Editoriale

Editorial istoric Cornel Dinu. Dinamo, un nume parcă blestemat, dar și o legendă. De la vechii cominterniști la noii venetici

13.04.2020 | 20:08
Editorial istoric Cornel Dinu Dinamo un nume parca blestemat dar si o legenda De la vechii cominternisti la noii venetici
Editorial istoric Cornel Dinu. Dinamo, un nume parcă blestemat, dar și o legendă. De la vechii cominterniști la noii venetici
ADVERTISEMENT

Fotbalul a ajuns la noi adus de marinarii britanici care „jucau mingea” pe cheiurile de la Brăila în timp ce vasele le erau descărcate după Pacea de la Adrianopol, din 1829. Prima deschidere a comerțului după embargoul impus de Imperiul Otoman încercatelor Țări Românești.

Editorial istoric Cornel Dinu. Dinamo, un nume parcă blestemat, dar și o legendă. De la vechii cominterniști la noii venetici

Era bine pentru noi, o a doua cucerire de la Vest spre Est, fie și doar prin mărfuri. După ce romanii au colonizat Dacia Felix. Dar la ce distanță în timp! Pentru că în restul istoriei noastre am fost, se zice, cu excepția trecerii și așezării pașnice a slavilor, doar prădați de valurile migratoare însetate de sânge, de la Est spre Vest.

ADVERTISEMENT

Dacă fotbalul se juca deja la noi oarecum organizat la sfârșitul secolului al XIX-lea, venit și el benefic tot de la Vest, cizma sovietelor care ni s-a pus pe grumaz după Al Doilea Război Mondial a avut și ținta Dinamo. Pusă de cominterniștii impuși peste noi unei echipe de fotbal.

La ei, Dinamo Moscova a Ministerului de Interne a fost înființată în 1923, cu aprobarea Biroului Politic al Partidului (unic) Comunist. Spre deosebire de marea rivală ȚSKA Moscova, înființată în 1911, în plină domnie a ultimului Romanov, țarul Nicolae al II-lea, de ofițeri superiori ai Armatei Albe Imperiale.

ADVERTISEMENT

În timp, abilii istorici ruși au susținut că numele Dinamo a fost inspirat din ancestralul „dynamikos” al civilizației grecești. O caracteristică a acestui popor, apropiată de comportamentul rușilor.

Combinata dintre echipa oborenilor, creștini naționaliști de dreapta și cea a evreilor, utopia începutului

Cert este că Teohari Georgescu, instruit de bulgarul sovietizat fanatic Gheorghi Mihailov Dimitrov la Moscova după 1940, odată pus ministru de Interne de intelighenția cominternistă, a vrut, împreună cu frații Thuri și Alexandru Vogl (pe ultimul l-am cunoscut foarte bine, mare dinamovist, plecat în Spania, unde a devenit prieten cu Santiago Bernabeu) să creeze un Dinamo fotbalistic la București, răspândit destul de repede în mai toate orașele țării.

ADVERTISEMENT

Frații Vogl din Obor, instruiți și ei în spirit cominternist, dar la noi, în minusculul Partid Comunist Român, au încercat mai întâi o combinată între Unirea Tricolor și echipa evreilor, Ciocanul. Imposibil de realizat! O utopie! Ca „întovărășirea” dintre un lipițan sau un pur sânge englez cu un cal de căruță.

Echipa oborenilor, creștini naționaliști de dreapta (nu extremă!), în frunte ce Fane Cârjan și profesorul de schi al Regelui Mihai, Constantin Anghelache (atenție: nicio legătură cu „unchiul” de azi al „nepotului risipitor” Ionuț Negoiță!) nu au acceptat, firesc, așa ceva.

ADVERTISEMENT

Șantajați cu pierderea libertății, au preferat să se ducă ani buni în închisorile cominterniste decât să fie părtași la o asemenea combinație împotriva naturii. Și atunci, frații Vogl, care conduceau în 1948 Direcția Sport-Cultură a Ministerului de Interne, au înființat Dinamo luând jucători mercenari de la multe echipe din țară.

„Dinamoul” de azi, soartă sau blestem?

Tare interesant, și după 1990, la Ministerul de Interne a existat o Direcție Sport-Cultură, botezată astfel de un agent de la Răsărit, Cico Dumitrescu, odihnește-l Doamne că nu era om rău. Chiar a refăcut stadionul în paragină, ce arăta mult mai rău ca acum, în vara lui 1994. Stând două luni de dimineață până noaptea doar în pantaloni de trening…

Peste vreo patru ani a încercat să intre în vestiarul meu, la o pauză, să-mi dea „limbicații”. L-am găsit acolo, a apucat să spună vreo două propoziții până l-am dat afară, puțin spus neortodox… Se strică de râs și acum martorii de atunci. Și sunt mulți…

Ce a fost după aceea Dinamo, se știe. Numai că, de vreo câțiva ani, noii venetici ce l-au preluat ca să-l ducă în groapă, și nu aia din „Ștefan cel Mare”, numai ca o afacere-chilipir l-au tratat.

Dinamo de ieri a ajuns „Dinamoul” de azi… Cu prea multe comportamente între Circ și Spitalul de Urgență, deși cu sediul Poliției, și nu oricare, ci chiar IGP, la mijloc, care ar fi trebuit să intervină ca să așeze lucrurile în normal, așa cum au fost începuturile, cu generalul Stelian Staicu, care conducea de acolo. Soartă? Sau blestem?

ADVERTISEMENT