Campioni ai Micii Europe, jalnici în Europa Mare

Decît să ne lamentăm, mai bine să medităm ca înţelepţii: fraţilor, dar dacă asta e valoarea noastră?! Sigur că am vrea să fim campioni mondiali şi să jucăm finala Ligii Campionilor, însă realitatea e că, de la un nivel în sus, nu putem bate (aproape) pe nimeni.

Grupele cupelor europene au ajuns la jumătate. Bilanţul e catastrofal: şase meciuri – zero victorii, două egaluri, patru înfrîngeri, golaveraj 2-13. Contribuţia Stelei (în Liga Campionilor) şi a Pandurilor (în Liga Europa) este aproape simetrică: un egal şi două înfrîngeri în dreptul fiecăreia. Diferă doar numărul golurilor încasate, conferindu-le bucureştenilor un golaveraj mai prost decît cel al gorjenilor: 1-8 faţă de 1-5.

În două din trei cazuri, paralela Steaua – Pandurii funcţionează şi în privinţa rezultatelor (ordonate necronologic): 1-1, 0-3, 0-4 Steaua, 1-1, 0-3, 0-1 Pandurii, cu precizarea că echipa lui Reghecampf a jucat două meciuri acasă, iar cea a lui Pustai – două în deplasare. Cuvîntul-cheie pentru prestaţiile celor două echipe este neputinţa. Joi seară, la Fiorentina – Pandurii, am revăzut parcă meciul Stelei de la Gelsenkirchen. Ai noştri au început curajos, au ratat cîteva ocazii mari, mai ales la 0-0, dar nici n-au băgat de seamă cînd au pierdut cu 3-0.

Neputinţa duce la frustrare, pentru că nu e uşor să joci mereu contra tabelei de marcaj. Pandurii, cel puţin, au simţit gustul dulceag al victoriei la Guimaraes, chiar dacă au fost egalaţi după o repriză şi o pauză. Steliştii, în schimb, nu s-au aflat în avantaj niciodată, au fost conduşi în toate cele trei meciuri. 228 de minute de joc fără gol marcat – este tipul de frustrare care sapă adînc la temelia încrederii, măcinînd potenţialul unei echipe obişnuite să se hranească din victorii, dar care se blochează la înfrîngeri.
Urmează partea a doua, în care Steaua se va lua la trîntă încă o dată cu Basel (d), Schalke (a) şi Chelsea (d), iar Pandurii cu Fiorentina (a), Dnepr (d) şi Pacos Ferreira (a). Şi campioana, şi vicecampoana României par condamnate să lupte pentru locul 3, primele două poziţii fiindu-le interzise. În cazul Stelei, locul 3 ar însemna primăvara Ligii Europa. Pentru Pandurii, va fi doar un obiectiv de orgoliu.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

E incredibil cum, în doar două luni, am balansat de la entuziasm la resemnare! Astă-vară, în tururile preliminare, eram lei-paralei. Băteam tot, de la ciprioţi la feroezi, de la estonieni la georgieni, de la macedoneni la slovaci. Ajunseserăm chiar pe primul loc în clasamentul coeficienţilor UEFA, ediţia 2013-2014. Dar nu intraseră în arenă granzii Europei…
Ce vise frumoase ne întreţineau patimile de microbişti naivi! Ne plăcea să îmbrăcăm haina de mare putere a Planetei Fotbal, dar curînd aveam să fim aduşi cu picioarele pe pamînt. Campioni incontestabili ai periferiilor continentului, ne-am descoperit inadecvarea în fotbalul Marii Europe.
Cum am trecut la nivelul următor – play-off-ul cupelor europene -, am început să ne înjumătăţim: din patru echipe am rămas cu două. Astra şi Petrolul au capitulat fără glorie.

Şi iată-ne la un nou next level: faza grupelor. Deja e prea mult şi pentru Steaua, şi pentru Pandurii. Este pericolul care paşte şi echipa naţională, pentru care next level va însemna dubla de baraj cu Grecia. Despre celălalt next level, survolarea cu succes a grupelor turneului final din Brazilia, nici nu e sănătos să vorbim.
Pînă cînd nu vom reuşi să depăşim cu succes cîteva niveluri consecutive, nu putem asocia cuvîntul performanţă cu fotbalul românesc. Deocamdată ne mulţumim cu mici pusee de orgoliu în infinitul univers al neputinţei noastre. Atît şi nimic mai mult.