Combaterea pandemiei, sabotată de Guvern și Parlament. Seria lungă a legilor proaste care au căzut la CCR

Obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile deschise a fost anulată de către Curtea Constituțională pe motiv de procedură legislativă, anume OUG 192/2020 nu avea avizul Consiliului Legislativ, procedură elementară pentru orice proiect de lege sau ordonanță.

Decizia de marți este ultima dintr-o serie de 30 de sesizări ale Curții care au avut ca obiect legi sau ordonanțe prin care au fost adoptate măsuri de combatere a epidemiei de Covid-19 sau a efectelor negative ale acestora, unele dintre acestea încălcând în mod grosolan și evident prevederile Constituției.

CCR a fost vehement criticată pentru unele dintre aceste decizii, însă o analiză a acestora arată că judecătorii Curții au trebuit să repare ce au stricat juriștii din slujba Guvernului sau cei trimiși de partidele politice în Parlament, fie din incompetență crasă, fie din rea voință abia mascată.

Drepturi fundamentale, limitate prin decret prezidențial

Probabil cea mai devastatoare decizie a CCR luată de la izbucnirea epidemiei a fost legată de două ordonanțe de urgență pe baza cărora a fost instituită starea de urgență și stabilite amenzile uriașe pentru cei care au fost surprinși ieșiți din case fără o justificare solidă.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Aspectele reclamate de către Avocatul Poporului au fost reluat aproape în integralitate în Decizia 152 din 6 mai 2020 a CCR. Primul se referea la faptul că amenzile au fost aplicate fără să fie prevăzute de vreo lege.

„Fapta contravențională nu este configurată prin lege, ci prin numeroase acte administrative de aplicare a legii (hotărâri ale Guvernului, ordonanțe militare, ordine și orice alte acte normative conexe) al căror obiect de reglementare vizează, în realitate, domenii distincte. Or, în ipoteza contravențiilor, pentru a respecta principiul legalității, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancționator se află în conexiune”, argumenta Avocatul Poporului.

Însă mult mai grav a fost faptul că, odată cu instituirea stării de urgență, președintele Klaus Iohannis a suspendat sau a limitat, prin decret prezidențial, drepturi și libertăți fundamentale, fără ca Parlamentul să adopte o lege care să-i permită acest lucru, deși Constituția prevede clar această condiție.

„Președintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispoziții legale sau, pe de altă parte, modificarea și completarea unor legi, dispozițiile sale având impact asupra unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la muncă, libertatea economică, accesul liber la justiție etc.) (…)

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Dispunerea inaplicabilității normelor legale referitoare la transparenţa decizională şi dialogul social, de fapt suspendarea lor pe perioada stării de urgență sau a stării de asediu, afectează drepturile fundamentale în considerarea cărora au fost adoptate aceste legi, precum și regimul unei instituții fundamentale a statului”, constata CCR.

Menționăm că OUG 34/2020 a fost adoptată de Guvern fără ca Ministerul Justiției, condus și atunci de Cătălin Predoiu, să avertizeze primul-ministru asupra acestei încălcări grave a Constituției.

Parlamentul a uzurpat atribuții ale Guvernului

La fel de grav a fost modul în care a fost tratată chestiunea amânării alegerilor locale, atât de către Guvern, cât și de către Parlament. Guvernul a dispus prin OUG prelungirea mandatelor aleșilor locali și amânarea alegerilor, iar Parlamentul a modificat ordonanța cu un amendament care stipula că data alegerilor va fi stabilită de forul legislativ.

Guvernul a atacat legea de aprobarea a ordonanței reclamând că-i este uzurpat dreptul de a stabili data alegerilor, însă CCR nici măcar nu a mai intrat pe fondul sesizării, după ce a constatat că restrângerea unui drept de a alege și de a fi ales nu poate fi reglementat prin OUG.

Majoritatea parlamentară de atunci (PSD-ALDE-UDMR) n-a înțeles nimic din această decizie. A fost inițiat un proiect de lege prin care erau amânate alegerile, conforme cerinței Curții, însă a fost introdusă din nou prevederea legată de stabilirea datei de către Parlament. Bineînțeles că CCR a declarat neconstituțională prevederea întrucât Parlamentul își aroga un drept care era al Guvernului.

Un alt caz de uzurpare a a atribuțiilor Guvernului de către puterea legislativă a fost în cazul Legii 55/2020 care reglementa starea de alertă. Declararea acesteia putea fi făcută prin hotărâre de Guvern însă aceasta avea nevoie de confirmarea Parlamentului.

Avocatul Poporului a reclamat încălcarea separației puterilor în stat, precum și o altă situație: prin aprobarea de către Parlament a situației de alertă, hotărârea prin care aceasta a fost instituită nu mai putea fi atacată în instanță prin contencios administrativ, ceea ce limita liberul acces la justiție. Din nou, Renate Weber a avut câștig de cauză prin Decizia CCR 457/2020.

