Cine sunt politicienii români acuzați de Gabriel Resources că au sabotat proiectul Roșia Montană. Cum s-a apărat statul român

În procesul de la Washington dintre Gabriel Resources și statul român, după ce ambele părți și-au prezentat memoriile privind propria interpretare a evenimentelor și după ce mai mulți martori au fost audiați, cei trei judecători au adresat, în martie 2020, companiei canadiene un număr de șase întrebări. La prima dintre acestea le cerea reclamanților să identifice momentul exact în timp în care s-ar fi consumat presupusele încălcări ale tratatelor internaționale de către statul român. La fel, li s-a cerut să numească măsura precisă, ce poate fi atribuită statului român, care a dus la presupusele încălcări ale tratatelor internaționale. În documentele depuse la dosar apare și răspunsul statului român la răspunsurile formulate de Gabriel Resources.

Concret, compania canadiană susține, doar pe baza declarațiilor publice ale oficialilor români, că aceștia din urmă au sabotat acest proiect începând cu 2011 în încercarea de a obține un procent mai bun, totul terminându-se cu momentul în care liderii USL au anunțat că nu votează Legea Roșia Montană în Parlament. Pe de altă parte, avocații statului român arată că aceștia din urmă au încercat mai degrabă să grăbească aprobarea proiectului, lucru imposibil prin lipsa avizului de mediu, pe care RMGC nu l-a avut niciodată și nici nu a fost aproape să-l obțină.

Politicienii români acuzați de Gabriel Resources în procesul de la Washington

În răspunsul formulat, două luni mai târziu, de către Gabriel Canada și Gabriel Jersey susțin că proiectul minier de la Roșia Montană îndeplinea toate cerințele pentru a primi ultimele avize care să-i permită demararea exploatării miniere. Compania susține încă că, începând cu august 2011, mai mulți politicieni din Guvernele României au început să aibă rezerve față de acest proiect, dând naștere unui proces de „respingere politică” care a culminat în data de 9 septembrie 2013. Aceasta este data în care Victor Ponta și Crin Antonescu au susținut o conferință de presă comună, înaintea votului din Parlament, în care s-au poziționat împotriva legii privind exploatarea de la Roșia Montană.

Altfel spus, Gabriel Jersey acuza statul român că în această perioadă Guvernul României a decis „din motive politice pur și simplu și fără un proces echitabil sau compensație” să renege obligațiile statului în legătură cu Proiectul Roșia Montană și cu licența minieră subiacentă. „Decizia a fost luată în afara procesul administrativ de autorizare și fără un proces echitabil de orice fel. Respingerea politică a Proiectului Roșia Montană a fost, într-adevăr, nimic mai puțin decât o repudiere și preluare a drepturilor de dezvoltare a proiectului deținute de RMGC”, se arată în răspunsul părții canadiene, care citează declarațiile premierului Ponta de la aceea dată care a caracterizat această decizie drept „o naționalizare”. În acest context, Gabriel Jersey susține că decizia de a supune la vot în Parlament acest proiect a fost doar un mijloc a liderilor de la acea dată de a scăpa tocmai de răspunderea plății daunelor.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

Compania canadiană subliniază că emiterea autorizațiilor de mediu pentru acest proiect a fost responsabilitatea Ministerului Mediului, după emiterea unui Raport privind impactul de mediu (EIA) pe baza recomandărilor unei comisii tehnice (TAC). Autorizația de mediu în acest caz ar fi trebuit să fie o decizie a Guvernului, semnată de premier, venită la propunerea Ministerului Mediului. Aceasta din urmă, subliniază avocații companiei canadiene, „este reglementată de dreptul administrativ, nici Ministerul Mediului și nici Guvernul nu pot impune condiții pentru eliberarea autorizației de autorizația de mediu care nu se regăsesc în lege, iar luarea unei astfel de decizii pe orice alt temei decât cel al cerințele legale stricte ar fi un abuz de putere”.

