Cel mai mare vis al lui Dumitru Prunariu, la 70 de ani: “Să zbor pe lună”. Mărturii inedite făcute de singurul român care a ajuns în spațiu

Dumitru Prunariu, primul român care a zburat în spațiul cosmic, ne dezvăluie astăzi, de ziua lui, cel mai important vis, și anume să zboare pe Lună. De asemenea, aflăm detalii în exclusivitate despre pasiunile lui secrete și aflam de ce cadou primit de a soție nu se desparte niciodată.

Dezvăluirile lui Dumitru Prunariu, la 70 de ani: “Luna a devenit o pasiune pentru mine”

Dumitru Prunariu, primul român care a zburat în cosmos, împlinește astăzi 70 de ani. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK.RO, celebrul cosmonaut ne dezvăluie cel mai important vis al lui si ne povestește despre urmările fizice si psihice pe care le-a trăit după zborul cosmic din 1981.  Își aduce aminte de cel mai frumos cadou primit de la soția sa și ce sacrificii vin odată cu viața de cosmonaut. Dumitru Prunariu ne spune care este motivul pentru care nu are niciun regret în viață si aflăm care este specialitatea lui în bucătărie.

“Când închid ochii visez că zbor în continuare în spațiul cosmic”

La mulți ani! Cum vă simțiți la vârsta de 70 de ani?

-Mă uit în buletin și nu-mi vine să cred. Încerc să fiu la fel de activ. Din punct de vedere profesional sunt super încărcat, într-un fel nu e rău și într-un fel nu e foarte bine. Poate ar trebui să am mai mult timp pentru mine și familie dar ei mă înțeleg și mă susțin în continuare.

Am multe activități externe, firme care se ocupă de politicile spațiale, reglementări, de căutarea unor forme de colaborare inclusiv pentru explorarea și exploatarea Lunii. Fac parte din Moon Village Association. Sunt vicepreședintele Asociației Asteroid, promovez cunoașterea asteroizilor, publicul larg să înțeleagă ce sunt, din ce sunt compuși și ce trebuie să facem dacă se lovește unul de Pământ.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ați primit vreodată?

-Am primit multe cadouri care m-au bucurat, dar am unul pe care îl port de ani de zile. Este un cadou cu un design frumos, este fiabil și util, are și valoare sentimentală, este vorba de ceasul de mâna pe care mi l-a făcut cadou soția mea când am împlinit 55 de ani. Este un Tissot multifuncțional care poate să schimbe fusuri orare pentru că eu călătoresc foarte mult.

Dorința neîmplinită a primului și singurului român care a ajuns în spațiu

Aveți vreun vis neîmplinit?

-Da, să zbor pe Lună. Când închid ochii de multe ori visez că zbor în continuare în spațiul cosmic, că plutesc în impoderabilitate și mi-aș dori să mai zbor o dată. Mă ocup acum de programe orientate pe studiul Lunii, a devenit o pasiune pentru mine. Tocmai am participat la tentativa lansării primei misiuni lunare din cadrul proiectului Artemis. Data inițială de lansare trebuia să fie în anul 2016, dar tot au apărut defecțiuni tehnice și lansarea a fost amânată de nenumărate ori. Toți sperau că de data asta se va produce, dar a fost amânată iar.

Am avut ocazia să văd racheta Space Launch System și aștept cu nerăbdare să se realizeze primul ei zbor, să trimită cu ea nava cosmică Orion în jurul Lunii, deocamdată în regim automat, care să revină pe Pământ după puțin peste 40 de zile.

Am înțeles ca vor exista unele modificări?

-În 2025 se propune un nou echipaj pe Lună din care să facă parte și prima femeie. Au trecut 50 de ani de când a încetat programul Apollo și nimeni nu s-a gândit, până acum, la femei. Am înlocuit de mult cuvântul mankind, utilizat constant în programul Apollo din anii ’70, cu humankind sau chiar cu humanity.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Dumitru Prunariu, la 20 de ani: “Eram visător și aveam 52 de kilograme”

Dumitru Prunariu de azi este un om împlinit, cu o experiență uriașă. Cum era Dumitru Prunariu la 20 de ani? Ce visuri aveați?

-La 20 de ani eram un student la facultatea de Inginerie aerospațială, visam să-mi construiesc și să-mi pilotez propriile avioane. Eram un visător, foarte subțirel, cred că aveam vreo 52 de kilograme. M-am însurat cu o colegă, devenită tot inginer de aviație, sperând să realizăm împreună lucruri mari și să punem bazele unei familii de aviatori.

Când s-au născut băieții așa am sperat, dar când s-au făcut mari au luat-o pe alte căi profesionale ajungând însă, în final, să lucreze tot în aviație. Cel mare a urmat facultatea de finanțe iar cel mic relații internaționale dar Cătălin și-a transformat ulterior pasiunea pentru zbor din hobby în profesie. Iar Daniel a ajuns la Autoritatea Aeronautică Civilă România și ulterior amândoi au urmat masteratul în management aeronautic în cadrul facultății de Inginerie aerospațială, absolvită de mine și de mama lor.

”Cred că cea mai mare realizare, într-o viață de om, este să zbori în cosmos”

Care este cel mai mare regret al dumneavoastră?

