Cancerul fotbalului

Grigore Cartianu   
în Editoriale
18/09/2013, 12:21
Cancerul fotbalului
Vasile Şiman

Cu ochii pe derby-ul şchiop al Craiovei, am neglijat destinul tragic al unei alte echipe care acum 25-30 de ani era una dintre forţele fotbalului românesc: Sportul Studenţesc. În urmă cu un sfert de veac, la formaţia bucureşteană evoluau internaţionali precum Hagi, Coraş, Iorgulescu, Cazan, Munteanu II, Mihai Marian. Acum, în Regie latră cîinii: Sportul Studenţesc nu a fost programată în primele două etape ale Ligii a II-a, urmînd, probabil, să fie trimisă în Liga a IV-a.

A doua informaţie a venit dinspre Federaţia Română de Fotbal. Acolo s-au întîlnit, marţi, patronul clubului din Regie, Vasile Şiman, şi fotbalistul pe care l-a plimbat pe la mai multe cluburi în ultimii ani, Dacian Varga. Între cei doi a avut loc o bătaie în toată regula, corp la corp, soldată cu cămaşa ruptă a jucătorului şi cu sângele şiroind al patronului.

Motivul conflictului, relatează reporterii, l-a constituit noua manevră a lui Şiman pentru a-l ţine în captivitate pe Varga: un contract semnat de curînd, dar pe care jucătorul nu-l recunoaşte, spunînd că e un fals ordinar! Nu e prima acuzaţie de acest gen la adresa lui Şiman, după cum nici încăierările acestuia cu propriii fotbalişti, deveniţi prizonierii săi, nu sînt o noutate.

Avem, aşadar, două elemente: 1. Sportul Studenţesc nu mai rezistă nici în Liga a II-a, îndreptîndu-se vertiginos spre Liga a IV-a; 2. chiar şi la acest nivel, patronul Vasile Şiman continuă să aplice metode barbare, specifice sclavagismului, recurgînd la ameninţări şi violenţă. Să nu uităm: pe Dacian Varga, jucător care ajunsese să cocheteze cu echipa naţională, l-a împrumutat succesiv la Unirea Urziceni, Rapid, Kuban Krasnodar şi FC Vaslui.

Mijlocaşul i-a adus o groază de bani, dar Şiman nu s-a mulţumit: vrea să-l ţină captiv chiar şi după expirarea contractului! Aici e vorba nu doar de ilegalităţi cu iz penal, ci şi de o cutremurătoare lipsă de omenie.

În fond, aşa acţionează cancerul fotbalului: roade, roade neîncetat, transformînd o echipă care se bătea la titlu cu Steaua şi cu Dinamo într-o umbră de nerecunoscut. Finalul e previzibil: moartea în chinuri îngrozitoare. Este exact ceea ce se întîmplă în Regie: jucători care vin cu părinţii de mînă de frică să nu-i bată „gorilele” lui Şiman, plîngeri în masă la comisiile FRF, căderea în abisul diviziilor inferioare şi incapacitatea de a mai trimite pe gazon 11 jucători. Şiman mai poate păcăli cel mult nişte copii de 15-16 ani, cu care să bifeze scoruri de 0-5, 0-6, 0-7…

În anii 1988-1993, ca student în Regie, mergeam des la meciurile Sportului. Stadionul se afla la cîteva sute de metri de căminul în care eram cazat, iar echipa se bătea la cupele europene. Nostalgia m-a făcut să merg la unele meciuri din Regie, discret, ca spectator la peluză sau la tribuna a doua, mulţi ani după aceea, chiar şi în Liga a II-a.

După 25 de ani mă recunosc însă învins: deşi a început campionatul, nu mai am unde să mă duc, pentru că în Regie nu se mai joacă fotbal. În ziua etapei, porţile stadionului sînt ferecate de lacătele lui Şiman. Iar în Liga a IV-a, dac-o fi să fie, n-o să mă duc niciodată! Ar fi, totuşi, prea jos pentru un gazon răvăşit odinioară de crampoanele lui Hagi.

 

 

 

Închide ×