Primii acuzați: premierul Boc și miniștrii UDMR

Gabriel Canada și Gabriel Jersey susțin că în august 2011, „atunci când procesul pentru emiterea avizului de mediu se apropia de un final pozitiv”, tot ceea ce mai era nevoie era o decizie a Guvernului în acest sens, decizie semnată de premierul Boc, „care nu era un fan al proiectului” și de miniștrii UDMR de la Mediu și Cultură, Borbély și Kelemen Hunor. În acest moment, susțin reclamanții, autoritățile române nu au vrut să lase procesul administrativ să meargă de la sine și au venit cu o serii de considerente politice.

„Nefiind dispus pur și simplu să permită finalizarea procesului administrativ de autorizare, care nu ar lăsa nicio marjă de apreciere guvernului cu privire la autorizarea sau nu a proiectului și să continue să fie implementat, Guvernul Boc a condiționat procesul de autorizare de următoarele condiții considerente politice, încălcând cadrul legal aplicabil”, se arată în răspunsul formulat de compania canadiană care subliniază că licența de exploatare minieră deja exprima politica Guvernului, însă Guvernul Boc a luat decizia de a reevalua proiectul.

În acest sens sunt citate mai multe declarații ale premierului Emil Boc, ale miniștrilor UDMR de la Mediu și Cultură dar și ale președintelui Băsescu, toate care susțin că proiectul nu poate înainta până nu este renegociat în termeni economici mai favorabili pentru statul român.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

„Premierul Boc a declarat într-un interviu televizat, la 1 august 2011, că a nu era “un fan” al Proiectului, că interesul statului în Proiect era inadecvat și că forma actuală a contractului nu era favorabilă statului, și că el va vedea cum vor evolua discuțiile și că va “ajunge la un punct de vedere “.

Ministrul Mediului, Borbély, a declarat presei maghiare la 11 august, 2011, “Există încă o serie de cerințe care trebuie clarificate înainte de a acceptarea autorizației de mediu, deoarece contractul în forma sa actuală formă actuală nu este suficient de avantajos pentru statul român”.

Președintele Băsescu a declarat la 18 august 2011 că Proiectul “trebuie făcut” și că “România are nevoie de el, cu condiția ca termenii de împărțire a beneficiilor din
exploatarea zăcămintelor de aur și argint din zonă să fie renegociate

Ministrul Culturii Hunor a confirmat în fața Parlamentului, la 5 octombrie 2011, că “În decizia cu privire la proiectul Roșia Montană urmează să fie luată la nivelul Guvernului la nivel de Guvern, pe baza unor considerente economice și de altă natură, precum și pe baza avizele emise în conformitate cu legislația în vigoare”, se arată în documentul depus la tribunalul de la Washington. Astfel, declarațiile depuse la dosar, mai multe decât cele citate aici, vor să arate că autoritățile române au venit cu noi condiții (renegociere) pentru acordarea permisului de mediu.

„Cererea de a crește beneficiile economice pentru stat a fost menită să extragă avantaje politice pentru cei care se aflau atunci la putere”, s-au plâns canadienii. Aceștia au subliniat că Guvernul Boc și-a făcut clare pretențiile față de Gabriel și atunci când, la ultima ședință a comisiei tehnice TAC din 29 noiembrie 2011, încă nu s-a ajuns la un acord privind îmbunătățirea condițiilor economice pentru statul român, Guvernul ar fi împiedicat ca procesul de autorizare de mediu să fie finalizat.

Urmează apoi o serie de declarații ale celor trei miniștri și poziția companiei canadiene cum că, în negocierile cu statul român, a propus creșterea participației la 22,5%, ofertă care a fost refuzată de Guvernul Boc. A urmat apoi, în ianuarie 2012, o nouă ofertă către partea română, ofertă la care Guvernul Boc nu a mai apucat să răspundă.

A urmat apoi Guvernul Ungureanu, despre care Gabriel R. spune că a menținut aceeași „poziție politică” cum că o îmbunătățire a clauzelor economice pentru stat era așteptată înainte ca proiectul să fie aprobat.

La fel, primul Guvern Ponta, venit la putere în mai 2012, a confirmat că va adopta aceeași „atitudine politizantă” precizând că o decizie oficială va fi luată după alegerile din acel an.

