Dezvăluirile fiicei lui Maharu, Bianca: “Sunt un băiețel într-un trup de fetiță”

Bianca Maharu sau Samy, pentru prieteni, povestește fără perdea totul despre greutățile care au marcat-o. În interviul exclusiv pentru FANATIK, Bianca Maharu face dezvăluiri despre apartenența la comunitatea LGBTQ. În plus, aflăm și ce reacție au avut părinții ei atunci când le-a mărturisit faptul că are o altă orientare sexuală.

Bianca Maharu: “Eu nu mă identific cu ceea ce sunt, genetic”

Cum te identifici? Ce pronume preferi să folosească oamenii la adresa ta?

– Eu nu mă identific cu ceea ce sunt, genetic. Eu sunt un băiețel într-un trup de fetiță. Așa m-am simțit întotdeauna. Asta nu înseamnă că pot obliga pe cineva să mi se adreseze într-un anume fel. Sunt persoane care îmi vorbesc la masculin, altele la feminin. Sunt persoane care îmi spun Bianca, Samira, Samy sau Samir.

Am văzut la tine pe TikTok că cochetezi cu luptele în ring. E o pasiune de a ta?

– Nu este o pasiune, eu am practicat sport de performanță, am încercat să mă reapuc, dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Am fost dezamăgită de ceea ce s-a întâmplat. Datorită mie s-au întâmplat lucrurile acestea, pentru că am avut o permisivitate prea mare. În schimb, nu pot spune că mă tentează să mă reapuc.

“Una dintre prietenele mele a ales să treacă în neființă”

Știu că o tragedie care a avut loc în viața ta a fost motivul pentru care ai decis la un moment dat să te întorci la lupte.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

– Da, este un subiect delicat pentru mine. Una dintre prietenele mele a ales să treacă în neființă. A pus pe ea o stăpânire o depresie puternică. Ea a urmat tratament, a avut susținere din partea familiei, dar nu a vrut să coopereze în totalitate. A căzut pradă depresiei. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am ales să mă întorc în cușcă.

Prietena mea tot timpul îmi spunea că eu nu trebuia să mă las. I-am spus că boxul feminin nu este la fel de bine plătit ca și cel masculin. Odată cu trecerea anilor și nevoile mele au crescut. Nu mă puteam focusa pe sport în detrimentul carierei. Am ales să fac o facultate, să ajung să am o funcție.

Acum în ce domeniu profesezi?

– Sunt pe partea de inginerie economică, într-un departament al unei firme de curierat. Dar nu aș vrea să rămân aici. Eu am visat mereu să îmi fac propria afacere, așa cum am văzut și la mama. Am vrut să fiu o femeie independentă. Dar am dat greș. Am încercat cu un restaurant, dar nu am reușit. Dar am ironizat situațiile prin care am trecut, am învățat din greșeli. Aștept momentul potrivit, să se mai așeze economia.

Bianca Maharu recunoaște: “Când eram mică voiam să devin polițist călare”

Ce îți doreai să devii când erai mică?

– Eu când eram mică, când aveam vreo 9 anișori, eram trup și suflet pentru echipa Rapid. Chiar am tatuat 1923. Iar pasiunea față de fotbal, față de echipa Rapid a pornit de la vârsta de 3 ani. Dar eu eram convinsă că voi ajunge polițist călare. Era un meci, veneam cu mama de la antrenament și era un șir de polițiști călare. Printre ei o singură femeie. M-a impresionat poziția, conduita. Parcă era din filme. Și mi-am dorit mult să devin polițist călare.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Am și încercat să mă îndrept către poliție, dar din cauza familiei, nu am reușit. Te verifică mult, și în familie. Iar unii membri ai familiei, având antecedente penale… nu am avut cum să intru. Visul meu a fost spulberat, evident, dezamăgirea a fost uriașă. Am fost foarte supărată. Apoi m-am reorientat. Mie mi-a plăcut mult matematica. Am dat la liceul economic, pentru a deveni inginer economist. Am dus la bun sfârșit măcar o parte din visul meu din copilărie.

“Îmi doresc să deschid un studio de muzică”

Dar pe partea de business, ce ți-ai dori să faci pe viitor?

– Eu am foarte mulți prieteni artiști. Pe Kamara, Gabriela Nastas, Aura B, care sunt prietenii mei cei mai buni. Eu aș vrea să deschid un studio. Dar asta să fie așa, ca hrana sufletului meu. Pentru că eu mi-am dorit să cânt, dar sunt anti-talent, nu am nicio treabă cu așa ceva.

Când eram copil, băteam la tarabană, ceea ce încă fac. Dar cu vocea nu. Studioul nu va fi totuși afacere principală. Ca și afacere aș aduce ceva nou în România, dar până la proiectul final nu aș vrea să vorbesc prea multe.

Bianca Maharu, despre toleranță în România: “Oamenii ne văd ca pe niște monștri”

Faci parte din comunitatea LGBTQ+. Este deschisă societatea noastră la asta sau mai avem de lucrat?

