Ce a făcut Cezar Ouatu pentru primii bani și ce nu poate uita: ”Am luat premiul pentru cea mai urâtă femeie dintre bărbați”

Cezar Ouatu își aduce aminte de greutățile pe care le-a trăit în Italia, acolo unde a plecat după ce a împlinit 18 ani. Chiar dacă multe uși i s-au deschis și succesul nu a întârziat să apară, celebrul contratenor a avut și momente în care, pentru bani, a îngrijit bătrânii din azil și a livrat pizza.

Cezar Ouatu, dezvăluiri despre momentele care i-au schimbat viața și premiile pe care nu le uită

Cezar Ouatu, celebrul contratenor, cunoscut și îndrăgit în România mai ales datorită participării la emisiunea ‘Te Cunosc de Undeva’ dezvăluie, într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK.RO, cum a început cariera lui în Italia.

Cezar Ouatu își aduce aminte cum ”profesa ca bișnițar” încă de mic copil și nu rata niciun prilej să facă bani. E adevărat, spune el, nici nu a avut o copilărie prea ușoară, ama lui fiind cea care i-a dat o educație spartană.

Cântărețul care a făcut senzație la Te Cunosc de Undeva și la Eurovision a povestit și despre tatăl său, pe care l-a iubit enorm, și ne spune cum îl șantaja emoțional mama lui cu serialul Dallas. Fără să ascundă nicio secundă momentele de suferință, Cezar Ouatu recunoaște că momentele în care și-a pierdut tatăl și fratele l-au călit enorm și i-au dat o altă viziune asupra vieții.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

Cezar Ouatu: ”Mama era de-a dreptul bolșevică”

Cum a fost copilăria ta?

– Am avut o copilărie liniștită, cu mama care era mai spartană, ca să nu zic de-a dreptul ‘bolșevică’. Faptul că a fost mai dură m-a ajutat foarte mult pentru că m-a direcționat unde trebuia, m-a ținut din scurt și m-a educat frumos. Tata era reversul medaliei, era omul liniștit.

Eram un elev bun. De la 8 ani, când mi-au pus pianul în brațe, mi-am dat seama ca muzică vreau să fac. Nu am fost un copil problemă, jucam fotbal și mai spărgeam un geam, în rest eram super liniștit. Au chemat-o pe mama în clasa întâi, la ședință, ziceau că ridicam fustele fetelor.

Erai mai mult băiatul mamei sau băiatul tatei?

– Ca să-l citez pe tata, eram “bibeloul” lui. Fiind și muzician, singurul care am moștenit talentul lui din toată familia, avea o afinitate pentru mine, eram feblețea lui. Mama m-a ținut într-un regim spartan, mă șantaja emoțional la teme. Am crescut cu genericul din filmul Dallas și dacă nu aveam temele făcute până începea serialul, nu aveam voie să mă uit și era jalea de pe lume.

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu tatăl tău?

– Sunt mai multe în etape diferite. Îmi aduc aminte când am primit eu o pianină, pe care tata și nașul meu au cărat-o pe scări șase etaje. Am fost foarte emoționat când am primit-o, eram la începutul vieții de muzician.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

Apoi am o amintire ruptă parcă dintr-un film de Oscar. După 6 luni de stat în Austria tata venea acasă, eram amândoi în gară, în mijlocul a două peroane și alergam unul spre altul. Este o amintire pe care nu o pot uita.

Cel mai greu concurs: “Mai erau 35 de contratenori pe listă și nu m-am mai simțit așa special”

Altă dată, l-am invitat să mă audă, aveam un prieten și am mers amândoi să cântăm la o biserică catolică. Eu deja eram contratenor și i-am spus că vine o soprană și vreau s-o audă. A rămas șocat când a auzit ce voce rară am, asta a fost debutul împărtășit cu tatăl meu.

La 18 ani ai plecat în Italia. Cât de greu a fost să te adaptezi, să trăiești singur?

– Acolo am avut-o și pe mama care m-a călăuzit în primii pași și după aceea n-am simțit nicio greutate. Am dat admiterea și nu eram pe nicio listă de rezultate, iar peste 5 luni primesc un telefon să mă prezint la cursuri. Ce cursuri? Că nu eram pe nicio listă. Mi-au explicat că a fost o eroare de secretariat, am înnebunit și am plecat imediat în Italia, cu mama.

