Drama celebrului saxofonist Flavius Teodosiu: “Tata mi-a interzis, pe patul de moarte, să vin la înmormântare”

Celebrul saxofonist Flavius Teodosiu ne povestește nenorocirea prin care a trecut atunci când și-a pierdut tatăl, în vârstă de 55 de ani și mama, în vârstă de numai 37 de ani. Ne spune cât de greu încercat este și astăzi, când își aduce aminte de acele evenimente, și cât de mult și-ar fi dorit să meargă la funeraliile tatălui său.

Flavius Teodosiu dezvăluie drama vieții lui. De ce i-a interzis tatăl să vină la înmormântarea lui

Celebrul saxofonist Flavius Teodosiu ne povestește despre meseria de tată și ce își dorește pentru fiicele lui, Linda și Arielle. Ne spune cum primea trei nuiele la fund în copilărie dacă făcea vreo trăznaie și își aduce aminte de relația minunată cu părinții săi. Ne dezvăluie cu cine trăiește o frumoasă poveste de iubire și, în exclusivitate pentru FANATIK.RO, și își aduce aminte cine a crezut în el și l-a îndemnat să facă muzică. Flavius Teodosiu ne spune cum erau tratați artiștii pe vremea lui Ceaușescu, cum a fost primit la nunta lui Cristi Borcea și ne dezvăluie planurile lui pe anul acesta.

Cum a fost copilăria ta? Te cățărai peste tot, făceai toate nebuniile?

– Da am avut o copilărie foarte frumoasă și am fost înconjurat de dragoste multă din partea părinților și a bunicilor. Îmi aduc aminte cum mergeam la furat de fructe, mă cățăram în copaci să culeg dude. Am fost crescut cu o oarecare disciplină pentru că am stat de la 5 la 9 ani la bunicii din partea mamei, care erau și vecini cu noi. Bunicii erau maghiari și totul era o disciplină, nu mișca nimeni. Dacă făceam nenorociri primeam trei nuiele pe fund și era de ajuns să ajung în timp acasă, să mă spăl să-mi fac ordine sau lecțiile. Părinții mei nu mi-au tras niciodată vreo palmă. Am fost un copil fericit.

Ce relație a avut Flavius Teodosiu cu părinții lui

Care a fost relația cu părinții tăi? Erai mai mult băiatul mamii sau băiatul tatii? Mi-ai spus, la un moment dat, că mama ta era unguroaică, tatăl evreu grec iar tu te declari un neamț crescut printre romi.

Digi24.ro

„Măcelarul de eunuci”: Un bărbat care a făcut o afacere filmându-se în timp ce își mutila și castra victimele a fost închis pe viață

-Da, așa a fost. Sincer, cred că eram băiatul mamii poate pentru că tata era un om foarte ocupat. Tatăl meu a fost unul dintre cei mai reputați avocați din România, Președintele Baroului, iar sora mea, Flavia, îi calcă pe urme fiind o avocată foarte cunoscută și Prodecanul Baroului București. Dar tatălui meu i-a plăcut foarte tare muzica și în tinerețe a fost saxofonist. Poate de aceea și eu și Flavia am îmbrățișat aceste profesii. Tata a murit foarte tânăr, la 55 de ani, iar mama, care a fost o zeiță, la doar 37 de ani, din păcate. Asta e. Lucrurile astea mi-au dat o altă putere și o altă viziune.

Flavius Teodosiu și aduce aminte de învățăturile tatălui său: “Mi-a spus să nu mă căsătoresc prea tânăr pentru că nu va dura “

Ce te-a învățat tatăl tău despre relația cu femeile?

Aici e puțin mai problematic, trebuie să recunosc. Mi-a spus să nu mă căsătoresc prea tânăr pentru că nu va dura. Că femeia cu care trăiesc trebuie să fie cu cel puțin 10 ani mai tânăra decât mine pentru a putea avea o relație stabilă, și am respectat întocmai ce mi-a zis ( râde). De asemenea mi-a spus că nu am voie să lovesc nicio femeie, în nicio circumstanță. Dacă nu mai funcționează relația atunci trebuie să mă despart frumos și să rămânem prieteni. Și aici l-am ascultat și exact asta am făcut, eu am rămas cu toate femeile cu care am trăit foarte bun prieten, mai ales cu mamele fiicelor mele, Linda și Arielle.

