Cristi Iacob împlinește 54 de ani! Juratul Te Cunosc de Undeva vorbește despre greșelile tinereții: ”Ce pumni în gură i-aș trage”

Cunoscutul actor Cristi Iacob ne povestește, în ziua în care împlinește 54 de ani, despre copilăria lui, cum a ajuns să poarte numele de familie al mamei și cât de mult și-a iubit părinții. În exclusivitate pentru FANATIK, juratul de la Te Cunosc de Undeva, show-ul difuzat de Antena 1, a vorbit despre sacrificiile făcute pentru actorie, meseriile pe care le-a încercat, dar și despre cum și-a cucerit soția și greșelile pe care le-a făcut în tinerețe.

Cristi Iacob împlinește 54 de ani! Dezvăluiri exclusive despre tinerețe, familie și sacrificiile făcute de Te Cunosc de Undeva

Cristi Iacob împlinește astăzi 54 de ani și ne dezvăluie, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cât de mult și-a iubit mama și ce s-a întâmplat atunci când și-a întâlnit soția. Cunoscutul actor își amintește cum trebuia să devină un violinist de marcă, dar a ajuns, la 16 ani, să facă practică la morgă și ne spune când și cum s-a îndrăgostit prima dată.

Cristi Iacob ne-a dezvăluit cum a câștigat primii bani lucrând într-o carieră de piatră, de ce a renunțat la o posibilă carieră în chirurgie și cum este rolul de jurat la Te Cunosc de Undeva, acolo unde a ajuns datorită carierei de actor, una pentru care a făcut sacrificii uriașe de fiecare dată când a fost nevoie.

Cristi Iacob, de ziua lui: “Sărbătoresc prin muncă”

La mulți ani! Cum te simți la 54 de ani?

În general sunt ‘amorf’, nu am o chestie legată de ziua mea. În sens comic, nu o petrec.

Cum petreci azi? Ce-ți dorești de ziua ta?

-Sunt pe stil comunist, sărbătoresc prin muncă. Nu fac nimic special și nu mi-am dorit niciodată nimic de ziua mea, sunt un om modest.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

Ai vreun vis pe care nu ți l-ai îndeplinit?

-Mi-ar plăcea multe, dar sunt foarte intime și le-aș spune mai degrabă duhovnicului meu decât lumii.

Ți-ai sărbătorit vreodată ziua pe scenă?

-Da, când am împlinit 20 de ani și eram în armată. Am stat jumătate de oră în centrul scenei Teatrului Foarte Mic, și se pare că acolo am rămas. Pe data de 18 octombrie 1988 acolo mi-am petrecut ziua de naștere.

Juratul Te Cunosc de Undeva, copilărie grea:  “Un sat fără lumină”

Dacă te-ai întâlni astăzi cu Cristi cel mic, ce i-ai spune, ce sfaturi i-ai da?

-Ce pumni în gură i-aș trage, ca să nu mai facă tâmpeniile pe care le-a făcut. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, prostiile trebuie consumate la vremea lor. Dacă i-aș ‘da’ câteva sfaturi peste ochi cred că ar înțelege, că e băiat deștept.

Ai vreun regret, personal vorbind?

-Regret prostiile pe care le-am făcut, inutilitățile și grosolăniile pe care, fără să vreau, le-am spus cuiva. Uneori sunt apucat, repezit, și după aceea îmi pare rău.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

Dacă ar fi s-o iei de la început, există vreo greșeală pe care nu ai mai repeta-o?

-Multe n-aș mai repeta. Viciile mele, și acum mă lupt cu ele și sunt încă bine înrădăcinate, răutățile aș vrea să le extirp. Cu mila Domnului poate voi reuși să plec curat de aici.

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte două întâmplări memorabile?

-Absolut fascinantă pentru că tata, care era argeșean și mama, care era din Roman, s-au întâlnit la Galați și m-au făcut pe mine. Am alternat toată copilăria între iubita mea Dunăre cu tot ce însemna ea și dealurile Argeșului, care sunt absolut fascinante. Mi-am petrecut copilăria într-un sat fără lumină, aveam lampă cu gaz și era idilic.

