Armata SUA joacă echilibristica descurajării în războiul Israel-Hamas. Care sunt limitele lui Joe Biden

Miercuri, forțele aeriene americane au lovit ținte din Siria pentru a doua oară în decurs de două săptămâni. Aceste demonstrații de forță sunt menite să acționeze ca un factor de descurajare, dar există încă o linie subțire între ele și o escaladare a conflictului în regiune.

Comunicare cu Moscova

Miercuri, 8 noiembrie, armata americană a lovit din nou obiective legate de Iran în Siria. Este pentru a doua oară în mai puțin de două săptămâni când avioanele americane intervin militar în regiune. Aceste atacuri ilustrează echilibristica dificilă în care sunt angajate SUA pentru a-și proteja interesele în regiune, fără a contribui la o nouă escaladare a războiului dintre Israel și Hamas, care amenință să se transforme într-o confruntare regională.

Washingtonul pare să fi cântărit fiecare cuvânt din anunțul său pentru a limita riscul de escaladare a tensiunilor ca urmare a acestui nou atac aerian. „Forțele armate americane au efectuat un atac de autoapărare împotriva unei instalații din estul Siriei folosite de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC) și de grupuri afiliate”, a precizat Casa Albă.

Oficialii americani au subliniat natura limitată a acestei operațiuni militare. „Suntem absolut siguri că nu au existat victime civile în această lovitură”, a declarat un ofițer militar american pentru CNN, sub rezerva anonimatului. El a adăugat că, în mod evident, Statele Unite „au folosit linia de de conflict” înainte de atac.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Linia de „de conflict” este o linie de comunicații folosită de militarii unor țări ce sunt sau ar putea fi ostile,  în special în zone unde operațiunile lor se suprapun. Este folosită pentru a se evita neînțelegerile, și accidentele care ar putea escalada conflictul. În cazul de față, americanii se referă la linia specială de comunicare stabilită între Moscova și Washington pentru a evita orice surpriză militară neplăcută în Siria.

Cât mai puține pagube posibil

„A fost în mod clar un act de descurajare, deoarece lovitura a fost calibrată cu intenția de a face cât mai puține pagube posibil, în timp ce în război scopul este, desigur, de a maximiza distrugerile”, rezumă Robert Geist Pinfold, specialist în probleme de securitate și militare în Israel la Universitatea Durham, scrie France 24.

Cele două lovituri aeriene americane efectuate de la începutul războiului dintre Israel și Hamas au vizat depozite de muniții și depozite de arme aparținând unor grupări legate de Iran, potrivit serviciilor de informații americane, care nu au precizat care sunt acestea.

„Acestea sunt ceea ce noi numim ținte de intensitate redusă”, a spuse Veronika Poniscjakova, expertă în probleme militare din Orientul Mijlociu la Universitatea Portsmouth.Riscul de pagube colaterale și de victime umane rămâne scăzut. Cu atât mai mult cu cât „armata americană a ținut să precizeze că a așteptat până seara pentru a se asigura că personalul a părăsit locurile”, subliniază Robert Geist Pinfold.

Digisport.ro

Au mers la teatru, dar comportamentul lor a fost inacceptabil! Spectatorii au cerut să fie dați afară: ”Erau chiar lângă noi”

Prezența militară SUA, bombă cu ceas?

„Armata americană știe că avansează pe teren minat de când și-a trimis în regiune portavioanele și peste 1.000 de soldați la sol. Oficial, scopul acestei demonstrații de forță este „în principal de a descuraja Hezbollah și Iranul să deschidă un nou front împotriva Israelului”, notează Veronika Poniscjakova.

Dar simpla prezență a unui astfel de contingent american în largul coastelor israeliene „crește tensiunile și multiplică riscul de incidente”, explică Robert Geist Pinfold. Această proiecție de putere militară este văzută ca o demonstrație a sprijinului american pentru efortul de război israelian și întărește legitimitatea atacurilor împotriva intereselor americane din regiune pentru grupurile combatante pro-iraniene.

Limitele descurajării „made in America”

Din punct de vedere militar, SUA se află astfel în situația de a gestiona o dublă disuasiune. Prevenirea atacurilor împotriva pozițiilor sale în Orientul Mijlociu și „a face tot posibilul pentru a se asigura că războiul se limitează la Fâșia Gaza”, rezumă Robert Geist Pinfold. Problema este că „disuasiunea funcționează doar dacă ai de-a face cu actori raționali ale căror reacții le poți anticipa, ceea ce nu este neapărat cazul grupurilor și mișcărilor pro-iraniene precum Hezbollah sau Houthi din Yemen”, notează Veronika Poniscjakova.

Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, a declarat în discursul său din 3 noiembrie, primul de la atacurile din Israel din 7 octombrie, că „nu se simte amenințat de prezența navelor de război americane” și că mișcarea sa este „pregătită să le facă față”. „Acesta este un mod de a indica faptul că Hezbollah nu se sfiește să folosească rachetele anti-navă de care dispune”, a declarat Veronika Poniscjakova.

Un alt exemplu al limitelor descurajării „made in SUA”: primul atac aerian în Siria, efectuat la 26 octombrie, nu a descurajat atacurile împotriva „intereselor americane”, dimpotrivă. De la 7 octombrie au avut loc 40 de lovituri împotriva bazelor sau dronelor americane, iar „22 dintre acestea au urmat primului atac aerian American”, subliniază New York Times. Mai mult, „milițiile pro-iraniene folosesc acum explozibili mai puternici pentru a viza bazele americane”, afirmă cotidianul nord-american.

„De obicei, există un fel de echilibru al descurajării, ceea ce înseamnă că cele două părți se înțeleg tacit asupra a ceea ce este tolerat din punct de vedere militar – tipul de atacuri și unde pot avea loc – fără a se ajunge la o escaladare. Impresia aici este că acest echilibru nu a fost găsit”, notează Robert Geist Pinfold. Cu alte cuvinte, fiecare parte testează limitele celeilalte.

Linia roșie

Potrivit expertului, ne putem așadar aștepta la noi demonstrații de forță americane și la atacuri împotriva intereselor lor, care „vor duce la o escaladare lentă a tensiunilor, mai degrabă decât la o explozie”. Cheia este să nu fie trecută linia roșie. „Pentru SUA, acest lucru înseamnă în primul rând să nu debarce trupe la sol”, spune Veronika Poniscjakova. Pe de altă parte, atâta timp cât nici o rachetă nu cade asupra unui oraș israelian, nu există victime americane sau „Hezbollah nu vizează nave americane, este posibil să se evite o conflagrație în regiune”, adaugă ea.

„Este un joc extrem de periculos pentru că există atât de multe variabile în fiecare atac care sunt imposibil de controlat 100%”, spune Robert Geist Pinfold. De exemplu, americaniie depind de calitatea informațiilor pe care le strâng – care sunt întotdeauna infailibile – pentru a evita să provoace victime în timpul loviturilor lor. „Atunci când rebelii houthi (din Yemen, susținuți de Iran) trimit rachete pe teritoriul israelian, ei se așteaptă ca acestea să fie interceptate. Dar, din nou, acest lucru nu este niciodată 100% sigur, iar dacă un astfel de proiectil ar cădea asupra unui oraș israelian, probabil că ar avea loc o escaladare a conflictului”, conchide Robert Geist Pinfold.

Forțele americane desfășurate după atacul Hamas

Grupul aeronaval USS Gerald R. Ford este format din portavionul cu același nume, însoțit de distrugătoarele lansatoare de rachete ghidate (clasa Arleigh Burke) USS Normandy, USS Ramage, USS McFaul, USS Thomas Hudner. Grupul aeronaval are un efectiv de 6.000 de militari.

Al doilea grup aeronaval trimis în Mediterana este constituit în jurul portavionului USS Dwight D. Eisenhower. Nava este însoțită de crucișătorul cu rachete ghidate USS Philippine Sea (clasa Ticonderoga)  și de distrugătoarele cu rachete ghidate USS Gravely și USS Mason (clasa Arleigh Burke). Și acest grup are un efectiv de 6.000 de oameni.

Americanii au trimis și nava de asalt amfibiu Bataan, în Marea Roșie, însoțită de nava de transport amfibiu USS Mesa Verde și nava de debarcare USS Carter Hall. Grupul are un efectiv de 4.000 de oameni. În privința trupelor la sol, locația este necunoscută. Este vorba de 1.200 de militari și de două baterii:  rachete sol-aer Patriot (6-8 lansatoare) și un sistem de apărare antirachetă THAAD (6 lansatoare). SUA au trimis și un număr necunoscut de avioane de luptă, la fel ca și locația. Este vorba de aparate F-15E Strike Eagle, F-16 Fighting Falcon și A-10 Thunderbolt.