Cum a ajuns Flavius Teodosiu unul dintre cei mai cunoscuți saxofoniști

Mama, bunicul și sora ta au urmat avocatura. Cum ai decis și când să faci muzică? Ai tăi te-au susținut?

-Așa e, la mine în familie mai toți au fost și sunt avocați. Dar să nu uităm, tatăl meu cânta foarte bine la vioară și la saxofon, bunicul cânta la vioara așa că nu e chiar din nimic faptul că eu am devenit muzician.  Tatăl meu este cel care m-a orientat spre muzică, văzând că am un talent foarte mare și dorind să fiu liber și să plec din țară. Pe vremea lui Ceaușescu nu se putea pleca din România decât ca artist, sportiv și încă câteva profesii, dar era extrem de greu. Îi mulțumesc tatălui meu pentru ce a făcut pentru mine. Chiar dacă a murit acum 33 de ani, în 1989, eu continui să am o legătură spiritual permanentă cu el.  A fost cel mai bun tată și prieten al meu.

Digisport.ro

FOTO Anamaria Prodan, toate detaliile despre nunta cu Gavril. Cine va cânta și unde se va organiza

“Am crescut printre romi și mi-a prins foarte bine”, își aduce aminte celebrul saxofonist de începutul carierei

Un alt om care mi-a arătat multe lucruri și m-a făcut să iubesc muzica și saxofonul a fost Marin Petrache Pechea, unul dintre marii noștri saxofoniști. De aceea când am spus că am crescut printre rromi eu mă mândresc cu lucrul acesta, mi-a prins foarte bine. El și mai târziu marele saxofonist Dan Mândrilă au fost profesorii mei și mentorii mei.

Ce relație ai avut cu sora ta când erați mici? Vă mai băteați, ca frații?

-Cu sora mea desigur că am avut o relație foarte interesantă. Eu frate mai mare, ea sora mai mică…și fată! Sigur că am mai atins-o când mă enerva prea tare. Acum însă suntem siamezi și avem o relație foarte strânsă. Eu cu fetele mele, ea cu băiatul eu, Flavius. De fapt, pe tatăl nostru tot Flavius îl chema, și am păstrat această tradiție de familie.

“Era fantastic pentru că se cânta în toate barurile live” își aduce aminte Flavius Teodosiu de cum era pe vremea lui Ceaușescu

Cum era să faci muzică pe vremea comunismului? Ai avut vreo problemă, vreo piedică?

-Personal nu am avut nici o piedică pe vremea lui Ceaușescu, asta este adevărul. Era fantastic pentru că se cânta în toate restaurantele și barurile live ( și erau multe ), artiștii erau foarte respectați, nu ca acum. Erau multe lucruri bune pe vremea comuniștilor, mai ales școala și educația.

Flavius Teodosiu își aduce aminte de “mirajul” Occidentului: “Când am ajuns în România înapoi am spus gata, nu vreau să mai plec afară!”

Pe vremea aia toți doream să plecăm, să fugim mai bine zis. Când mi-am dat seama că Occidentul este numai poleială am fugit invers, din vest în est adică din Belgia în România în 1987. Nemaiavând viza de tranzit pentru că expirase, nemții nu ne lăsau să intrăm în Germania și așa am încercat mai multe granițe până am reușit. Iar când am ajuns în România am spus gata, nu vreau să mai plec afară. M-am înșelat însă pentru că, 3 luni mai târziu, primind un contract foarte bun, adică 4000 de mărci pe lună, tata m-a obligat să plec și bine a făcut. Sincer tot ce a făcut și a spus tatăl meu a fost perfect, era parcă paranormal, îmi spunea lucrurile în avans.

Când ai plecat în Germania nu ți-a fost teamă de necunoscut, de altă viață cu care, poate, nu erai obișnuit?

-Ba da, total. Bine, poate nu frică, dar sincer nu mă simțeam bine deloc. Asta până am cunoscut-o pe fosta mea soție, Belinda, și mama fiicei mele Linda, cu care am o relație extrem de bună și pentru că mi-a moștenit talentul și cântăm des împreună.

“Sunt cetățean german din ’93, dar m-am considerat întotdeauna român”

Cum ai decis ca, după 30 de ani, să revii definitiv în România? Nu a fost greu?