– E o întrebare retorică? (râde). Noi ca și țară, din punctul ăsta de vedere, avem încă mentalitate rurală. Deși vrem o țară ca afară. Fac parte din comunitate, dar cercul meu de prieteni nu se învârte doar în comunitatea LGBT. Țara noastră are o permisivitate mult prea mică.

Ne văd monștri, ceva inadmisibil. Dar pe de o parte e de înțeles, BOR-ul îndoctrinează. Din punctul meu de vedere, nu există acceptabilitate. Sunt foarte puțini oameni care ne văd normali. Până la urmă, asta suntem. Eu dacă am orientarea pe care o am, nu înseamnă că dacă văd o fată pe stradă, sar pe ea.

“Primesc hate în online”

Ți s-a întâmplat să întâmpini dificultăți din cauza orientării tale?

– Mie nu, din fericire. Tind să cred că educația și carisma mea nu te fac să mă respingi. Dar cunosc foarte multe persoane din comunitate care au fost bătute, care au fost înjurate. În viața reală, mie, personal, nu mi s-a întâmplat. În schimb, în live-urile de pe TikTok, da, am avut parte de mult hate. Dar pe mine nu mă afectează lucrurile acestea. Provin din Giulești, am crescut în Rahova, nu mă afectează. Eu le spun așa: “Astăzi mă vei înjura și mâine mă vei admira. Vei vedea ceva în mine pe care tu nu îl ai”. Cam ăsta e răspunsul pe care eu îl dau haterilor.

Au fost momente în care ai simțit că oamenii te privesc diferit?

– Depinde foarte mult de mine. Indiferent dacă faci parte din comunitate sau nu, dacă ai un anumit stil, atragi atenția. Este firesc să se uite oamenii la tine. Mie mi-a plăcut să ies în evidență. Înainte, până să înțeleg ce se întâmplă cu mine, eram ziua cu trening, seara cu rochie.

Eram femeia aia după care întorceau bărbații capul și nu mai înțelegeau nimic. M-am mutat din Giulești în Colentina, iar vecinii mă vedeau că ziua sunt sport, iar seara, parcă mă transform. La un moment dat, m-a oprit un vecin să îmi ceară numărul de telefon al surorii mele gemene. Nu și-a dat seama că sunt tot eu.

“Am avut relații și cu bărbați. Eu sunt bisexuală”

Spuneai că a fost un întreg proces de descoperire. Cam pe la ce vârstă ți-ai dat seama că ești diferită?

– Eu am avut o admirație față de femeia frumoasă, feminină, încă de când eram copil. Doar că la vremea respectivă nu puteam diferenția lucrurile. Ori pentru că eram băiețoasă și admiram acele femei și mă proiectam în viitor așa, sau se întâmplă altceva cu mine. Eu am avut relații de-a lungul timpului și cu bărbați. Sunt bisexuală, nu mă cataloghez ca fiind altfel.

În vara în care am terminat liceul am experimentat. M-am sărutat pentru prima dată cu o fată. A fost o chestie ciudată, care a stârnit în mine multe curiozități. Apoi am înțeles ce se întâmplă cu mine. Cam pe la 19 ani am avut curaj să experimentez.

Bianca Maharu: “M-am dus la tata și i-am spus că îmi plac femeile”

Cum au primit ai tăi vestea? Au fost înțelegători?

– Eu m-am dus la tata și i-am spus: “Îmi plac femeile, avem ceva în comun”. Apoi am început să râd. Tata a zis că e bine și m-a întrebat dacă e frumoasă fata pe care o plac. Nu mi-a pus întrebări, nu a deschis subiectul. A spus doar să o aduc pe tipa respectivă. Tata s-a purtat normal, ca și cum asta e natura unei relații.

Dar mama ta?

– Cu mama a fost puțin mai diferit. Mă știa ca o fire zburdalnică, a crezut că e o altă chestie spusă în vânt, care dispare. Eu fac oricum tot felul de giumbușlucuri. Mama, până nu m-a văzut că sufăr cu adevărat, după o despărțire, a tratat totul normal. A tratat fata respectivă ca pe copilul ei. Nu a făcut nicio diferență între mine și ea. Și cu nicio femeie din viața mea nu a făcut diferențe. În sinea ei de mamă, acceptarea a fost foarte grea.

“Mama mi-a spus că oamenii mă vor judeca, dar eu sunt copilul ei pe care îl iubește”

Când m-a văzut că sufăr și plâng, abia atunci a înțeles cu exactitate ce se întâmplă. A venit la mine și mi-a zis: “Întotdeauna ai fost mândria mea, motivul existenței mele. Pentru tine muncesc, pentru tine trăiesc, pentru a te realiza tu. Dacă tu suferi, nu pentru un bărbat, așa cum ar fi normal, ci pentru o fată, în ochii mei ești la fel. Poate oamenii te vor judeca, dar pentru mine ești copilul meu pe care îl iubesc”.

