Stațiunea Mamaia nu e în cea mai bună formă, dar s-a făcut și un lucru bun de când s-a lărgit plajă. Au apărut mini-terenuri de fotbal pe nisip. Cu porți, iar porțile au plase. Patronii teraselor le împrumută turiștilor și minge, dacă n-au.
Într-o sâmbătă, când una dintre plajele prevăzute cu teren era plină (sute de turiști, deci zeci de copii), am tras cu ochiul, câteva ore, spre Copacabana noastră de restriște. Știți câți băieți au bătut mingea? Doi.
Dacă generația mea ar fi avut, pe plajă, porți cu bare adevărate (noi le făceam din prosoape sau din mușuroaie de nisip), din 100 de copii ar fi jucat fotbal 150, pentru că ar fi venit și unii de la alte hoteluri sau chiar din Constanța.
Schimbați prioritățile copiilor și pe urmă vorbiți despre reprezentarea noastră la nivel internațional! Le faci celor mici teren de fotbal în față hotelului și ei îl ocolesc, dar noi discutăm că domnul Rotaru mai vrea să schimbe un antrenor.
Doar pe dumnealui nu se schimbă, dumnealui e perfect. Mi-aduc aminte că FRF a avut un program pentru copii – “Transformă ulița în stadion!”
Un caraghioslac, ceva sub fotbalul cu jetoane, un fel de trosbal de birou, în care cei mai importanți jucători sunt mouse-ul și imprimanta.
Cu toate astea, toată săptămâna trecută a fost înjurat Hagi. Hagi a jucat la șase turnee finale ale unor campionate mondiale și europene. Cu tot respectul pentru Dobrin și Balaci, ei au împreună zero turnee finale.
Dar dacă îi înjuri pe Dobrin și Balaci la Pitești și la Craiova îți iei înjurături și chiar bătaie. Și pentru asta îi felicit pe olteni și pe argeșeni. Hagi a fost, dacă nu înjurat, măcar bârfit și de unii constănțeni, deși a ieșit campion și cu Viitorul Constanța, și cu Farul.
Când s-a mai apropiat Constanța de titlul de campioană, până la Hagi? Niciodată. Ce așteptări să mai ai de la un popor căruia îi moare și patriotismul local?