Ce șanse are moțiunea de cenzură a PSD. Manevrele prin care poate fi dărâmat un guvern

PSD a depus, miercuri, textul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Cîțu, iar auspiciile sub care a început procedura dă puține șanse demersului social-democraților. În afară de faptul că nu deține nici împreună cu AUR suficiente voturi, PSD are șanse mici să atragă trădători din arcul guvernamental, întrucât parlamentarii puterii nu vor participa la vot.

Restricția impusă propriilor parlamentari de a participa la vot este, până acum, cea mai sigură metodă prin care un guvern se poate menține la putere. O alta, cu istorie deja respectabilă, este supravegherea votului „secret” astfel încât eventualii trădători să fie repede depistați.

FANATIK vă prezintă trucurile și manevrele subterane la care recurg partidele parlamentare la votul moțiunilor de cenzură.

Parlamentarii puterii ținuți cu forța în bănci

În condițiile în care pentru adoptarea unei moțiuni de cenzură este nevoie de jumătate plus unu din numărul total al parlamentarilor, opoziția este interesată de o prezență cât mai mare la vot, iar puterea de una cât mai redusă. În cazul moțiunii PSD, coaliția a ales să submineze șansele prin prezență redusă la vot. „Și la nivelul coaliției, și în partid am luat decizia la moțiunea de cenzură să fim prezenți și să nu votăm astfel încât să arătăm lipsa de majoritate și gratuitatea acestui demers politicianist al PSD”, a anunțat președintele PNL, Ludovic Orban.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Ce nu spune Orban este că manevra, folosită pe scară largă și de către PSD, încă din perioada când Victor Ponta era prim-ministru, are ca scop real să-i împiedice să voteze pe parlamentarii puterii care sunt dispuși să susțină demersul opoziției. Eventualii trădători ar fi imediat depistați dacă se ridică din bănci și merg să voteze, împotriva ordinului primit de la partid.

Cu numai doi ani în urmă, la o moțiune eșuată împotriva guvernului Dăncilă, chiar Orban se plângea că eșecul a fost provocat de faptul că defectorii din tabăra PSD cu care ajunsese la o înțelegere nu au avut curaj să iasă din bănci iar astfel, trădarea lor să devină evidentă. „Moţiunea a picat pentru că au fost oameni care nu şi-au respectat promisiunile. Am avut înţelegeri cu foarte multi parlamentari (…) Am avut absenţe, inclusiv dintre independenţii care erau cu noi, plus parlamentarii cu care am discutat individual şi care şi-au exprimat intenţia de a participa la vot şi a ne susţine nu au avut curaj să iasă din bănci. Pentru că a fost decizia luată şi la PSD şi la ALDE să-i ţină în bănci, chiar i-a ameninţat cu excluderea”, se plângea Orban, în iunie 2019, după o primă tentativă de a o demite pe Viorica Dăncilă a eșuat.

De veghe la urna de vot

Înainte de tactica ținerii parlamentarilor puterii în bănci, în vogă a fost supravegherea votului care, teoretic, ar trebui să fie secret, cu bile. Astfel, liderii de grup sau alți parlamentari de încredere se postau lângă urnele puse la prezidiu și în care fiecare parlamentar trebuia să pună bilele. La o moțiune inițiată împotriva guvernului Tăriceanu de către PSD, social-democrații chiar au decis formal, în cadrul unei ședințe a grupurilor parlamentare, să pună supraveghetor lângă urne. Oficial, președintele de atunci al partidului, Mircea Geoană, a negat existența acestei decizii, însă informația a ajuns la urechile presei.

În timpul guvernării PDL, la fiecare moțiune puteau fi văzuți lângă urne Mircea Toader, liderul deputaților democrat-liberali, și Aura Vasile, viceliderul grupului PSD din Cameră, care se holbau la bilele fiecărui parlamentar. Metoda tinde să devină caducă din cauza ironiilor din presă. În plus, tehnologia modernă permite supravegherea de la distanță a votului. Chiar și ziariștii înzestrați cu o cameră sau cu un zoom performant la telefon pot vedea de la balconul sălii de plen cine și cum votează.

