Criză demografică. Italia fără italieni, peninsula devine azilul de bătrâni al Europei

Criză demografică: în 2022, în Italia s-au născut mai puțin de 400.000 de copii, potrivit institutului național de statistică (Istat), în timp ce în aceeași perioadă țara a înregistrat peste 700.000 de decese. În timp ce scăderea ratei natalității în peninsulă urmează o curbă descendentă de mai mulți ani, niciodată de la unificarea țării în 1861 numărul nașterilor nu a fost atât de scăzut. Italia se află în plină „iarnă demografică”.

Femeile renunță la copii

Dr. Maria Teresa Gervasi de la Spitalul Universitar din Padova, rezumă climatul social care conduce la ceea ce italienii au numit „iarnă demografică”. Numărul anual de nașteri scade constant, pe măsură ce femeile amână maternitatea sau renunță complet la ea, într-o țară care se află mult în urma altor state europene în ceea ce privește sprijinul acordat mamelor care lucrează.

„Femeile care își doresc copii decid în final să nu rămână însărcinate pentru că organizarea socială de aici nu este bună pentru femeile care au copii”, spune Gervasi. „Femeile trebuie să fie în continuare cele care au grijă de copiii lor în primul rând – fără niciun ajutor din partea guvernului. Așa că așteaptă; așteaptă până când este târziu”.

Ratele scăzute ale natalității – și populația îmbătrânită – reprezintă o preocupare pentru multe economii avansate, inclusiv pentru națiunile europene și Japonia, precum și pentru China, care se confruntă acum cu consecințele politicii sale draconice privind un singur copil.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Provocările legate de populațiile mai în vârstă includ presiunea asupra sistemelor de pensii de stat, sistemele naționale de sănătate aflate la limită, și deficitul de forță de muncă, deoarece angajatorii se luptă să găsească personal, inclusiv pentru îngrijirea persoanelor în vârstă.

Stereotipul mamelor devotate

Cu toate acestea, criza demografică a Italiei este una dintre cele mai acute din Europa – rezultatul a zeci de ani de stagnare economică și indiferență politică față de aspirațiile femeilor. Italienii încă se consideră o societate tradițională, orientată spre familie, iar stereotipul mamelor devotate care se sacrifice, inclusive cariera,  pentru copiii lor este foarte prezent. Sondajele realizate de Istat, agenția națională de statistică, au arătat că 46% dintre italieni își doresc în mod ideal doi copii, în timp ce un sfert dintre ei ar dori trei sau mai mulți.

Cu toate acestea, rata de fertilitate a țării – de doar 1,24 copii la o femeie – este una dintre cele mai scăzute din Europa, și asta de ani de zile. În 2022, Italia a înregistrat doar 393.000 de nașteri, în scădere cu 1,8% față de 2021; o scădere de 27% față de două decenii mai devreme și cel mai mic număr de nașteri de când Italia a fost unificată în 1861.

Scenariu de criză demografică

Istat avertizează în prezent asupra unui „scenariu de criză demografică”, cu o populație a Italiei de 59 de milioane de locuitori care se estimează că va scădea la 48 de milioane – cu o vârstă medie de 50 de ani – până în 2070. Ceea ce va pune și mai mult în dificultate o economie care se luptă deja cu una dintre cele mai mari datorii din Europa. Premierul Giorgia Meloni – al cărei partid Frații Italiei și-a făcut campanie electorală sub motto-ul „Dumnezeu, Patria, Familia” – trage un semnal de alarmă.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Guvernul său de dreapta este hotărât să inverseze tendința crizei demografice și să le convingă pe femeile italiene să aibă mai mulți copii, oferind reduceri de taxe și alte stimulente financiare. „Copiii sunt prima piatră de temelie pentru orice fel de viitor”, a declarat prima femeie prim-ministru al Italiei, care are o fetiță de șase ani, la o conferință despre criza demografică desfășurată luna trecută la Vatican. „Am făcut din natalitate și din familie o prioritate de top, pentru simplul motiv că vrem ca Italia să aibă din nou un viitor”.