Tot de nebun am plecat, după primul an în Italia, la Barcelona, era un concurs foarte tare acolo. Credeam că sunt rar și special, dar când am văzut pe listă încă 35 de contratenori nu m-am mai simțit așa de special. La final am câștigat premiul pentru cel mai bun contratenor și de aici a început totul.

Apoi ai câștigat toate concursurile?

– Clar. Nu am avut nicio frică, prin muzică și voce m-am impus destul de repede, mi s-au deschis uși, n-a mai contat nimic. Eram spaima sud-coreenilor la concursuri pentru că ei sunt pasionați de canto liric. Când apăream eu era nenorocire, le luam toate premiile, deci erau și niște bani așa că m-am descurcat. În primul an în Italia, am îngrijit noaptea bătrâni, ca să mai fac un ban. Am încercat să livrez și pizza, dar asta chiar nu a mers.

“Le-am spus că sunt tatăl lui Cezar Ouatu”

Ai debutat ca profesionist la Veneția. Îți mai aduci aminte emoțiile de atunci, o întâmplare?

– Eram cunoscut ca băiatului lui Florin Ouatu, un om de cultură, și cumva în liceul de artă din Ploiești asta conta. Când am debutat la Veneția am avut o amintire frumoasă, se terminaseră biletele dar tata a intrat. L-am întrebat cum a făcut ai a zis: “Le-am spus că sunt tatăl lui Cezar Ouatu”.

Eu am fost aruncat de la început într-o producție foarte mare, rol principal, o distrubuție de leșinai și un mare regizor care semna spectacolul. Responsabilitatea a fost uriașă, dar în nebunia și adrenalina aia mi se părea o joacă, nu am conștientizat ce se întâmplă. Eram ca un fel de Peter Pan, îmi descoperisem vocea de maxim trei ani. Dacă nu aș fi fost cântăreț sigur azi eram un pianist de jazz, muritor de foame și clăpar prin band-ul unui artist din România.

Cum și-a descoperit Cezar Ouatu pasiunea pentru cântat

Tu poți cânta și ca tenor, și ca soprană. Cât de rară este această aptitudine?

– Adevărat, nu este o chestie comună. Eu am dat startul și cu Eurovisionul la terminologia de contratenor și, cumva, a devenit o modă. Vocea umană, referindu-ne strict la masculi, are două registre, de piept și de cap. Vocea de cap este folosită de noi, contratenorii.

Ca să le îmbini pe amândouă este foarte greu. Eu la 17 ani am început să descopăr asta. Eram în corul liceului și chiuleam, studiam foarte mult la pian. Iar la cor, ca o glumă, luam la mișto fetele și le imitam. Ideea e că eu mă duceam mai sus cu vocea decât puteau ele. Am avut 13 ani de carieră ca contratenor. Zona de fuziune mi-a venit acum 4 ani în cap, o dată cu emisiunea ‘Te Cunosc de Undeva’. Această emisiune mi-a arătat că am niște talente de care nu știam.

Îți mai aduci aminte o întâmplare de pe scenă?

– Eram la debutul meu, ‘Cruciatul în Egipt’, aveam o colegă de scenă mai plinuță și mare hernie ce am făcut că a trebuit s-o țin în brațe. De multe ori am uitat textul și am început să cânt, pe linia melodică, ce-mi venea în minte. E bine să ai prezență de spirit.

La ‘Te Cunosc de Undeva’ am făcut peste 45 de personaje și spun sincer că epilările m-au omorât. Am luat și ‘Mătura de aur’, adică premiul pentru cea mai urâtă femeie dintre bărbați. Nu prea l-am meritat, dacă mă uit la cei din jur.

Primii bani câștigați: “Eram bișnițar de mic”

Când ai câștigat primii bani?

– Eram bișnițar de mic, mergeam pe Șoseaua Vestului din Ploiești și culegeam tei pe care îl vindeam la piață. Tata venea din Austria cu Nintendo așa că mă duceam la școală și-l inchiriam. Mai făceam și bartere, un borcan cu miere. Când eram mai mic mă duceam cu sticlele sau cu maculatura la vânzare. În ziua de azi copiii au de toate, nu mai știu să aprecieze nimic.

