Dan Petrescu și o brumă de realism. Cum îți taie „micul caporal” cheful de viață, dar te trezești cu sacii-n căruță

Porecla „Micul caporal” i-a fost pusă lui Napoleon de către soldații care au luptat și au învins eroic la Rivoli, un rol important avându-l tânărul – la vremea aceea – general Lasalle. Văzând steagurile capturate, Împăratul i-a spus lui Lasalle, cel care avea să moară mai târziu eroic, la Wagram, „culcă-te pe ele, meriți cu prisosință”. Napoleon Bonaparte nu era nici pe departe „Bursuc” ori antipatic, dar o scurtă comparație, la victorie, între Dan și „Micul caporal” nu strică nimănui, într-o seară cu colți de Rai. Petrescu a izbutit pentru fotbalul românesc, așa cum este el, ceva aproape similar cu ceea ce unora li se părea aproape imposibil într-o epocă franceză dominată de haos…

Dan Petrescu, „urâtul” care ne place. A calificat CFR Cluj în primăvara europeană, cu noroc diabolic și cu realism

Am scris, nu demult, un editorial în care îl criticam dur pe Dan Petrescu, după primul meci cu Ballkani. Fusese o panoplie de gafe, un rămășag asumat cu anonimatul. Acum, departe de a-l compara pe „Bursucul” de la Cluj cu vreun Împărat, „caporalul” mereu indignat, care-ți strică toată ziua dacă-i vezi figura la televizor când te trezești, a reușit o performanță care, din păcate, devine istorică.

N-am mai smuls ghiocei prin Primăvara Europeană de… nu mai știu când. Acum, cum-necum, CFR Cluj aduce, la stadiul în care ne aflăm, un pic de onoare acestei țări. Nu este ora pamfletelor, ci a recunoștinței. Iar în locul lui Lasalle stă Boateng, cel care a marcat golul unei calificări care ne mai trezește și pe noi un pic din anonimat.

Pledoarie pentru mândrie

Cu siguranță, „urâtul” Dan Petrescu are și noroc. Este comparabil, la acest capitol, chiar cu Anghel Iordănescu. Unde știința de carte dă uneori rateuri, iată că vine aripa lui Dumnezeu și-ți arată Calea… Nu zâmbiți, doar oamenii cu un anumit har au voie la o asemenea onoare și grație, în același timp.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Dan Petrescu este bucuria unei îndepliniri, fără a vorbi despre mijloacele acestei îndepliniri. Da, s-a văzut cu sacii-n căruță, iar Neluțu Varga nu mai trântește pahare de plastic pe la „Oficială”.

Odată cu Dan Petrescu, „Mândria Ardealului”, pe care am tot criticat-o în diverse editoriale, redevine mândria României. Atât cât mai putem fi noi mândri, chiar și-n „Intertoto Reloaded”. Trebuie să reînvățăm să ne respectăm bucuriile, atât de setoși cum suntem atunci când ne crucificăm eșecurile.

Dan Petrescu este, de asemenea, prea mândru. Aflu din FANATIK că a luat o supradoză de trufie, neuitându-și contestatarii, pe care îi (ne) acuză. Este dreptul său s-o facă. Dar niciodată nu se va putea plânge de lipsa de respect din partea contemporanilor săi. Aceiași contemporani care i-au iertat penalty-ul bătut prost cu Suedia, la Mondialele din 1994, un meci la finalul căruia, nedrept, singurul țap ispășitor a fost Florin Prunea… Dane, reînvață să fii fericit! Astăzi, meriți a fi!

Respectul pentru Deac și îngăduința erorii

Numai ochii sticloși nu pot păstra în retine scena schimbării lui Ciprian Deac. Aplaudat de un stadion întreg (mă rog, prin Gruia… „întregimea” ține de vreo trei sferturi din capacitatea arenei, asta ca să mai fiu „rău” un pic, cum îi place lui Dan…), Deac a ratat două penalty-uri. Dar a fost și este îndrăgit cu demnitate.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Demnitatea este o stare umană care lipsește multor semeni. Am simțit îngăduința erorii, pentru că, dincolo de faptul că Deac a ratat, acei români din tribune îl respectă pentru că este și rămâne nu doar un simbol. Simbolurile sunt, de multe ori, nesimțite. Ele nu mai catadicsesc să pună mâna pe daltă și pe ciocan și să cioplească în piatră. Au impresia că sunt zei. Dar Deac muncește. Așa cum știe el. Probabil ca și Dan, pe care de multe ori îl punem la zid.

Ciprian Deac și Dan Petrescu nu sunt deviații ale succesului. Sunt exemplul viu al ființei care aduce bucurie în apusul bucuriei.

Dan Petrescu a depășit faza grupelor inclusiv cu Unirea Urziceni, în Champions League. Este, în momentul de față, antrenorul care activează în România, cu cele mai bune rezultate. Da, e… uneori, „mujic”. Cum spuneam, îți taie cheful de viață când îl vezi, dar merită.

Sunt momente în viață în care trebuie să ne scoatem pălăriile în fața calităților, nu neapărat a caracterelor. Și mai este ceva. Dan Petrescu este rezultatul unei culturi occidentale, a unor cluburi gen Chelsea. Educația durează, nu este un proces care se finalizează în câteva săptămâni.

La fel stau lucrurile și cu CFR Cluj, o echipă rezultantă a unui sistem riguros, care nu prea se scaldă în apele Dâmboviței.

Viul din noi încă nu putrezește, în condițiile în care, înțelegându-ne condiția, încercăm să ne respectăm și victoriile. Așa cum sunt ele, în orice situații, cu orice mijloace și cu fiecare brumă de realism care ne readuce… cheful de viață.

Mai apare, prin tranșee, câte un „mic caporal”, ca să ne ațâțe cheful de fotbal, taman când ne credeam țărână. Nu fabricăm ode, dar fericirile ne mai încearcă și pe noi. Evident, cu măsură…