„Italia fără italieni”

Ministrul pentru familie, natalitate și egalitate de șanse, Eugenia Maria Roccella, o feministă din anii ’70 și o activistă pentru dreptul la avort, care de atunci a ales dreapta politică, spune că femeile ar trebui să considere creșterea și educația copiilor ca pe o alegere validă. „Maternitatea a fost în mare măsură devalorizată”, spune ea. „Dacă spun: ‘Sunt mamă’, nu am nici o recompensă socială. Dacă spun: ‘Sunt o femeie de carieră’, este diferit. Trebuie să existe o gratificare socială pentru cele care spun: ‘Sunt mamă’”.

Scăderea ratei natalității – asociată cu un număr mare de sosiri de imigranți fără acte din Africa și Asia – alimentează, de asemenea, o retorică nefastă în plină criză demografică. O copertă recentă controversată a săptămânalului conservator de știri Panorama a prezentat o hartă a Italiei plină de fotografii cu persoane de culoare și femei cu capul acoperit vălul musulman, cu titlul: ”Italia fără italieni”. Aceasta a provocat un val de reacții pe rețelele de socializare, criticii denunțând rasismul, scrie Financial Times.

Risc de „înlocuire etnică”

Ministrul Agriculturii, Francesco Lollobrigida, a avertizat public că italienii riscă o iminentă „înlocuire etnică” dacă nu vor fi mai mulți cei care vor deveni părinți. „Italienii fac mai puțini copii, așa că îi înlocuim cu altcineva”, a declarat Lollobrigida, care este cumnatul lui Meloni, la o conferință sindicală.

Cu toate acestea, economiștii și demografii sunt sceptici în privința faptului că stimulentele financiare și propaganda pro-maternitate vor fi suficiente pentru a crește numărul nașterilor într-o societate în care creșterea copiilor este adesea considerată incompatibilă – fie din punct de vedere ideologic, fie practic – cu locurile de muncă plătite.

Ceea ce le trebuie cu adevărat femeilor italiene pentru a avea mai mulți copii, susțin cadrele universitare feministe, sunt oportunități mai bune de angajare și mai mult sprijin atât din partea statului, cât și din partea bărbaților din viața lor, pentru a le ajuta să reconcilieze munca cu viața de familie. Criticii se tem că guvernul de dreapta al lui Meloni vede în schimb criza de fertilitate din Italia printr-o lentilă „patriarhală” care se concentrează pe a face mai fezabil din punct de vedere financiar ca femeile să rămână acasă pentru a crește copiii.

Femeile și piața muncii dificilă

„Ei spun multe despre familii și despre a ajuta femeile să fie mame, dar nu și despre stimularea ocupării forței de muncă feminine”, spune Azzurra Rinaldi, economist la Universitatea La Sapienza din Roma. „Cadrul este foarte clar: principala ta datorie aici este să fii mamă”.

Ultimul baby-boom al Italiei, cu rate de fertilitate mult peste rata de 2,1 pe care demografii o consideră necesară pentru susținerea populației, a avut loc în timpul „miracolului economic” de după cel de-al doilea război mondial – o perioadă de creștere economică robustă și optimism social. La apogeu, în 1964, Italia a înregistrat un milion de nașteri.  Dar nașterile au scăzut constant începând cu anii 1970, deoarece femeile mai educate au amânat maternitatea pentru a pătrunde pe o piață a muncii tradițională și dificilă.

„Femeile au încercat mai întâi să se consolideze pe piața muncii și apoi să întemeieze o familie”, spune Maria Rita Testa, demograf la Universitatea Luiss din Roma. Alte țări europene, cum ar fi Suedia, Germania și Franța, au răspuns la tendințe similare prin creșterea numărului de servicii de stat de îngrijire a copiilor, prin promovarea muncii flexibile și prin încurajarea egalității de gen în rândul cuplurilor. Acest lucru a dat roade în ceea ce economistul Rinaldi numește un „cerc virtuos”, în care mai multe femei lucrează și cresc copii.

