Editorial combinat Cornel Dinu. De la Sică Mandorlină la inutilul profitor instinctual Nevoiță. Doar primul pas spre lumină al Dinamoului spre Dinamo și trocul din dulcele târg al Ieșilor

Ultimul compromițător al social-democrației de la noi, după Dragnea și Veorica, Ciolacu(l) partener de vânătoare (doar atât?) al reușitului „biznimen” sirian Omar Haysam, s-a dat mai ieri prețios în prosteală: „Poți scoate omul din cârciumă, dar cârciuma din om niciodată!”…

…cu referire directă la partenerul de distrugere programată a politichiei liberale de la noi, dacă o mai avea vreo legătură cu aceea novatoare de țară a Brătienilor, „omul din cârciumă” Sică Mandorlină Orban. Ca să citez „ezact” din Ciolac: „Poţi să-l scoţi pe Orban din cârciumă, dar nu ai cum să scoţi cârciuma din el!”.

Parafrazare infantilă ce jignește farmecul cârciumilor românești, fără nicio legătură cu reflecția lui Mario Puzo din „Nașul”, romanul dus la capodoperă cinematografică de „nașul” de la Hollywood, multioscarizatul Francis Ford Coppola. Care i-a așezat-o între „fălci” lui Don Corleone, întruchipat magistral de Marlon Brando: „Poți scoate un om din mizerie, dar mizeria din om niciodată”.

Editorial combinat Cornel Dinu. De la Sică Mandorlină la inutilul profitor instinctual Nevoiță. Doar primul pas spre lumină al Dinamoului spre Dinamo și trocul din dulcele târg al Ieșilor

Instituția feudală a statului italian, Mafia, a avut și mai are, cel puțin în definiție, apărarea cu orice preț a noțiunii foarte largi de „Familie” (La Famiglia). De la aceea a casei, trecând prin aceea a meleagului și, de peste o sută și mai bine de ani, aceea a intereselor comune transfrontaliere. Cu „incrementa”, cum a spus învățatul Cantemir, setei de sânge a încă atât de primitivei ființe umane…

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

…Fiind, totuși, întrebat când intri în „buncărele” onorabilelor „famigilii” din Sudul nu numai insular al „Cizmei” dacă „Știi unde te afli?” și dacă „Îți asumi riscurile de a face parte din «la famiglia»?” Eee… și ar mai fi…

Numai după aceea, dacă răspunzi afirmativ (și cum să răspunzi altfel, că doar de-aia te-ai dus acolo!), „il Padre della Famiglia” îți pune în față o farfurie cu „gnocchi” și-ți umple paharul. Ritualul mai are câteva amănunte, nu-i chiar ca în film…

Oarecum provocat de „datul în stambă” desăvârșit în „na-ți-o frântă că ți-am dres-o” completat armonios cu „fleoșc cu bățu-n baltă” a Ciolacului, noul colac de înec al PSD-ului, fac o comparație cu ce se-ntâmplă de câțiva ani buni (buni?!) la fostul Dinamo. Devenit „Dimano” prin inundația de fraudă și incompetență de la Rin Hoțel! Mai totul fiind executat cu intenții de mâini vinovate.

Editorial combinat Cornel Dinu. „Nimic nu se plătește mai sigur ca prostia…”, adevăr ce a urmat unei rugăminți, „Ți-ajung, Nicule, zece ani, mai lasă-ne și pe noi!” care a nenorocit Dinamo. Pentru că i-a lăsat!

Până acum vreo doi ani, când n-ajunseseră „cățelușii” de râsul curcilor din fotbalul nostru și atât de aproape de retrogradare ca acum, mai puteam fi suspecți de ceva energie de joc. Cam ca un „Dinamou” de sorginte „eleno-slavă”.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Slavă de la… poporul slav și nu incantația nemaitrăită decât din an în paște de suflarea tribunelor „câinilor roșii”, ce n-au crezut de la-nceput în cumpărătorul cu ochi înșelători albaștri, profitorul instinctual Nevoiță.

Zicându-se că la hotelurile ce n-au nimic comun cu limpezimea Rinului s-a „filmat” de vreo câteva zeci de ori mai mult decât Coppola pentru „Nașul”. 1, 2 și… ce-o mai fi! De presupus că „s-au dat în primire” tot felul de năzbâtii politruce, că la noi numai politică nu-i!

Rostit-a într-un „tête-à-tête” în incinta „Rinului” de pe Dâmbovița noastră, „mangafaua” din Teleorman în urmă cu ceva anișori: „Ți-ajung, Nicule, zece ani, mai lasă-ne și pe noi!”…

Și i-a lăsat! De mai e la o adiere de vânt să se aleagă praful de falnica echipă din „Ștefan cel Mare. Spune scriitorul cu har divin Camil Petrescu, cronicar și de fotbal, alături de Liviu Rebreanu, al cărui secretar a fost ziaristul-om de mare onoare Eftimie Ionescu, nea Mache: „Nimic nu se plătește mai sigur ca prostia…”.

Această „plată” a existat clar, dar n-a fost decisivă ca jaful ce a dus la distrugerea lui Dinamo, nu de voie, ci de Nevoiță și ai săi slujbași. Și-l atenționase Cristi Borcea, care-i știa bine CV-ul de la început: „Ionuț, tu știi în ce te bagi? Știi ce înseamnă Dinamo?”…

Ca și alți distrugători de avuții naționale, cum încă mai este doar ca istorie Dinamo, și șleahta lui Nevoiță a încercat să îmbine utilul – umplerea fără număr a buzunarelor prin fraude cu premeditare, cu plăcutul – imaginea ce ți-o dă postura de proprietar „pretenaș” al lui Dinamo. Ori „banii și prietenia nu fac casă bună împreună”. Spune cam așa ceva tot Mario Puzzo, tot în „Nașul”.

Realitate ce ar trebui să-l pună cel puțin pe gânduri și pe ultimul devastat de „câinii” cu adevărat „roșii” din tribune, cu argumente, Bogdan Bălănescu. Pentru care îndemnul în sanscrită al aceluiași Camil Petrescu, „Talita Kumi” (Copilă, ție îți zic, scoală-te și mergi!) din poezia „Zeflemeaua” este deja tardivă! Dacă nu cumva, cu argumente!, chiar o condamnare…

Editorial combinat Cornel Dinu. Chinul de la Clinceni a adus doar primele trei puncte din cele 15 necesare supraviețuirii…

Voi continua pe această temă, am rechizitoriul, și eu, și alții, „câini” adevărați… dar acum mă întorc la chinul de la Clinceni, au fost doar primele trei puncte din cele 15 necesare supraviețuirii… au mai rămas 12 de câștigat în cele opt meciuri care mai sunt de jucat… Că dacă nu, în graiul dulce dâmbovițean de la ’otel Rin, „hales bules”!

În fine, în prima repriză, chiar dacă s-au retras după o jumătate de oră  de meci, jucătorii „copiilor” mei de mare caracter Adi Mihalcea și Gică Mihali, au fost mai „asamblați” pe teren.

Poate și pentru că au trecut cam cinci, șase săptămâni de pregătirea oarecum continuă. Evoluează din nou în 4-4-2, liniile par mai omogenizate în a translata în lateral dilatarea zonelor și au blocat, și prin presionare în marcaj, posesia Clinceniului.

„Câinii” au condus prin penalty-ul scos de Fabbrini, mai dispus la șarje din partea stângă, transformat de Sorescu și au fost salvați în prelungirile primei părți de inspirația lui Straton de a devia afară penalty-ul tras de Voitus cu o „primă mână providențială”, dreapta.

Acceptând posesia adversarului avansată în propria jumătate de teren, Dinamoul are, totuși, și două situații de trei contra doi pe contraatac „all’italiano”, în care s-a greșit ultimul pas, decisiv.

În plus, mobilitatea benzilor asumate de Lazăr și Fabbrini a adus și șase apărători în defensivă, ceea ce a blocat și mai mult într-un 6-3-1 (tot de altădată…) tentațiile „academicienilor” de a ajunge în poziții favorabile de finalizare.

Editorial combinat Cornel Dinu. Poate-ți revii la lumină după atâta întuneric provocat nu doar de tine, Bălănescule!

Dinamo a început cu un singur vârf, Popa… adică fără niciun vârf… în 4-1-4-1 repriza a doua și Providența a trimis de data aceasta mâna stângă a lui Straton să oprească și cel de-al doilea penalty, executat de Buziuc.

Cu Puljic și Mrzljak luptători de tranșee balcanice până la sacrificiu, schimbând direcția de contraatac, Bani și Fabbrini au îngenunchiat, pe rând în roluri de servanți și executanți, apărarea lui Ilie Poenaru. Valsând siguri prin „poiana” defensivă a „academicienilor”, împreună cu doar ofensivul „fundaș” stânga Sorescu.