Guvernele Ungureanu și Ponta I amână proiectul

În continuare, compania canadiană susține că Guvernul Ponta nu a permis procesului privind emiterea avizului de mediu să continue până când statul român nu va primi o ofertă mai bună. „Cu toate acestea, oficialii guvernamentali au recunoscut în mod repetat în 2012 și 2013 că evaluarea tehnică a autorizației de mediu fusese finalizată la data de 29 noiembrie 2011 ședința TAC și că era necesar să se ia o decizie cu privire la autorizația de mediu”, susține partea canadiană care citează mai multe declarații ale unor politicieni români.

Pentru prima oară apare o referire la ministrul marilor proiecte de infrastructură, Dan Șova, care ar fi precizat că toate detaliile tehnice privind avizul de mediu ar fi fost finalizate la finalul anului 2011. La fel, și noul ministru al mediului, Rovana Plumb, a adoptat aceeași atitudine față de emiterea avizului pentru proiectul Roșia Montană, confirmând că „proiectul va merge mai departe numai dacă respectă standardele de mediu și în urma unei “reevaluări a beneficiilor pe care le-ar putea aduce proiectul”.

Mai mult, ministrul Șova este citat din nou cu o declarație făcută în fața Parlamentului cum că RMGC nu avea nevoie de o lege specială, și că legea era făcută pentru statul român și nu pentru ei. Compania canadiană spune că sunt nenumărate declarații ale liderilor politici care arată că Guvernul a insistat pentru un vot în Parlament drept calea preferată pentru o decizie politică privind proiectul minier de la Roșia Montană.

„Ministrul Șova a declarat la 14 martie 2013 că Proiectul “va face obiectul unei legi în parlament” și că politicienii, și nu autoritățile competente, vor face decizia finală: Vrem ca clasa politică să ia o decizie”, se arată în documentul depus la instanța de arbitraj.

În data de 27 august 2013, este depus la Parlament proiectul de lege privind aprobarea exploatării de la Roșia Montană. Acest act, spun avocații companiei canadiene, demonstrează că proiectul îndeplinea toate criteriile tehnice, fiind oprit doar din motive politice.

„Guvernul subliniase în repetate rânduri că un proiect de lege specială va fi înaintat Parlamentului doar dacă Proiectul îndeplinea toate cerințele aplicabile în materie de mediu și de patrimoniu cultural, iar înaintarea de către Guvern a proiectului de lege către Parlament a confirmat încă o dată că Proiectul în de fapt îndeplinea aceste cerințe”, se arată în documentul citat.

În acest punct, premierul Ponta și ministrul mediului, Rovana Plumb, sunt citați ca declarând că proiectul Roșia Montană îndeplinește toate criteriile tehnice și toate cerințele legale, dar că decizia (politică) va fi a Parlamentului.

Victor Ponta și Crin Antonescu

Compania canadiană susține că din acest moment proiectul minier a fost abandonat din motive pur politice. Totul se întâmpla în data de 9 septembrie 2013, atunci când liderii USL, Victor Ponta și Crin Antonescu au anunțat într-o declarație de presă comună că se opun acestui proiect. După declarația celor doi, majoritatea politică a respins în Parlament legea specială pentru exploatarea de la Roșia Montană.

„La scurt timp după aceea, liderii politici ai coaliției de guvernare au solicitat respingerea proiectului Roșia Montană. La 9 septembrie 2013, într-o conferință de presă înregistrată desfășurată la sediul PNL, președintele PNL, senatorul Antonescu, a anunțat că “deși încă nu au început discuțiile în Parlament, am o poziție fermă și definitivă punct de vedere cu privire la proiectul Roșia Montană” și că “obligația sa, ca lider politic, este de a să-l facă cunoscut.”

Senatorul Antonescu a declarat că “proiectul minier de la Roșia Montană nu poate fi susținut” și că a “ajuns la această concluzie nu din motive tehnice, nu pentru că acest proiect nu are șanse de a fi fezabil sau util, ci pentru că există motive majore de consecințe și realități, care în acest moment împiedică aprobarea acestui proiect “. Senatorul Antonescu a concluzionat că “acest proiect, în acest moment, trebuie respins”, și că el va susține această poziție “în timpul dezbaterilor din partid [PNL]”, se arată în documentul citat.