-Eu, cu toate că sunt cetățean german din 1993, m-am considerat întotdeauna român. Nu pot spune că m-am întors definitiv pentru că eu am casă acolo și absolut toate lucrurile personale în dublu exemplar: haine, mașini, saxofoane. Germania însă mi-a dat poate tot ce era necesar pentru a deveni un muzician de clasă. O țară extraordinară iar legătura va fi permanentă pentru că fiica mea, Linda, locuiește și acum în Germania.

Cum se înțeleg surorile?

Linda și Arielle se înțeleg foarte bine, chiar dacă este o diferență de 20 de ani între ele. Mie îmi place armonia în familie și așa le-am crescut. Trebuie să recunosc că aici am avut mare noroc și cu mamele lor.

Ce a moștenit Linda de la tine?

-Linda este un om extrem de talentat muzical, poate cea mai talentată din familia noastră. Chiar daca și sora mea are o voce extraordinară. Linda este specială, are cariera ei in Germania unde este foarte cunoscută. Ma bucur enorm că putem cânta foarte des împreună.

“Bucuria cea mai mare mi-a făcut-o cand s-a născut” spune Flavius Teodosiu despre fiica sa, Linda

Cand te-a supărat cel mai tare și când ți-a adus cea mai mare bucurie?

-Bucuria cea mai mare mi-a făcut-o când s-a născut. Iar ea mie îmi face numai bucurii prin talentul ei și prin faptul că a respectat toate instrucțiunile mele. De supărat nu m-a supărat niciodată foarte tare, este un copil extrem de bun.

“Îmi doresc foarte mult ca Arielle să devină avocată”

Într-o zi vei fi socru mic, se vor mărita fetele…

-Tată socru încă nu sunt, dar trebuie să spun ca am fost și sunt relaxat cu amândouă. Eu doar le cer să respecte anumite lucruri apoi am încredere deplină in ele. Îmi doresc foarte mult ca Arielle să devină avocată. Ajunge cu muzica, sunt alte timpuri și poate cariera mea și a Lindei, in zilele noastre, este mult mai complicată.

Cum a fost să lucrezi cu Joe Cocker, Gloria Gaynor, sau Jennifer Rush?

-A fost o perioadă fantastica, dar și foarte grea. Călătoream extrem de mult, dar era frumos să ajungi să cânti în toată lumea cu aceste staruri mondiale. O consider o mare performanță pentru mine, mai ales că am facut treaba asta vreo 15 ani. Plus show-l RTL Saturday night.

“Cristi Borcea îmi este un bun prieten”

Cum a fost când ai cântat la nunta lui Cristi borcea? Oamenii au apreciat muzica ta minunată?

-Desigur că au apreciat-o. Cristi este un bun prieten și un om foarte ok. Așa cum este si nașul, Marius Vizer. A fost la Budapesta, o petrecere foarte frumoasă.

Care a fost cel mai îngrozitor moment din viața ta?

-Pentru mine moartea mamei și mai ales moartea tatălui meu, pentru ca nu am avut voie sa vin la înmormântare. Este groaznic, chiar și acum cănd mă gândesc. De frică să nu mă oprească în România, era in ’89, tata mi-a interzis, pe patul de moarte, să vin la înmormântare.

Cum este viața ta personală acum, iubești și ești iubit?

Am iubit și am fost iubit mereu. Și da, acum sunt cu o femeie foarte frumoasă și extrem de harnică și de ambițioasă. Este patroana restaurantelor Zexe, Amalia Stanciu. Un om puternic, mă simt foarte bine cu ea.

“Cea mai mare bogăție este familia”

Spune-mi trei calități și trei defecte ale tale.

-Sunt mereu pozitiv si zâmbitor. Sunt un om foarte muncitor și extrem de serios. Îmi iubesc enorm copiii și mă ocup continuu de ei. Iar defecte…sunt poate prea agitat și coleric. Prea multe defecte nu am, sau cel putin așa sper eu.

Ce planuri ai pentru anul acesta?

-Avem foarte multă treabă, eu – multe evenimente și Linda – două turnee în Germania. Sper ca oamenii să rămână oameni indiferent de ce au in conturi sau în buzunare. Nu uitati, cea mai mare bogăție este familia!