Dinamo, cel din tinerețea de jucători ce „ardeau” pentru echipă a lui Adi Mihalcea și Gică Mihali, rămâne în continuare Dinamou. Evitând a șaptea înfrângere consecutivă de la începutul altei… pandemii-pandalii din ultimii ani, grijile dezastrului rămân.

Mai trebuiesc patru victorii în cele opt jocuri rămase în acest play-out de foc (este inuman să trebuiască să joci la o oră la care temperatura la firul gazonului se duce spre 50 de grade Celsius!) pentru a dezamorsa „atomica” ce ne pândește.

Se poate, semnele întoarcerii feței și miluirii Providenței par mijite. Doar luptând cu minte, suflet și picioare puternice pot fi consfințite binefăcător până la calendele acestui campionat ce va rămâne unic în istoria de până acum a fotbalului mondial.

Oricât ar fi de apropiată răsuflarea vindecătoare a suporterilor, discursul lor, împiedicat mereu de „hagitudosismul” de pricini ieftine, derizorii ale lui Nevoiță, aduce cu discursul lui Winston Churchill din 4 iunie 1940: „Nu vă pot oferi decât sânge, lacrimi, sudoare și suferințe. De aceea trebuie să facem orice și pretutindeni (poate-ți revii la lumină după atâta întuneric provocat nu doar de tine, Bălănescule!) pentru un singur scop, victoria finală!”.

Numai așa se va putea perora cu adevăr „Doar Dinamo București”! …Trecut prin atâtea din Rai spre Purgatoriu…

Editorial combinat Cornel Dinu. Jo napot kivanoc, Poli Iași! În campionat că mi-ai dat în Cupă…

În deschiderea duminicii sfinte, la oră de insolație impusă de nemiloasele televizii care „sponsorizează” campionatul, Iașul lui Mircea Rednic… vrednic mai demult!… a trecut la pas domol de cal moldav nesiluit de bici, de martorul fizic din teren, Sepsi. Care a gafat nepermis în apărare, cu loc de interpretare vrute și nevrute!

Ceata adormită pentru prima dată de la reluarea meciurilor „cu COVID” aparent de suportat a lui Leo Grozavu a părut mai sleită ca niciodată. De parcă ar fi trecut munții de-a bușilea… neputând să mai rostească decât atât de banalul „Jo napot kivanoc, Poli Iași!” (O zi bună, Poli Iași!)… În campionat că mi-ai dat în Cupă… Halal peșcheș, prea cuvioșilor votanți și la patru dimineața ai actualului FRF!

Editorial combinat Cornel Dinu. Brânza bună din burduful Alibec a împiedicat „frânarii” Petrescului să „tragă” la linia întâi

La „San Giorgio”, printre țânțari cât avioanele pe radar, Astra absentului patron cu banii doar la el Ioan Niculae a oprit CFR-ul să „tragă” pe linia întâi. Partidă plăcută, joc deschis, fără linii apropiate ca zăbrelele cuștilor în defensivă, de ambele părți. Cu multe faze de poartă, și de aici ocazii, paradoxal cam 7-3 pentru „giurgiuvenii” (niciunul în acte!) ce se antrenează la… Ploiești!

Acum repede, nu cum a fost condusă de U Craiova „acasă” cu două goluri și a egalat, ci având ei, „frânarii”, 2-0 în minutul 17 (!), nimeni nu anticipa ce avea să urmeze.

Denis Alibec (Doamne, ce „brânză” bună…!) a făcut cam ce-a vrut cu defensiva Petrescului pe final, restabilind o egalitate finală la 2-2, total imprevizibilă după prima jumătate de oră de joc. Au ratat mult în repriza a doua clujenii, opriți și de intervențiile miraculoase ale lui Lazar, dar nici Arlauskis n-a fost mai prejos.

Practic, din cm trei ocazii „astralii” au înscris de două ori. Suficient pentru a demonstra că evoluează și din plăcere, cu salarii amânate prin prea des auzita consolare din Liga 1 „Aveți de luat”. Ce se zice că s-ar practica și la bogata doar din basm, iată, grupare a „frânarilor” lui Neluțu Varga.

Consiliat la numărat bancnote gen „una ție, trei, patru… mie!” de socio-politologul de dijmuire și a burleanului FRF Vasile dân-cu dar din dar se stoarce și fotbalul Clujului…