Concluzia avocaților companiei canadiene este că aceasta este data la care interesele firmei au fost vătămate definitiv printr-o decizie pur politică.

„Astfel, la 9 septembrie 2013, s-a luat decizia politică de a respinge Proiectul Roșia Montană și, prin urmare, de a renega drepturile de dezvoltare a proiectului RMGC, inclusiv a licenței de exploatare minieră de la Roșia Montană fără un proces echitabil și fără compensații”, se arată în documentul citat. Compania canadiană își susține din nou poziția cu o nouă declarație a premierului Victor Ponta care a caracterizat respingerea proiectului drept o naționalizare

„Premierul Ponta a confirmat din nou, pe 11 septembrie 2013, că “ar trebui, conform legilor în vigoare, să eliberăm autorizația de mediu, iar exploatarea să începe”, dar în schimb “practic facem o naționalizare, practic facem o naționalizare, facem naționalizăm resursele”, mai arată avocații Gabriel Resources, care susțin că prin politizarea procesului de acordare a avizelor de mediu statul român a încălcat mai multe articole ale tratatelor internaționale semnate de România cu partea canadiană și Marea Britanie. De altfel, avocații companiei canadiene chiar subliniază că premierul Ponta nu a dorit să depună mărturie în acest caz, și nici măcar partea română nu a apelat la depoziția lui, fapt ce ar dovedi o recunoaștere tacită a vinovăției.

Cum s-a apărat statul român

Două luni mai târziu, statul român a predat instanței propria reacție la răspunsurile oferite de compania canadiană la întrebările celor trei judecători ai tribunalului de arbitraj. Astfel, partea română notează că, după ce au refuzat în mod repetat în cadrul audierilor să identifice o dată la care presupusele încălcări ale tratatelor internaționale ar fi fost comise, „reclamanții au încercat acum, în final, să identifice o dată”, și că abia acum menționează pentru prima oară data de 9 septembrie 2013. Avocații statului român subliniază că partea canadiană încearcă astfel să își reformuleze poziția în fața instanței. De altfel, statul român a susținut în fața instanței de arbitraj că nu a existat nicio încălcare a celor două tratate internaționale, că bunurile companiei canadiene nu au fost expropriate și că aceasta nu a fost tratată discriminant.

„Reclamanții nu se referă la niciun efect expropriator asupra Gabriel Canada sau Gabriel Jersey la 9 septembrie 2013. Aceștia nu invocă, cu atât mai puțin demonstrează, că la 9 septembrie 2013 acțiunile Gabriel Jersey în RMGC (și acțiunile Gabriel Canada în Gabriel Jersey) erau “în mod substanțial sau private în mod substanțial sau complet de atributele proprietății”. Afirmația reclamanților potrivit căreia “acțiunile la RMGC” deținute de Gabriel Jersey “nu valorează nimic” nu se referă la data de 9 septembrie 2013 ci, probabil, la pretinsa valoare actuală a acțiunilor.

Prin urmare, reclamanții nu au reușit să demonstreze că comportamentul României a însemnat o expropriere treptată care “a erodat drepturile la investiția sa într-o măsură care încalcă standardele internaționale de protecție împotriva exproprierii” la 9 septembrie 2013”, se arată în răspunsul părții române.

Mai mult, avocații părții române subliniază că deși reclamanții s-au plâns că au suferit „o repudiere politică a drepturilor lor la data de 9 septembrie 2013”, aceștia nu au arătat niciun efect de expropriere, la fel cum nu este dovedită nici teza, pe baza căreia se susțin cererile de daune, cum că „licențele emise pentru RMGC nu au valoare”. La fel, faptul că reclamanții se referă la „numeroasele licențe” este combătut, susținând că la acea dată nu exista emisă decât licența inițială de exploatare la Roșia Montană. Acesta e un argument cheie privind plata unor daune, pentru că avocații statului român notează că RMGC nu avea la acea dată celelalte certificate necesare demarării proiectului.