Mi-a spus că va fi lângă mine, indiferent ce se va întâmpla. De aici, lucrurile au intrat în normal. Mi s-a redeschis relația cu mama. Mama e cel mai bun prieten al meu. Dacă nu am știut să gestionez o situație, sau o relație, mama a fost alături de mine.

Bianca Maharu, “Domnul problemă” al familiei

Ai avut și relații care ți-au dat bătăi de cap?

– Da, am trecut prin momente complicate. Eu sunt domnul problemă al familiei. Mie îmi plac situațiile complicate. Mama e primul om la care merg, zi și noapte. Indiferent unde sunt, pun mâna pe telefon și o sun. Mama nu dă sfaturi, doar își spune punctul de vedere, cum ar proceda ea. Ea consideră că nimeni nu e în măsură să dea sfaturi, pentru că suntem toți diferiți. Dacă mama nu mă convinge cu ceea ce spune și nu e suficient de explicită, apelez la terapeuta mea.

Dar prietenii? Ai pierdut prieteni din cauza orientării tale?

– Crede-mă că am pierdut o prietenă cu care am mâncat din aceeași farfurie și am dormit în același pat. Ne pregăteam să mergem la club și făceam duș împreună, pentru că eram pe fugă. În momentul în care eu i-am spus care este situația, reacția ei a fost una la care nu m-aș fi așteptat niciodată.

“Prietena mea din copilărie mi-a spus că nu poate să mai vadă cu aceeași ochi”

Mi-a spus că nu poate să mă mai vadă cu aceeași ochi. Eu și când dormeam cu ea în pat, jucam pe teren minat. Dar ea nu a simțit nici cea mai mică chestie în direcția aceea din partea mea. La mine prietenia e prietenie. Am capacitatea de a delimita anumite chestii.

Din prietenele mele vechi din copilărie, mai am maxim 4 persoane care au ales să rămână. O spun cu durere în suflet, pentru că ne-au legat amintiri, emoții, trăiri. Dar nu ai ce să faci. Nu toți oamenii pot înțelege.

Bianca Maharu, “îndrăgostită” de Ruby

Ai vreun crush pe o vedetă de la noi?

– Încă am, pe două vedete. Ruby. Ruby pentru mine e definiția perfecțiunii. Nu vorbesc neapărat de femeia Ruby. Ok, mă atrage și ea, ca femeie. Dar e definiția perfecțiunii, a ambiției, a încercărilor. Eu o văd pe femeia aceea completă. Înainte de o place pe o femeie fizic, pe mine mă interesează și inteligența, reușitele. Nu mă pot uita doar la aspect. Ruby e crush-ul meu din showbiz.

Hai să facem un Top 5 al celor mai frumoase femei din România, din punctul tău de vedere.

– Ar fi Antonia, pe primul loc. Apoi Ruby. Prietena mea, Gabriela Nastas, care este o femeie frumoasă. E prietena mea cea mai bună, e ca o soră pe care nu am avut-o. Apoi ar fi Delia. Iar ultima, aș merge în zona copilăriei mele și aș spune Mihaela Rădulescu. Aș mai avea de adăugat femei care și-au păstrat frumusețea. Și Andreea Marin e o femeie frumoasă, pe care nu poți să nu o observi. Dar repet, Mihaela Rădulescu rămâne pentru mine acolo un punct slab al copilăriei mele.

Dar din afară?

– Din afară, îmi place L.P. Ca model de urmat. Conduită, reușite, tot. Din comunitate, îmi place mult de ea, o admir. Îmi place și Jennifer Lopez, recunosc.

“Oamenii trebuie să-și trăiască viața liber”

Ce sfaturi ai pentru persoanele care nu au curaj să iasă în față și să-și recunoască orientarea?

– Nu am un sfat, e un punct de vedere. Să-și trăiască viața liber, indiferent de prejudecată. Să aibă curaj să iasă în față, pentru că nimeni nu vine să te întrebe dacă ai ce mânca sau să te ajute. Să se lipsească de părerea oamenilor. Să nu pună preț pe ce spun oamenii. Chiar și în fața familiilor ar trebui să iasă în față și să spună. Se creează o frustrare de interior, atunci când trebuie să te ascunzi. Poate ai o relație și ai vrea și tu să vii acasă cu persoana aceea.

Nu poți să fii tu cu adevărat, să vii și să le spui părinților: “Ea este iubita mea, sau el este iubitul meu”, în cazul bărbaților. Părinții care își merită cu adevărat acest titlu, vor înțelege, vor accepta, vor iubi. Îl vor susține. Poate le va fi greu lor să accepte, dar fericirea copilului o vor pune mai presus de orice. La fel și mama, la început se gândea ce vor spune oamenii.

Se gândea cum o să mă privească oamenii pe stradă. Eu oricum nu sunt adepta lucrurilor de genul acesta. Dacă merg de mână cu iubita pe stradă, nu stau și mă sărut în nesimțire la trecerea de pietoni. Mie nu mi se pare normal nici pentru cuplurile straight. Să trăiești liber nu e definit de reliefare. Înseamnă să ieși în față și să fii mândru de ceea ce ești.