Daniel Şendre despre o statistică zguduitoare: 80% dintre cei care se sinucid sunt bărbaţi. “Luptaţi cu Urâta”

În UK, 84 de bărbaţi se sinucid în fiecare săptămână. Asta înseamnă 12 bărbaţi pe zi, unul la fiecare două ore. Cifrele te zguduie.

Ce vedeţi pe clădiri sunt manechine ce întruchipează barbaţi care şi-au pus capăt zilelor. Aşa arătau, aşa se îmbrăcau! Sunt fii, taţi, soţi, fraţi şi nepoţi.

Familiile celor mai mulţi dintre ei spun că nimic nu prevestea nenorocirea în mod special şi că oamenii erau chiar genul vesel, puşi pe glume. Deci, mare atenţie, pentru că în unele cazuri semnele nu se văd, mai ales dacă nu eşti dispus să fii atent la ele.

Sinuciderea este o soluţie definitivă pentru o problemă temporară. De fapt, bat câmpii cu graţie eu, sinuciderea NU este o soluţie niciodată, domnilor!

Digi24.ro

O femeie era milionară de cel puțin o lună, dar nu și-a dat seama. Descoperirea care i-a schimbat viața

Campania din UK este realizată de către un ONG împreună cu un post de televiziune important, ITV. Foarte, foarte de impact, bravo lor!

Raportat la România, unde nu ştiu să existe o statistică recentă, cifrele ar indica 25-30 săptămânal, la o populaţie de 19 milioane sau câţi am mai rămas. Suntem o naţiune mai religioasă, deci e posibil ca cifra să fie mai mică, dar e adevărat şi că avem probleme mai mari, stresul fiind mai puternic în partea noastră de lume. Chiar nu ştiu ce să zic, de aceea astăzi, acum, aproximez tâmpit.

Statistica spune că în 2014 s-au sinucis 2.552 de români, adică şapte în fiecare zi, dar mai aproape de zilele noastre nu am găsit nimic. Ultimul articol în acest sens vorbeşte însă despre 27 de sinucideri numai pe calea ferată, în 2017.

Dincolo de toate acestea, un lucru e cert, însă, în ceea ce ne priveşte. Cifrele relevau în urmă cu trei ani că 80% dintre românii care se sinucid sunt bărbaţi.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Da, bărbaţii ăia care fac pe durii, care discută aprins despre meciuri şi care se mai şi bat prin peluze cedează mai uşor în faţa problemelor. Au făcut-o şi foşti mari fotbalişti, ca Dan Coe, Lucică Bălan sau Costică Ştefănescu, din păcate. Ce dezvăluie asta despre noi? Că pe dinăuntru nu suntem decât nişte băieţei mai mari, atâta tot.

În România nu vorbim despre asta! Printre factorii care îl aruncă pe omul modern în întuneric şi îl împinge apoi spre actul suicidal sunt decesul unor persoane dragi, divorţuri, probleme financiare sau de sănătate. Toate acestea  sunt evenimente percepute diferit, de la individ la individ, evident. Unii pot trece peste asemenea obstacole, în timp ce alţii nu, iar atunci renunţă la tot, marcându-şi pe viaţă familiile. Iar aici intervine un aspect esenţial. Din starea de normalitate nu te poţi sinucide, pentru că există instinctul de conservare şi responsabilitatea faţă de cei dragi, aşa că momentul în care totul în jur se întunecă este cauzat de depresie. “Urâta”, aşa cum o denumeau, într-un articol pe Hotnews, cei care au cunoscut-o, este principalul factor care conduce la suicid.

Iar noi, românii, despre depresie nu vorbim niciodată, cum ziceam. De ce? Nu ştiu, putem intui, doar, fiecare.

Unul dintre cei care au curajul să o facă într-un mod foarte deschis este Mihai Bendeac. Şi e foarte bine că alege asta, din mai multe motive, unul fiind acela că are expunere. Gândiţi-vă puţin! Mihai e un actor foarte cunoscut, unul care face umor, e celebru şi mai are şi bani. Deci, o viaţă frumoasă, fără probleme, ai fi tentat să crezi. Ei bine, nu e deloc aşa, vedeţi bine! Depresia nu ţine de statutul social, nici de starea materială, ea se poate instala perfid, la un moment dat, în fiecare dintre noi. Depresia loveşte fără discernământ, nu alege.

Şi cum statisticile vorbesc, deşi sunt consideraţi a fi mai puternici, bărbaţii par incapabili să îi facă faţă. Cea mai probabilă cauză a morţii, la nivel european, în cazul bărbaţilor sub 45 de ani, asta e, sinuciderea!

Orgolioşii voştri donează sânge fără să leşine, se bat pe stadioane sau în trafic, îşi susţin copiii, soţiile şi surorile în cele mai grele momente, se luptă cu urşii, dar cedează uşor în faţa “perversei”.

De aceea trebuie să vorbiţi mai mult cu ei, doamnelor! Iar noi, bărbaţii, să ne ascultăm mai des între noi, pentru ca nu e nicio ruşine să ne recunoaştem limitele şi slăbiciunile, dimpotrivă, e o datorie faţă de cei dragi, care ne aşteaptă, mereu, acasă, zâmbind.

Ba e chiar o obligaţie, aş spune, domnilor!