Astfel, partea română susține că cei de la Gabriel s-au sustras de la sarcina principală de a afirma și de a dovedi care au fost actele prin care România a încălcat tratatele internaționale. „Ei folosesc noțiunea omniprezentă de act “compozit” pentru a evita să descrie cu orice specificitate care este comportamentul a generat ce efect și când, precum și ce relație există între aceste acuzații și obligațiile României. Reclamanții nu răspund și, de fapt, nu pot răspunde la a doua întrebare din cadrul Întrebării A (“care măsură precisă imputabilă pârâtului a dus la presupusa încălcare?”), deoarece nu există o astfel de măsură sau încălcare”, au răspuns avocații statului român.

Cu o oarecare ironie, avocații statului român remarcă că reclamanții nu descriu nicio măsură atribuită statului român în data de 9 septembrie, și că sunt menționate două discursuri televizate ale premierului Ponta și senatorului Antonescu și un anunț cu privire la o decizie politică. În acest punct, citând jurisprudența internațională, avocații subliniază că discursurile politice nu pot fi interpretate ca acte în sine. Acestea nu sunt echivalente cu exproprierea decât dacă se acționează în așa fel încât să anuleze drepturile în cauză.

„O încălcare nu poate avea loc fără o acțiune sau omisiune specifică, și chiar și amenințările de expropriere (care, în orice caz, discursurile Ponta și Antonescu nu au însemnat) nu sunt în sine măsuri capabile să încalce un TBI. De asemenea, chiar dacă ar fi dovedite, un simplu motiv sau o simplă intenție nu este capabilă să încalce obligațiile României în temeiul TBI-urilor, deoarece “este necesar un impact practic pentru a produce o încălcare. ” Astfel, TBI-urile se referă la “tratament”, o “măsură” sau “serie de măsuri” în definirea fiecărei obligații de fond. De asemenea, comentariile publice ale unor politicieni individuali nu pot fi “în mod legitim tratate în mod legitim ca dovadă a intenției Legislativului în ansamblu, cu atât mai puțin a statului însuși”, se arată în poziția statului român, unde se subliniază că dacă acele discursuri ar fi fost urmate de acte, doar acestea din urmă ar fi putut fi imputate României ca încălcare a tratatelor.

Partea română se referă și la presupusa „respingere politică” a proiectului, menționată de 42 de ori în răspunsul celor de la Gabriel R., subliniind că aceștia nu menționează care este „motivul sinistru” din spatele acestui refuz al atâtor guverne diferite. În ceea ce privește acuzația, cum că Guvernul Boc a refuzat acordarea avizului de mediu pe motive politice, avocații României subliniază, din nou, că „reclamanții nu spun cine din cadrul Guvernului a “condiționat” procesul de autorizare, cum a fost condiționată această presupusă condiționare, când a avut loc și care au fost considerentele politice care au justificat această comportament. Aceste afirmații nu au niciun merit”.

La fel, faptul că partea canadiană se referă la declarațiile politicienilor români începând cu august 2011, avocații statului român notează că nu există o explicație de ce a fost ales acel moment – de ce nu au fost alese declarații anterioare acelui moment? Partea română notează „coincidența” că în acel moment, august 2011, capitalizarea la bursa din Toronto a Gabriel Canada era la cel mai înalt nivel (astfel că și daunele ar fi cele mai mari). Mai mult, reclamanții nu dovedesc niciun efect negativ al acelor declarații.

„Reclamanții nu pretind (sau dovedesc) că aceste declarații ar echivala cu comportament din partea României sau că acestea au afectat în mod negativ valoarea Gabriel acțiunilor deținute de Gabriel Jersey în RMGC. Prin urmare, aceste declarații nu sunt relevante pentru pretențiile de expropriere. Singura consecință pretinsă a declarațiilor este că acestea au adus reclamanții și RMGC la masa negocierilor”, se arată în poziția părții române.

La fel, în ceea ce privește acuzațiile la adresa premierului Ungureanu, care fi cerut și el renegocierea înțelegerii, partea română arată că nu există nicio dovadă în acest sens, ba mai mult, mărturia ministrului Lucian Bode contrazice poziția părții canadiene. Mai mult, ideea cum că, cel puțin în anul 2012, eliberarea avizului de mediu era condiționată de renegocierea politică a acordului este contrazisă chiar de către poziția oficială a companiei Gabriel Resources, într-un raport public din anul 2012, care menționa condiționarea obținerii avizului de mediu de obținerea altor avize.

