De ce a decis CCR că nu este nevoie de prag pentru abuz în serviciu. Curtea invocă și responsabilitatea individuală a funcționarilor statului

În Monitorul Oficial a fost publicată Decizia 283/2023 a Curții Constituționale, adoptată în 17 mai, prin care judecătorii de contencios constituțional au decis că nu este nevoie ca în legislație să fie stabilit un prag valoric pentru abuzul în serviciu, dincolo de care fapta să fie considerată ca fiind de natură penală.

Cu sau fără prag la abuz în serviciu

Modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală s-a lăsat cu scandal în această primăvară, după ce Senatul a impus existența unui prag valoric de 250.000 de lei, peste care prejudiciul produs prin abuz în serviciu devine faptă penală. După ce coaliția a fost acuzată că legiferează astfel furtul cu condiția ca acesta să nu depășească pragul menționat, la Camera Deputaților s-a renunțat cu totul la prag.

Însă nici această renunțare nu a mulțumit pe toată lumea, fiind invocată jurisprudența CCR care, potrivit unora, ar impune existența acestui prag. Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție a depus o sesizare de neconstituționalitate pe această temă, fiind invocată îndeosebi Decizia 405/2016 a CCR. În consecință, prin sesizarea depusă de către ICCJ, judecătorii Curții au trebuit să explice semnificația propriei jurisprudențe și să tranșeze chestiunea pragului valoric pentru abuzul în serviciu. Subiectul a fost tranșat pe 17 mai când CCR a anunțat explicit, însă motivarea deciziei a fost publicată marți în Monitorul Oficial.

„Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”, este formularea din Codul Penal care a determinat sesizarea Curții de către ICCJ.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Concomitent, ICCJ a cerut Curții să constate și neconstituționalitatea articolului care incrimina aceleași fapte, dar în situația în care sunt săvârșită din culpă, adică fără intenția autorului de a încălca legea, caz în care pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Abuzul în serviciu, la interpretarea magistraților

Însă CCR a respins argumentația Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivită căreia formularea ar contraveni jurisprudenței constituționale și ar crea un grad sporit de impredictibilitate a normelor care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu. Judecătorii CCR susține că incriminarea unei fapte ca infracțiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori
sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio.

Or aplicarea acestui principiu ar reveni atât legiuitorului, cât și organelor judiciare chemate să aplice legea, adică Ministerul Public și instanțele judecătorești. Asta ar însemna că magistrații – procurori sau judecători – ar trebui să decidă și singuri, de la caz la caz, dacă prejudiciul sau lezarea unor interese legitime este suficient de mare încât sancționarea administrativă sau civilă a autorului să nu fie suficientă și să se impună o pedeapsă penal.

Referindu-se la existența unui prag pentru abuz în serviciu, CCR argumentează că acesta ar putea să contribuie la clarificarea situațiilor în care se impune sancționarea penală, însă nu este obligatorie impunerea acestui prag, dacă există și alte garanții că funcționarii statului nu vor fi puși sub acuzare pentru greșeli minore, cu consecințe reduse, iar CCR susține că aceste garanții există deja.

Digisport.ro

Emoție pură! Nadal a fost eliminat și și-a luat rămas-bun: ”O amintire de neuitat”. ”Râuri” de lacrimi în loja sa

„Curtea constată că legiuitorul a identificat și a reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”, se spune în motivarea publicată de către CCR.

În ce privește Decizia 405/2016, judecătorii Curții apreciază că aceasta nu poate fi invocată ca un argument pentru obligativitatea unui prag deoarece decizia de acum șapte ani a declarat ca neconstituțional un prag insignifiant, deci irelevant în ce privește clarificarea infracțiunii de abuz în serviciu. Acest lucru nu însemna nici că pragul trebuie să fie mai ridicat, nici că pragul este obligatoriu.

„În aplicarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, legiuitorul ar fi trebuit să fie mai ales preocupat de definirea intensității vătămării, cu referire la drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice, și nu de stabilirea unui prag valoric derizoriu în sine [pagubă certă și efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie], care, în realitate, nu rezolvă problema caracterului de ultima ratio a sancțiunii penale”, argumentează judecătorii CCR.

CCR: Funcționarii statului nu pot invoca ignoranța

Însă magistrații Curții aduc în discuție și un alt argument în favoarea ideii că incriminarea penală ar trebui lăsată la interpretarea magistraților, anume faptul că un funcționar al statului ar trebui să știe care sunt consecințele acțiunilor sale și cât de mare este prejudiciul material sau lezarea intereselor altor persoane, fizice sau juridice.

„Un funcționar cu pregătire și abilități medii își cunoaște responsabilitățile care derivă din actele normative existente pe care le aplică, poate face diferența între acte de reglementare primară și secundară, indiferent de regimul constituțional sub care au fost adoptate (…) Cu alte cuvinte, norma criticată nu pretinde ca subiectul activ al infracțiunii să dețină cunoștințe specializate și avansate de drept constituțional, ci o minimă aplecare și înțelegere a cadrului legal aplicabil profesiei, meseriei sau funcției sale”, consideră membrii Curții Constituționale.

Cum orice funcționar sau demnitar este obligat să cunoască și să înțeleagă actele normative pe care trebuie să le aplice în exercițiul funcției pe care o ocupă, nu se poate susține că prevederile Codului penal privind abuzul în serviciu ar introduce o lipsă de previzibilitate sau o insecuritate juridică în urma căreia un slujbaș al statului să fie aruncat în închisoare pentru un fleac.