„Italia nu a făcut aproape nimic”

În prezent, în întreaga Europă, fertilitatea mai mare este corelată cu rate mai mari de ocupare a forței de muncă feminine, atât datorită aspirațiilor mai mari ale femeilor, cât și pentru că este dificil să crești copii cu un singur venit. Cu toate acestea, Italia are cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă feminine din UE, cu puțin sub 52% dintre femeile de vârstă activă care au un loc de muncă remunerat, cu aproximativ 20 de puncte procentuale sub Germania.

Spre deosebire de alte națiuni europene, Italia s-a agățat de ideea că copiii ar trebui să stea acasă cu mamele lor până la începerea școlii la vârsta de 6 ani. Acest lucru a avut un impact demografic: dintre femeile italiene născute în 1980, peste 22 % nu au copii, în comparație cu doar 15 %  în Franța. ”Italia nu a făcut aproape nimic”, spune Maria Rita Testa. „Singurul ajutor extern pe care l-au avut femeile a fost din partea părinților și a socrilor lor”.

În jurul ideii mamelor-casnice

În prezent, locurile în creșele de stat rămân puține, în timp ce îngrijirea privată este atât de costisitoare încât consumă o mare parte din veniturile femeilor. Lucrurile nu devin mai ușoare pe măsură ce copiii cresc. Școlile gimnaziale, pentru copiii cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani, se termină de obicei la ora 13.00 și nu au nici cantine, nici activități extrașcolare în cadrul lor. „Totul este construit pe ideea că mamele sunt acasă, trebuie să fie acasă”, spune Maria Letizia Tanturri, demograf la Universitatea din Padova.

Deși femeile italiene fără copii lucrează la o rată medie europeană, mamele au tendința de a renunța la locurile de muncă sau sunt împinse la contracte part-time sau pe termen scurt. La 15 ani de la nașterea primului copil, mamele care lucrează câștigă doar jumătate din ceea ce câștigă femeile fără copii, de vârstă, competențe și salarii inițiale similare, potrivit Băncii Italiei. Cu toate acestea, nu este clar cum intenționează guvernul lui Meloni să ajute la remedierea situației.

Până în prezent, acesta a redus la jumătate TVA-ul la produsele pentru sugari, cum ar fi scutecele și alimentele pentru copii, a extins noul sprijin financiar pentru familiile cu patru copii sau mai mulți și a redus impozitele pe beneficiile sociale pentru angajații cu copii. Aceste măsuri completează o schemă lansată de guvernul precedent în 2021 pentru a oferi părinților alocații lunare – de la 50 la 175 de euro, în funcție de veniturile gospodăriilor – pentru fiecare copil, de la naștere până la vârsta de 21 de ani.

Politici favorabile, doar pe hârtie

Cu toate acestea, planurile de a cheltui 4 miliarde de euro din fondul de relansare post Covid-19, în valoare de 200 de miliarde de euro, plătit de UE, pentru noi facilități de îngrijire a copiilor, cu locuri pentru aproximativ 264.000 de copii cu vârsta sub șase ani, sunt mult întârziate. Roma îi îndeamnă pe angajatori să adopte politici favorabile familiei, cum ar fi munca flexibilă și îngrijirea copiilor la fața locului, dar acest lucru nu merge decât până la un anumit punct într-o economie încă dominată de întreprinderi mici și mijlocii deținute de familii. În Italia, mai mult de o treime dintre lucrători sunt fie lucrători independenți, fie au contracte precare, pe termen scurt.

Chiar dacă Meloni îi invită pe italieni să „redescopere frumusețea de a fi părinți”, guvernul său consideră în continuare că a fi părinte este un privilegiu la care unele persoane, cum ar fi membrii comunității LGBTQ și femeile singure, nu au dreptul.

În Italia, fertilizarea in vitro este disponibilă din punct de vedere legal doar pentru cuplurile heterosexuale căsătorite – restricții pe care guvernul nu intenționează să le ușureze.  „Oricare ar fi alegerile legitime și înclinațiile libere ale fiecărei persoane cu toții ne naștem dintr-un bărbat și o femeie”, spune Meloni. „Copiii nu sunt produse puse în fapt pe care le poți lua, ca și cum ai fi la un supermarket”.