost ucis.
„Știu că într-o oarecare măsură este o chestiune de șansă”, dă Serhii din umeri. „Dar cel puțin dacă mi se întâmplă mie, atunci voi ști că a fost pentru o cauză.”
Partizanii luptă pentru a preveni ca stăpânirea Rusiei asupra Hersonului să devină permanentă, ca să blocheze un referendum pe care Moscova pare să-l organizeze.
Rusia a introdus deja rubla și propriile rețele de telefonie mobilă în regiune și își pompează propaganda de la canalele de televiziune de stat în casele ucrainene. Jurnaliștii locali fie au fugit, fie s-au ascuns.
Șeful interimar al regiunii, Dmitro Butrii, acum exilat la Mikolaiv într-un mic back office protejat de saci de nisip, insistă că un vot pentru aderarea la Rusia ar fi fals, un „fals total” și nerecunoscut de niciun guvern „civilizat”.
În zilele noastre, asta nu ar conta prea mult pentru Moscova. Pentru Rusia, regiunea este strategică: este sursa de apă pentru Crimeea, pe care a anexat-o ilegal în 2014, și ultima secțiune a unui „pod pe uscat” mult discutat, sau porțiune de teritoriu care leagă Rusia propriu-zisă de peninsula.
Unii localnici au schimbat tabăra pentru a-i ajuta pe ruși. Deci, echipa lui Sașa construiește o bază de date a acelor „colaboratori”, folosind informații din interior. „Este ca nimeni să nu poată pretinde mai târziu că a fost cu rezistența”, explică el.
Dar este și pentru intimidare. Partizanii sunt încurajați să lipească postere amenințătoare în afara caselor colaboratorilor, cu modele care includ fața persoanei și un sicriu, sau un afiș „Wanted” care oferă recompense mari pentru moartea lor. Activiștii fotografiază apoi rezultatele pentru a i le trimite lui Sașa.
Un blogger a fost împușcat, un oficial din administrația instalată de Rusia a fost ucis și alții au fost răniți în mașină-bombă. Cele mai proeminente personalități care au schimbat tabăra poartă acum veste antiglonț.
„În afară de trădător și ticălos, nu am alte cuvinte pentru ei”, ridică Sașa din umeri. „Sunt dușmanul nostru.”
Mulți oameni au părăsit Hersonul pentru siguranță la scurt timp după ce rușii au preluat controlul. Guvernul de la Kiev i-a îndemnat recent pe alții să evacueze, avertizând că o operațiune militară de reluare a regiunii este iminentă. Dar nu este ușor să pleci.
Oficialii ruși limitează numărul de vehicule care traversează prima linie și permit doar o singură rută către zonele controlate de ucraineni, drumul care se îndreaptă spre nord, spre Zaporojie. Mai multe puncte de control militare pe drum îl fac să fie interzis pentru bărbații ucraineni apți de luptă.
Chiar și femeile și copiii se confruntă cu săptămâni de așteptare pentru locuri în autobuzele de evacuare gratuite sau cu o taxă exorbitantă pentru un loc într-o mașină privată.
Sașa crede că mulți dintre cei care au rămas în oraș sunt gata să rămână și să lupte Sprijinul pentru dominația rusă este minim, iar perchezițiile, detențiile și bătăile din ultimele luni l-au redus și mai mult.