Digisport.ro

A rupt tăcerea și a spus adevărul despre conacul de 6.000.000€ al familiei

Supraveghetori ridiculizați la moțiunea de cenzură

Un alt motiv este că a existat o situație în care supraveghetorii au fost ridiculizați de către un parlamentar hotărât să voteze împotriva ordinului dat de partid. În 2010, Teo Trandafir era deputat PDL, dar a votat împotriva guvernului Boc la moțiunea inițiată de PSD și PNL. Înainte să introducă bilele în urnă, le-a ridicat ostentativ deasupra capului, în uralele opoziției. După ce a votat în favoarea moțiunii, Trandafir s-a îmbrățișat cu Aura Vasile, care era supraveghetor pentru deputații PSD.

Ulterior, după ce momentul de frondă euforică a trecut, pentru a evita excluderea din PDL, Trandafir a venit cu scuze penibile: inițial, a spus că are febră, apoi a invocat o cădere de glicemie. „A fost vorba despre o nenorocită de cădere de glicemie. Acum am aflat pentru că, între timp mi-am făcut investigaţii. Pur şi simplu nu reuşisem să mănânc nimic de dimineaţă şi mi s-a făcut rău”, motiva Teo Trandafir.

Îmbolnăviri subite la moțiunea de cenzură

Pe lângă supravegherea votului sau boicotul acestuia, crucială este și mobilizarea propriilor parlamentari, mai ales pentru opoziție. Dacă Parlamentul este destul de îngăduitor când vine vorba de chiulul la ședințele de plen sau de la comisii, lucrurile se schimbă la moțiuni. Partidele nu au nicio jenă să-și amenințe parlamentarii cu excluderea dacă nu sunt prezenți la vor. Cumva, pe bună dreptate întrucât cei mai slabi de înger, care nu au curajul să voteze pe față împotriva directivei de partid, preferă deseori să nu mai vină deloc. De multe ori, asta este suficient pentru adversarii politici.

Cel mai recent exemplu a fost în septembrie 2020 când, la tentativa PSD-ului condus de Marcel Ciolacu de a dărâma guvernul Orban, au lipsit cinci parlamentari. Dintre cei cinci, doar Carmen Dan a scăpat de excludere pentru că a probat cu documente că se afla în izolare la domiciliu din cauza unui caz de coronavirus în familie. Ceilalți – Cătălin Rădulescu, Adrian Todor, Roxana Pățurcă și Dan Ciocan – au fost excluși fără discuții.

Cătălin Rădulescu, deputatul cunoscut cu porecla de „Mitralieră”, a invocat, în zadar, că ar fi scuipat sânge înainte de moțiune și că a trebuit să se doftoricească. „Eu nu mă duc în Parlamentul României ca să mor sau să-mi las familia pe drumuri, pentru că vrea Alfred Simonis sau Marcel Ciolacu”, se apăra Rădulescu, într-o intervenție la Digi24. Anterior, Rădulescu îi spusese îl anunțase pe președintele PSD că are ficatul „puțin mărit”. „Eu nu cred în îmbolnăviri de azi de dimineaţă până la ziua votului”, a comentat Marcel Ciolacu atunci când a anunțat excluderea „bolnavilor”.

Cuvântul dat trădătorilor, respectat cu sfințenie

Însă toate aceste manevre ar fi inutile dacă nu s-ar găsi parlamentari dispuși să trădeze, de obicei dintre cei care au o relație proastă cu conducerea partidului sau a organizației județene din care provin, motiv pentru care este puțin probabil să mai prindă un mandat. O altă categorie este cea a deputaților și senatorilor care provin din partide mici și care au dubii că formațiunile din care provin vor mai trece pragul parlamentar la următoarele alegeri.

Pentru partidele dispuse să-i cumpere, acești parlamentari au o singură calitate: au drept de vot la moțiune. De obicei, prețul cerut este plasarea pe un loc eligibil la următoarele alegeri. Cuvântul dat traseiștilor este respectat pentru că altfel niciun partid nu ar mai avea speranțe să demită un guvern prin moțiune de cenzură. De exemplu, printre parlamentarii „liberali” aleși în decembrie 2020, se regăsesc aproape toți foștii parlamentari PSD care au contribuit la căderea guvernului Dăncilă sau la obținerea puterii de către liberali, precum Elena Hărătău, Cristina Burciu, Florică-Ică Calotă, Alexandru-Ioan Andrei, Toma Petcu. PNL a dat câte un nou mandat și dezertorilor din Pro România, precum Daniel Constantin și Sorin Cîmpeanu, acesta din urmă ajungând chiar ministru al Educației.

Pentru a face loc acestora pe liste, liberali cu vechime au trebuit să se resemneze cu locuri neeligibile pe liste și să spere că vor obține mandatul peste patru ani.