Deși în luna martie vremea continuă să fie capricioasă, am trecut de „Mărțișor” și „Babe”, așa că putem spune, măcar din punct de vedere astronomic și calendaristic, că am pășit deja într-un nou anotimp. Pe data de 20 martie se produce, conform specialiștilor, echinocțiul de primăvară.
Este, practic, momentul în care ziua devine egală cu noaptea. Dacă ar fi să facem apel la tradiție, trebuie spus că în această zi se dă startul noului an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, mânați de un singur gând.
„Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură“, rostesc ei la unison. Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor.
„Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumină şi întuneric.
Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care dă directia pentru activităţi omenesţi specifice.
Cu prilejul echinoctiului se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie”, explică specialiști în Etnografie și Folclor, citați de Adevărul.
Și superstițiile sunt la loc de cinste, mai ales în zonele rurale ale țării noastre. Se spune că oamenii care mănâncă urzici, prima buruiană din martie, vor avea parte de sănătate pentru tot restul anului.
Încă din primele zile ale lunii, gospodarii încep lucrul atât în curte, cât şi la câmp: se curăţă livezile, grădinile şi se scot stupii de la iernat. Dacă au pomi de soi în grădină şi i-au acoperit peste iarnă, a venit momentul să-i descopere.
„În luna martie, în funcţie de caracteristicile meteo ale perioadei, se declanşează însămânţarea culturilor de primăvară. Astfel, dacă solul şi timpul permit, se pot însămânţa culturile din prima epocă: grâul şi orzoaica de primăvară, mazăre, lucerna, trifoi, borceag, când temperatura în sol ajunge la 3-6 grade Celsius, iar la temperatura de 6 grade se pot planta cartofi”, mai spun specialiștii.
Din punct de vedere ștințific, mişcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mişcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor şi nopţilor la diferite epoci ale anului, datorită atât poziţiei aproximativ fixe în spațiu a axei de rotaţie a Pământului, cât şi înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia.
În decurs de un an, Soarele parcurge astfel pe sfera cerească un cerc mare numit ecliptica (n.r. marchează planul orbitei Pământului), care formează cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′ .
La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Ajuns în acest punct, numit vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen care determină egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine.