Motorsportul a încetat să mai fie o competiție exclusiv a bărbaților. Iar Natalia Iocsak, o tânără de numai 19 ani, din nordul țării, o probează din plin inclusiv la nivel internațional. Deja multiplă laureată în România, Natalia a demonstrat, inclusiv la nivel european, că poate să fie mai bună și decât băieții care concurează în întrecerile Pro2 de drift.
Natalia Iocsak are deja o vitrină plină de trofee obținute în întrecerile interne din sporturile cu motor. Iar acum a devenit cea mai bună din Europa în drift.
Și, mai mult, nu a făcut-o doar la categoria Queen. Ci a avut curajul de a se lua la întrecere cu băieții din competițiile Pro2. Dovedindu-se mai bună decât ei. Devenind prima sportivă din istorie care izbutește performanța.
View this post on Instagram
Un succes construit cu multă muncă, alături de un talent, fără îndoială, de excepție. Dar care, mărturisește Natalia, vizibil emoționată, a avut și un alt resort.
Căci dacă anul 2022 a fost unul extraordinar pentru Natalia Iocsak pe plan sportiv, în plan personal, tânăra și familia ei au suferit o tragedie! În primăvară, Natalia și-a pierdut fratele, în vârstă de 22 de ani, într-un accident de mașină.
Iar el este, alături de tatăl Nataliei, unul dintre motivele pentru care ea s-a îndreptat către sporturile cu motor. Și-acum, simte ea, deși durerea este, desigur, mare, îi dă putere.
”Este foarte crunt și pe cât sunt de pozitivă și cu zâmbetul pe față, în interior este groaznic, dureros, sfâșietor. El mi-a dat putere, e cu mine tot timpul. Îmi este foarte dor de el și de zâmbetul lui”, mărturisește Natalia.
View this post on Instagram
Natalia își aduce aminte și de primii pași în motorsport. O disciplină la care, în principiu, ținând cont de circumstanțe, nu putea visa. Pentru că motorsportul este o disciplină în care ai nevoie, desigur, de talent, dar nu numai.
Ci și de bani. Mulți bani. Pentru costurile induse de participarea la competiții, dar mai cu seamă pentru materialul de concurs. Mașină, piese, anvelope. Plus manoperă.
Iar fiecare dintre aceste componente sunt cu atât mai scumpe cu cât urci pe treptele performanței. Și ajungi să te bați la vârf, în întrecerile naționale, iar mai apoi în cele continentale sau mondiale.
”Eu provin dintr-o familie modestă. În 2013, tata lucra în tractări auto și a avut o tractare în Franța. A primit cadou un Buggy pe care l-a adus acasă.
Fratele meu avea 13 ani. Și a mers cu mașina pe cel mai apropiat circuit de lângă casă. Și ne-am dat cu el. La un moment dat cineva ne-a chemat, >.
Și așa am început să merg la fiecare competiție, alături de tatăl și de fratele meu. Nu lipseam niciodată și practic am crescut pe circuit”, își amintește Natalia.
A simțit astfel, de aproape, mirosul de combustibil ars și anvelope. Dar și adrenalina acestui tip de competiții. Și a dorit să încerce.
”Tata a observat cum fremătam urmărindu-l pe fratele meu. Și-a dat seama că îmi place foarte mult, așa că m-a întrebat dacă vreau să urc la volan.
Îmi aduc aminte că era ziua mea de naștere, împlineam 9 ani, și mi-am sărbătorit ziua de naștere pe circuit. Eram mică și foarte scundă. Îmi puneam multe pernițe sub mine că să pot ajunge la pedale.
Am progresat pas cu pas și nu m-am grăbit. Încet, încet am învățat să conduc, iar în fiecare weekend mergeam să mă antrenez.
Apoi, când am simțit că sunt pregătită, am decis să particip la primul concurs. Era în 2013 și am luat startul în Campionatul National de Rally Sprint. Susținută de tatăl și fratele meu, care au fost și ei campioni”, spune Natalia.
După acest ”botez”, a început să urce. Treaptă cu treaptă. Au urmat întreceri de Slalom Paralel, Time Attack și în Campionatul European de Rally Cross. Cu titluri naționale la rally sprint, viteză pe traseu montan, Time Attack, dar și internaționale, la rally sprint.
Și spune că primul lucru pe care l-a deprins, dincolo de adrenalină, a fost cum să-și învingă teama. ”Ușor-ușor am început să simt mai multe sentimente și mai multă adrenalină. În acest sport nu este bine să-ți fie frică, iar de mică m-am obișnuit cu acest gând”, spune Natalia.
Care este rețeta, povestește tot ea. ”Prin accidente! (Zâmbește) Am avut mai multe accidente… După prima răsturnare am început să plâng, aveam 10 ani, și am spus că nu mai conduc în viața mea.
Atunci părinții m-au încurajat foarte mult, iar după ce am urcat din nou în mașină mi-am dat seama că nu este bine să-mi fie frică.
Și pentru că la început nu aveam voie să particip singură, pentru că eram prea mică, tata mi-a fost copilot. M-a ajutat și acest lucru foarte mult.
M-am răsturnat a doua oară la 13 ani. La primul m-am speriat și am plâns pentru că eram mai mică, dar la a doua experiență am aplaudat și m-am încurajat.
În momentul acela, când ești cu capul în jos, prins în centuri, nu este nimeni lângă tine și până vine cineva la mașină este foarte bine să nu te pierzi cu firea și să te încurajezi. Atunci am spus: „Bine, Naty”, și am aplaudat”, rememorează ea.
Cum a ajuns la drift? Povestește tot ea. ”Tata mi-a luat un BMW cu tracțiune pe spate. Pentru mine era o distracție, pe lângă participarea în Campionatul Național de Rally.
Senzațiile oferite atunci când mașina dansează pe asfalt, în derapaje controlate, mi-au plăcut enorm. Și, la un moment dat, natural, mi-am spus că aș vrea să particip la acest tip de competiții.
Am parcurs Școala de Drift și așa am început”, își amintește Natalia.
Motorsportul era marea pasiune. Însă era la fel de bună și la handbal. A fost însă nevoită să renunțe. ”Am avut o oportunitate de a alege să merg la o echipă din Ungaria și tata mi-a spus că trebuie să aleg.
Trebuia să decid, căci era destul de greu și obositor. Aveam școală, handbal, antrenamente, plus cursele. Am ales varianta a doua.
Nici nu este de mirare. Sunt momente în care nu pot să dorm în casă și dorm în curte în caravană”, a mai spus Natalia.