Un an mai târziu, aceleași documente publice ale companiei, Gabriel Canada MD&A menționa că „este încrezătoare că poate și că va respecta obligațiile de mediu”, poziție ce sugerează că partea canadiană nu era constrânsă de autoritățile de la București.

Nu există nicio dovadă că politicienii români au vrut să blocheze proiectul

Mai mult, statul român atacă și teza companiei canadiene conform căreia Guvernul Ponta a condiționat emiterea avizului de mediu de votul din Parlament asupra legii speciale pentru Roșia Montană. Avocații României subliniază că, din contră, legea din Parlament era menită să faciliteze proiectul de la Roșia Montană și să ajute compania canadiană „prin furnizarea unei căi alternative de înaintare, eludând astfel incapacitatea RMGC de a îndeplini cerințele de autorizare și obstacolele pe care le ridică de opoziția ONG-urilor”. Din nou, singurele dovezi ale părții canadiene sunt declarațiile oficialilor români, neexistând probe privind condiționarea impusă de liderii de la București.

De altfel, poziția României a fost că votul din Parlament din septembrie 2013 nu a fost decât un vot împotriva Legii Roșia Montană și nu împotriva proiectului. Astfel că, după vot, proiectul minier putea să continue pe calea normală, fără tratamentul special de care ar fi beneficiat datorită legii inițiată de Guvernul Ponta.

„Reclamanții echivalează în mod necorespunzător respingerea Legii Roșia Montană cu respingerea Proiectului. Guvernul și, mai precis, Ministerul Mediului, a continuat procesul de revizuire a EIA (aviz mediu) și după respingerea proiectului Roșia Legea Montană. De asemenea, reclamanții nu și-au informat investitorii cu privire la nicio pretinsa “respingere politică” a Proiectului (care ar fi fost un fapt material care necesită divulgare), ci mai degrabă au confirmat că procesul de revizuire a EIA era în curs de desfășurare.

Gabriel Canada nu a înregistrat nicio depreciere a activelor sale la sfârșitul anului 2013, raportând în schimb o creștere a valorii activelor sale consolidate de la 467,2 milioane USD la 553,9 milioane USD”, se arată în răspunsul părții române. De altfel, cu privire la presupusa imixtiune politică în aprobarea acestui proiect, partea română subliniază că nu există nicio dovadă prezentată de reclamanți în acest sens, dar mai ales notează că politicienii români nu s-au opus niciodată proiectului minier.

De asemenea, multe dintre declarațiile politicienilor români sunt puse în context. Chiar și mult citata declarație a premierului Ponta, din septembrie 2013, cum că RMGC și-a îndeplinit toate obligațiile legale și că Guvernul era obligat să-i acorde avizul de mediu este doar parțial adevărată. „Cu toate acestea, după cum a explicat dl Ponta, acesta nu era la curent cu statutul EIA (aviz mediu). Procesului de revizuire a EIA, era gestionat de către Ministerul de Mediului, care nu prezentase încă un proiect de decizie la nivelul Guvernului. Făcând aceste declarații, el a încercat să “vândă” Proiectului, explicând că Legea Roșia Montană nu a schimbat situația care exista deja în ceea ce privește autorizațiile de mediu”, se arată în răspunsul părții române.

În concluzie, avocații statului român au încercat să arată că acuzațiile companiei canadiene sunt lipsite de dovezi, nefiind susținută decât de declarațiile politicienilor români, anume selectate în acest sens. Până și ideea că Guvernul a refuzat emiterea avizului de mediu pe motive politice este fără merit, susține partea română, în condițiile în care RMGC nu a îndeplinit niciodată condițiile impuse de lege iar Comitetul de Analiză Tehnică de la Ministerul Mediului nu a dat niciodată recomandarea către minister pentru emiterea acestui aviz. De altfel, avocații României subliniază că fără această recomandare nu a existat practic niciun proces administrativ care să fi fost sabotat politic.