Cine a fost, de fapt, Iancu Berilă. Crimele cumplite ale celui de la care a pornit expresia “bag ca Berilă” în al doilea război mondial. Avea un mod de operare foarte precis și urmărea numai anumite persoane dintr-un domeniu de activitate.
Iancu Berilă, criminalul de la care a plecat exprimarea ”bag ca Berilă” s-a născut la Galați și a rămas orfan încă de la vârsta de 6 ani. A început să fure de mic copil, însă autoritățile nu l-au condamnat pentru că era minor.
A ajuns într-un timp foarte scurt de la mici furturi la jafuri din locuințe și apoi la a fi unul dintre cei mai temuți criminali din țara noastră. Alcoolul l-a urmărit întreaga viață, rămânând în istorie ca cel care a ucis 20 de brutari.
Modul său de operare era unul precis și foarte bine pus la punct. De fiecare dată spunea că este în căutarea unui loc de muncă, se angaja și mai târziu ajungea să-l omoare pe brutar și pe angajații acestuia pentru bani.
Una dintre cele mai cunoscute crime ale sale a fost chiar în orașul natal, unde avea să se întoarcă în anul 1936. În acea perioadă s-a angajat la brutăria lui Mihai Mandaris, de pe strada Dogăriei. Brutarul era însurat cu Paraschiva cu care avea un băiat pe nume Filip.
În casa celor doi soți mai locuiau încă doi angajați, Iosef Fechete și Dănilă Bota, motiv pentru care Iancu Berilă a cerut la rândul său un loc unde să doarmă. Avea să primească ajutor și un loc de muncă din partea acestora.
Iancu Berilă a fost angajat, după ce i-a spus patronului că nu este din localitate și că are nevoie de un loc de muncă și de un acoperiș deasupra capului. În ziua în care a decis să treacă la fapte știa deja care sunt obiceiurile familiei.
De asemenea, și-a făcut curaj pentru a săvârși crimele după ce a consumat băuturi alcoolice. Primii pe care i-a ucis au fost angajații, care s-au trezit în toiul nopții de zgomotele făcute de cel mai de temut bărbat din acea vreme.
Filip, copilul soților, avea să fie următoarea victimă. Apoi, Iancu Berilă i-a curmat viața Paraschevei și în cele din urmă l-a imobilizat pe Mihai Mandanis. I-a arătat cadavrele și l-a amenințat în speranța că-i va arăta unde își păstrează banii.
Avea să plece din locuința din Galați cu 500 de lei, un ceas de aur și câteva haine. A părăsit imediat orașul, dar a fost prins la Brăila de comisarul Ceapă. Criminalul a fost judecat mai târziu la tribunalul din Galați.
A fost condamnat la 100 de ani de muncă silnică. Iancu Berilă a reușit să evadeze după o vreme, dar a fost prins de comisarul Eugen Alimănescu chiar când se pregătea să facă o nouă victimă, în apropiere de Slatina.
Se întâmpla în anul 1947, criminalul fiind imobilizat noaptea de polițiști. Asupra sa a fost găsit și cuțitul cu care se pregătea să-l omoare pe brutarul care tocmai îl angajase. Pedeapsa i-a fost mărită cu încă 100 de ani muncă silnică.
10 ani mai târziu asasinul a murit, în urma sa rămânând expresia „fac pușcărie ca Berilă”. Ulterior, exprimarea a fost preluată de militari și a devenit un simbol al muncii grele care se întinde pe o perioadă lungă și care necesită un efort extraordinar.
În cele din urmă, expresiile care au plecat de la unul dintre cei mai sadici criminali români s-au transformat și au devenit „am băgat ca Berilă” sau „am tras ca Berilă”.