Când eram mic am mers cu vaca unui vecin să-i dăm apă, doar că am plecat la 10 km, am pierdut vaca, bine că s-a întors acasă singură. Bunica mă iubea foarte mult și se speria când făceam vreo trăznaie. Pe de altă parte cântam la vioară și, de fiecare dată când era vreo serbare în sat, deveneam un fel de vedetă. Mai degrabă o ‘audetă’ pentru că nu prea mă vedeau, dar mă auzeau.

“Eu port numele mamei, nu al tatălui”, mărturisește Cristi Iacob

Cum a fost relația cu părinții tăi?

-Pe tata l-am cunoscut foarte puțin, mai mult spre maturitate pentru că era mai plimbăreț, stătea mai slab la capitolul responsabilități. Acesta e și motivul pentru care nu-i port numele, Iacob este numele mamei. Așa era el, mai puțin responsabil, era un sculptor care trăia printre bolovanii lui.

Am avut însă parte de o mamă foarte inteligentă și curajoasă, cu un simț pedagogic uluitor. Eu eram bărbatul din casă așa că a trebuit să o apăr de mic pentru că oamenii vorbesc vrute și nevrute când există o femeie singură cu un copil. Existau momente când trebuia să iau o atitudine mai fermă, ca să fiu amabil în exprimare. Mama fiind cadru didactic a fost sfătuită de securiști să avorteze, dar ea nu a vrut. Au zis că o dau afară din învățământ și ea tot nu a vrut. A fost o chestie de curaj, mai ales în vremurile acelea agresive.

Când erai mic, aduceai toate animalele pământului în casă. Ce spunea mama ta, cum negociai?

-Avea un talent pedagogic foarte bun, mă lasă cu ele o vreme până le duceam singur la locul lor. Am adus într-o zi zece gușteri acasă, dar m-a lăsat să-mi fac damblaua. Având în vedere că stăteam într-o garsonieră foarte mică nu puteam să aduc câini. Pisici am mai adus dar animale mari, nu.

Cristi Iacob, înainte de actorie: “Am ajuns să fac practică la morgă”

De ce actorie?

-În liceu am fost un elev bun, dar când m-am decis cu teatrul am speriat lumea. Eu am dat pe un singur loc, la încorporabili, am luat și am plecat în armată. De pile nu putea fi vorba. Era ușor iluzoriu, dar am avut parte de profesori care m-au susținut pentru că am luat din prima și nu am înțeles nimic.

Eu trebuia să mă fac violonist, dar ar fi fost un chin pentru că trebuia să studiez zece ore pe zi. După aceea am făcut niște sculptură, apoi am fost foarte bun la anatomie așa că, la 16 ani, am ajuns să fac practică la morgă. Inițial a fost ciudat dar m-am obișnuit. Dacă nu aș fi fost nedreptățit la o olimpiadă, probabil că aș fi fost un chirurg foarte bun, dedicat și mai puțin corupt.

Cum a câștigat Cristi Iacob primii bani: “Am lucrat 10 zile la o carieră de piatră”

Când ai câștigat primii bani din viața ta?  Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?

-M-am dus la o carieră de piatră pentru că voiam să mă duc la mare cu un prieten. Eram în liceu și nu aveam bani, mama nu avea de unde să-mi dea. M-am dus cu Viorel, se tăia drumul spre o localitate, și am tăiat cu târnăcopul și cu lopata 10 zile. Am câștigat 700 de lei, o sumă mare la vremea aceea. Nu ne mai stătea nimeni în față la ce mușchi aveam. Dar înainte de asta am câștigat când eram mai mic, îmi dădea mama bani să fac tighele, să cos la mașină, știam să croșetez căciulițe pentru capre de porțelan.

Cristi Iacob și sacrificiile de actor: “Eu nu m-am cruțat, am avut mereu roluri grele”

Există vreun rol, în toate cariera ta, care să te fii marcat?