Atacurile la starea de alertă, respinse de CCR

Culmea, PSD și AUR s-au folosit de acest eșec al legii pe care chiar ei au votat-o pentru a încerca, în septembrie 2021, să suspende starea de alertă cu totul, în condițiile în care România era în plin val 4, cu sute de morți înregistrați în fiecare zi. Într-o sesizare a CCR, ei reclamau faptul că tocmai decizia Curții privind Legea 55//2020 făcea neconstituțională starea de alertă. Pentru a fi coerentă cu propriile decizii, CCR le-a dat dreptate, însă cele două partide nu au primit rezultatul scontat, întrucât Decizia 672/2021 declarau ca neconstituționale cele 30 de zile de stare de alertă care au urmat imediat stării de urgență. În rest, prelungirile succesive cu încă 30 de zile nu sufereau de viciul de constituționalitate reclamat întrucât Parlamentul nu-și dăduse acordul asupra lor.

O altă tentativă de eliminare a stării de alertă a avut un succes limitat la Curte. O avocată din Cluj, Mikolt Krisztina, a ridicat mai multe obiecții de neconstituționalitate, însă a avut succes doar cu una, CCR impunând Guvernului să prevadă o procedură accelerată de constestare în contencios administrativ a hotărârile de prelungire a stării de alertă cu 30 de zile.

Ministerul Justiției, complice la încălcările Constituției

CCR a declarat neconstituțională și „pușcăria medicală”, adică posibilitatea carantinării obligatorii pentru contacții persoanelor infectate. Sesizarea a fost făcută tot de Avocatul Poporului care a reclamat că privarea de libertate a celor carantinați se face din nou printr-un act administrativ, de data asta al ministrului Sănătății, fără ca legea să stabilească în mod clar condițiile în care o persoană poate fi ținută în carantină.

„O boală contagioasă reprezintă o privare de libertate ce poate fi acceptată în cadrul unei societăți în vederea asigurării sănătății și securității publice, dar care este permisă doar cu îndeplinirea condițiilor și a procedurii stabilite prin lege, fiind exclus arbitrariul. De asemenea, orice persoană trebuie să se bucure de posibilitatea contestării în justiție a măsurii detenției de ordin medical social într-un termen scurt, astfel încât, în cazul constatării nelegalității măsurii dispuse, să poată fi eliberată”, a statuat Curtea ca urmare a sesizării.

Nici în această situație, „experții” Ministerului Justiției nu și-au avertizat colegii de la ministerele Sănătății și al Afacerilor Interne că planurile lor de combatere a Covid-19 au probleme de constituționalitate.

Bicameralismul, un moft pentru Parlament

Și bilanțul Parlamentului este la fel de sinistru ca și cel al Guvernului. Există numai puțin de patru decizii prin care legi care vizau modificarea raporturilor dintre bănci și datornici au fost declarate neconstituționale. De obicei, găinăria folosită de către PSD a fost modificarea substanțială a unor ordonanțe de guvern în forul decizional, Camera Deputaților.

Sunt zeci de decizii în jurisprudența Curții care menționează principiul bicameralismului, anume că o lege nu poate fi adoptată cu modificări substanțiale care să nu fi fost discutate în ambele Camere ale Parlamentului. Însă majoritatea PSD din Parlament de până la alegerile din decembrie 2020 a făcut în mod repetat exact acest lucru. Ordonanțele de Guvern erau aprobate prin lege de către Senat, iar apoi trimise la Camera Deputaților, forul decizional.

Aici erau introduse prevederi cu totul noi, care nu fuseseră analizate de către senatori. În consecință, guvernul Orban a fost nevoit să atace la CCR tocmai legile de aprobare ale propriilor ordonanțe, iar Curtea le declara neconstituționale pe motiv de încălcare a bicameralismului prevăzut în Constituție.

Privilegii nejustificate și legi retroactive

Același motiv a fost invocat de către judecători și pentru neconstituționalitatea stimulentului de risc și la personalul medical care nu era direct implicat în tratarea bolnavilor de Covid-19. Tot Parlamentul a legiferat acordarea unui stimulent de risc pentru profesori, însă Curtea a stabilit că este un privilegiu nejustificat.

De asemenea, încălcarea bicameralismului a fost constatată și în cazul prevederii prin care Parlamentul a decis că piețele volante pot rămâne deschise. O lege care viza taxa clawback pentru producătorii de medicamente a fost adoptată de Parlament cu încălcarea unei alte reguli elementare de tehnică legislativă, anume principiul neretroactivității legii, întrucât aleșii neamului stabileau obligații fiscale pentru o perioadă care trecuse deja.

Practic, analiza jurisprudenței CCR din perioada epidemiei arată că eșecul unor măsuri de combatere a acesteia nu poate fi pus pe seama judecătorilor Curții sau Avocatului Poporului, ci mai degrabă pe modul neglijent și neprofesionist prin care aceste măsuri au fost legiferate, fie prin ordonanțe de către Guvern, fie prin legi de către Parlament.