-Printr-un concurs de împrejurări și o dorință personală, am ajuns de foarte tânăr să zbor în spațiul cosmic și asta a reprezentat împlinirea unui vis mult mai modest ințial. Nici nu mă gândeam la așa ceva, îmi doream maxim să zbor în atmosferă. Am cunoscut împlinirea profesională la o vârstă fragedă. Apoi au urmat alte etape dar tot la cosmos am ajuns. Mi-e greu să spun că nu am realizat ce mi-am dorit. Cred că cea mai mare realizare, într-o viață de om, este să zbori în cosmos.

Dumitru Prunariu, despre extratereștrii: “Nu suntem singuri în Univers”

După părerea dvs, suntem singuri în spațiu sau nu?

-Nu suntem singuri. Este absurd să credem că suntem singuri atâta timp cât conștientizăm grandoarea universului, diversitatea lui, miliardele de sisteme planetare. În mod sigur există inteligență și în alte părți, poate la un alt nivel decât cea de pe Pământ. Noi credem că suntem deștepți pentru că nu ne cunoaștem decât pe noi. Să întâlnim alte civilizații însă ne va lua câteva mii de ani. Iar ei, dacă vin pe Pământ, înseamnă că sunt mult mai avansați decât noi.

V-ați gândit vreodată să plecați și să locuiți în altă țară?

-Nu m-am gândit, m-am simțit mereu acasă aici, în România. Mi-a fost drag de țara mea cu tot ce are, bune și rele, cu oameni, frumuseți naturale.

Dacă v-ați întâlni astăzi cu Dumitru cel mic, ce i-ați spune, ce sfaturi i-ați da?

-I-aș spune doar atât: ‘Băiete, mergi mai departe așa cum te va duce viața, că vei ajunge ca mine!’

“M-aș fi uitat tâmp și n-aș fi înțeles nimic”

Dacă la vârsta de 10 ani v-ar fi spus cineva că o să fiți primul român care va ajunge în spațiu, ce ați fi spus atunci?

-M-aș fi uitat tâmp la el și l-aș fi întrebat ce vrea să zică, nu l-aș fi înțeles. Este adevărat însă că,  în 1957, când s-a lansat primul satelit artificial al Pământului, am fost curios și l-am întrebat pe tata despre satelit. El mi-a spus că arată ca o bilă, are 4 bețe, este lansat de o rachetă și de acolo de sus transmite semnale. Iar la prima oră de desen, la grădiniță, am făcut satelitul deasupra casei noastre, cum îmi explicase tata, și pe mine cu sora mea ținându-ne de mâna în curte și uitându-ne în sus. Desenul a reprezentat ceva neașteptat și surprinzător pentru educatoare, care l-a propus la un concurs de desene la nivel de municipiu și știu că a luat un premiu.

Cu ce probleme s-a confruntat Dumitru Prunariu după ce a ajuns în spațiu

V-a schimbat cu ceva viața zborul în cosmos? Psihic, fizic?

-Ca om între oameni nu mi-a produs schimbări, am rămas același om cordial, jovial și amabil care își vede de profesia lui. Dar în alt plan da, experiența cosmică îți oferă alte perspective asupra vieții, îți oferă posibilitatea să-ți impui punctul de vedere în diversele funcții pe care ajungi să le ai. Toate astea m-au schimbat ca personalitate.

“30 la sută din cosmonauți se operează de cataractă”

După zbor am avut niște consecințe normale ca rezultat al timpului petrecut în imponderabilitate. De exemplu, puțin timp m-au durut articulațiile, mai ales coloana vertebrală. Și știu că mulți cosmonauți, cam 30 la sută, suferă operații de cataractă la câțiva ani de la zbor, din cauza radiațiilor cosmice care deteriorează cristalinul ochiului. Radiațiile corpusculare trec prin tot corpul, dar sunt organe ale căror celule nu se regenerează pur și simplu. Nervul optic și cristalinul sunt între ele. În cristalin se produc ‘dâre de condensare’, care in timp se opacizeaza și produc cataractă. Chiar dacă în cosmos nu te uiți direct la soare, că nu poți, radiațiile sunt foarte puternice.

Cu 20 de ani în urmă, la un congres cosmic organizat la Berlin, am participat alături de alți cosmonauți la o testare foarte completă la ochi. Cu ajutorul unor dispozitive cu laser ne-au studiat cristalinul și am fost informat că am niște mici canale care pot duce la cataractă. Atunci n-am dat atenție până nu mi s-a opacizat un ochi și mi-am adus aminte ce au zis specialiștii germani. Am făcut operația, nu am nicio problemă, cu această ocazie am corectat și dioptriile.

Dumitru Prunariu, as în bucătărie: “Fac cea mai bună ciorbă de burtă”

De ziua dvs, există ceva ce nu ai ați spus niciodată și spuneți azi?

-Știu să gătesc, aproape de toate. Salată de boeuf, de vinete, fripturi și omlete. Îmi place să fac mâncare gătită, am învățat de la tata, știu să dau gust mâncării, să pun condimentele din timp. Am fost primul din familie care a făcut cea mai bună ciorbă de burtă. În afară de ce se pune eu mai adaug un anumit tip de carne, știu cât usturoi și câtă smântână mai trebuie să pun ca să iasă cum trebuie.