-Toate te marchează. Indiferent ce faci, ele trec prin tine, poate nu se vede dar personajele rămân în tine. Eu nu prea m-am cruțat, am avut roluri grele, dacă tot mi-a dat Dumnezeu profesia asta nu am vrut să stau în fotoliu și să dau autografe. Alea costă sânge, nopți nedormite. Nu înțeleg lenea și comoditatea, o să stăm o eternitate atunci când murim.

Care sunt plusurile și minusurile meseriei de artist?

-Cele cu minus le exclud, că nu există. Nu sunt un optimist desăvârșit dar cel mai bun lucru este că l-am descoperit pe Dumnezeu care îmi dă nădejde că nu e nimic pierdut și nimic inutil. Am învățat să mă mulțumesc cu ce am. În viața asta ai doar sufletul tău, să te bucuri de oamenii din jurul tău. Nu vreau să par vreun fanatic religios dar cred că asta este singura Cale să trăiești frumos. Ce poți să lași în urmă ta este o traiectorie bună, nu că ți-ai făcut vreun palat.

Cristi Iacob a rămas în chiloți pe scenă: “Am plâns de rușine”

Îți mai aduci aminte de vreo întâmplare de pe scenă, pe care nu ai uitat-o niciodată?

-Țin minte perfect, pentru că am plâns. Eram la Satu mare, jucam “Pescărușul”, eram ud tot timpul și recuzitera a uitat să-mi schimbe șnurul de la pantaloni, așa că mi-au căzut. Problema e că aveam niște chiloți unde scria mare brandul și nu mergea la Cehov. Am luat o pelerină de la o colegă și am plâns pentru că mi-a fost foarte rușine.

Până unde ai merge pentru un rol? Te-ai îngrașa, ai slăbi, te-ai rade în cap?

-Pe astea le-am făcut. M-am îngrășat, m-am ras în cap, mi-am scos și un dinte pentru un film. Nu e greu să faci modificările astea, de aia am ales să fac actorie.

Cum este rolul de jurat la Te Cunosc de Undeva?

-Este foarte mișto, nici nu simt că sunt jurat, încerc să le spun lucrurile pe care le-am acumulat și le-am ‘furat’ de la alții. Nu încerc să par mai inteligent pentru că cine vine la TCDU are o carieră în spate, este iubit de public. Încerc să le spun lucruri care să-i ajute în continuare.

Cristi Iacob, despre prima iubire: ”Îi scriam poezii”

Îți mai aduci aminte când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Eram mic, în clasa întâi și îmi plăcea o colegă, îi scriam poezii. Acum are copii, atunci era foarte drăgălașă. Am fost îndrăgostit de mic. Nu afemeiat, ci îndrăgostit. Acum mi-a pus capac Gabriela, aleluia, nu mai am voie.

Care este primul gând care ți vine în minte când te gândești la Gabriela, soția ta?

–Gabriela este cea mai frumoasă variantă a mea.

Cristi Iacob despre întâlnirea cu soția lui: “M-am simțit ca moșul care se dă la fete”

Îți mai aduci aminte ce ai simțit când ai văzut o prima oară?

-A fost chiar o lovitură. Era era cu 10 ani mai tânără decât mine, m-am simțit ca moșul care se dă la fete, dar m-am îndrăgostit de ea. M-am dus și i-am spus adevărul. E simplu, oamenii complică lucrurile. Dacă-i ziceam că vreau sex, sigur m-ar fi refuzat, așa că i-am spus fix că m-am îndrăgostit de ea. Când eram mic era mai năbădăios, am vrut să fiu cuceritor și tot cu iubiri m-am pricopsit.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Momentele grele le las la spate, așa devin mai puțin grele cu timpul. Pierderile pe care le-am avut, a părinților în primul rând, asta a fost un moment greu.

Ce planuri și proiecte mai ai pentru anul acesta?

-Niciunul, nu-mi fac griji pentru viitor că vine oricum. Planuri nu-mi fac înainte niciodată, mă bazez pe inspirația de moment.