Dreptul la concediu de odihnă reprezintă un drept fundamental, prevăzut în Codul Muncii, și care trebuie respectat atât de angajați cât și de angajatori. Indiferent de activitate, orice salariat trebuie să aibă în vederea efectuarea concediului, companiile având obligația de a respecta acest drept.
În România, concediul de odihnă este plătit de angajator și se acordă anual, pe o perioadă de cel puțin 20 de zile. Numărul exact de zile de concediu poate să difere, în funcție de mai mulți factori.
Pe de-o parte, prevederile legale din Codul Muncii stabilesc un număr de zile de concediu, în funcție de vechimea în activitate.
Pe de altă parte, contractele colective sau individuale de muncă, sau regulamentele interne pot stabili proceduri de acordare a zilelor de concediu, precum și modul în care acestea pot fi remunerate.
Unele categorii pot beneficia, prin lege, de cel puțin trei zile suplimentare de concediu, stabilite prin contractul colectiv de muncă. Potrivit RTV, salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, persoanele cu handicap sau tinerii care nu au împlinit 18 ani, au dreptul la mai multe zile de concediu.
Există și persoane care nu beneficiază de concediu de odihnă, în termenii stabiliți de lege. În această categorie intră cei care nu au calitate de salariați, de exemplu persoanele care obțin venituri din activități independente.
Salariații pot beneficia, la nevoie, și de concediu medical. Potrivit legii, numărul maxim de zile de concediu medical, în decurs de un an, este de 183, începând cu ziua inițială de îmbolnăvire.
În cazuri de incapacitate temporară de muncă, în cazul unor afecțiuni speciale, concediul medical poate ajunge la maxim 1 an și 6 luni. În acest caz, salariatul va beneficia de o indemnizație specială.
Concediul medical se acordă la recomandarea medicilor primari sau specialiști, pentru maxim 31 de zile, după care trebuie reînnoit.