Ion Creangă, povestitorul preferat al copilăriei noastre, nu a avut o viață prea ușoară. S-a născut într-o familie cu o situație precară, iar mai târziu, când a devenit un adult responsabil, nici în plan sentimental destinul nu prea i-a surâs.
Scriitorul Ion Creangă credea că și-a întâlnit sufletul pereche, atunci când s-a căsătorit cu Elena Grigoriu, fiica unui preot din Iași. Nu se gândea vreodată că aceasta îl va părăsi, la un moment dat, pentru un călugăr. Mai târziu, soarta avea să-i zâmbească din nou.
Marele povestitor din Humuleștii Neamțului a întâlnit-o pe Ecaterina Tinca Vartic, după ce Elena Grigoriu a fugit în brațele altui bărbat. Tinca era doar o tânără de 19 ani atunci când s-a îndrăgostit de Ion Creangă și i-a fost alături acestuia până când a murit, pe 31 decembrie 1889, potrivit Adevărul.
Ion Creangă chiar amintește de Tinca pe una dintre coperțile cărților sale. El a rememorat ziua și anul când a cunoscut-o și s-a îndrăgostit iremediabil de ea: ”Astăzi, 16 ianuarie 1872, s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine“.
Tinca Vartic avea origini armenești și avea o frumusețe aparte. Pentru ea nu a contat nici faptul că Ion Creangă era mai în vârstă și tatăl unui copil, de 7 ani, Constantin, pe care i l-a lăsat în grijă fosta soție. Vreme de două decenii Tinca i s-a dedicat suflet și trup scriitorului.
Ecaterina nu l-a abandonat pe Ion Creangă nici când s-a îmbolnăvit de epilepsie (boală care ar fi fost moștenită de la mama lui-n.r) sau când se confrunta cu probleme cardiace, acestea agravându-i starea, fiind și un bărbat supraponderal.
În cartea ”Personalități ermen-Dicționar de armeni din România”, Ecaterina Tinca Vartic apare descrisă precum fiica lui Andrei, chiriaș în celebra ”Bojdeucă din Țicău”. Ea provenea dintr-o familie de armeni, cu rădăcini vechi prin zona Moldovei.
Tot pe coperta aceleiași cărți unde a notat prima întâlnire cu frumoasa armeancă, Ion Creangă o descria pe Ecaterina Tinca Vartic drept o ”țățacă tinerică” care i-a apărut în cale ca să-l îngrijiească, de când l-a lăsat ”diavolița”, adică fosta soție de preot.
”Mi-am luat în casă şi o ţăţacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat şi de mine, că de când m-a lăsat diavoliţa (fosta soţie – n.red), nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine: şi una şi alta.
Lumea, cum e lumea, că numai moartea îi astupă gura, zice multe. Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine”, mai nota Ion Creangă, care a preferat, iată, să nu-și mai oficializeze relația cu Tinca, ci să se bucure de dragostea lor fără a fi condiționați de un act.
Ion Creangă a murit pe 31 decembrie 1889, în tutungeria din Iași a unui frate pe nume Zahei. După decesul său, ”bojdeuca” din Țicău, acolo unde și-a petrecut ultimii ani din viață, i-a rămas Tincăi, care s-a stins din viață în anul 1912.