Mai ții minte ce ți-ai luat cu ei?

– Eram obsedat cu hainele, cu moda. Cheltuiam o grămadă de bani. Investeam și în partituri, costa 70 de euro o partitură de operă scoasă de o editură bună.

Cezar Ouatu, dezvăluiri din amor: “Suntem mai căsătoriți decât unii care au acte”

Ce înseamnă Raluca pentru tine? Care este cea mai importantă calitate a ei?

-În primul rând este înțelegătoare. Și eu sunt foarte mișto, la modul la care am făcut multe greșeli în viață. Am avut relații destul de lungi dar cu Raluca este o chimie pe care nu am mai avut-o. Ne susținem foarte mult în proiectele personale. Mie îmi place să gătesc, să lucrez în grădină, fiecare are ceva de făcut. Suntem mai căsătoriți decât unii care au acte, și asta din punctul de vedere al înțelegerii și al chimiei. Mă înțeleg cu Raluca fără să vorbim prea mult.

Cum reușiți să depășiți conflictele care apar în orice cuplu?

-Eu am început să nu mai am răbdare, adică în sensul bun, deci nu mai stau să mă cert, las de la mine. Îmi văd de treburile mele, nu prea avem motive reale de ceartă. Am învățat ceva de la italieni chiar dacă Raluca mă contrazice: mai bine singur decât prost însoțit. Se înțelege bine și cu mama chiar dacă ea nu se bagă în treaba noastră. Mama este o eroină pentru mine și arată bine la 80 de primăveri.

“Eu sunt un bucătar periculos, sunt maestru”

Cine gătește mai bine în familie, tu sau Raluca? Ai vreun preparat  preferat?

– Ea nu gătea  dar de un an și ceva mai gătește, din dragoste. Eu sunt un bucătar periculos. Bucătăria mediteraneană este preferata mea. Am un preparat care-mi iese perfect, spaghete cu creveți. Sunt maestru pentru că nu iau sosuri din comerț, le fac, caut până și trufele în pădure. Îmi place să mănânc, asta-i adevărul. Mai și ieșim dar ne place să avem chestia asta, să stăm acasă să mâncăm, numai noi.

Ai vreun regret, în plan personal?

– La un moment dat îmi asumasem aiurea niște regrete, dar nu prea țineau de mine. Omul cu regrete este un om slab, părerea mea. Nu poți să dai timpul înapoi. Sunt omul soluțiilor, nu stau să regret. Îmi pare rău însă că nu am fost lângă tata în ultima perioadă din viața lui.

Cel mai greu moment: “Moartea tatălui și a fratelui meu m-a călit foarte mult”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

– Dispariția tatălui meu urmată de dispariția fratelui meu. M-au marcat și m-au călit la modul că nu-mi mai pasă de energia negativă din jur. Dacă e să mergem pe lumea cealaltă trebuie să mergem înainte cu demnitate. Pe mine nu mă sperie absolut nimic. Odată cu dispariția acestor oameni atât de dragi mie, m-am călit foarte mult.

Tot timpul m-am autosugestionat că ei mă iubeau foarte mult și că-și doreau să fiu fericit. Chestia asta mi-a dat putere să merg mai departe. Nu stau să mă gândesc la modul depresiv negativ pentru că eu știu că ei, de la un alt nivel, vor să fiu liniștit. E greu când ai nevoie să te îmbrățișeze și  să le vezi ochii.

Ce proiecte mai ai până la finalul lui 2022?

– Eu am debutat înainte de vacanța de vară cu cel mai șmecher spectacol, scenariul și regia, conceptul, îmi aparatin în totalitate. Este vorba de primul stand up comedy muzical, Free Tenors, o parodie după cei trei mari tenori. Pe 24 noiembrie avem spectacol la Sala Luceafărul din București.

Mă ocup de brandul FICCO, festivalul de canto Cezar Ouatu, am avut anul acesta a treia ediție. Mă mai ocup și de concertele de crăciun care vor urma.