Mitran ştie cum Stanciu poate redeveni Stanciu. Unde e cheia

În afară de Tătăruşanu şi de Răzvan Marin, nu mai avem pe nimeni care să joace în Occident. Toşca la Betis şi Chiricheş la Napoli, aproape întotdeauna rezerve. Pantilimon şi Andone, înţepeniţi şi ei pe bancă la Deportivo. Campioni sezonul trecut cu Anderlecht şi scoşi, greu, din sferturile Europa League de Mourinho, cu United, Stanciu şi Chipciu au pierdut şi ei echipa. Antrenorul cel nou le-a dat banca, o bancă de piatră, rece, fără speranţe şi fără iluzii.

Câţiva dintre aceşti băieţi vor să plece, puţini mai cred, cei mai mulţi stau pe loc pentru că au un contract bun, chiar dacă fotbalul începe să le devină o amintire. Amintiri din prezent, uite un titlu bunicel de film documentar. Studioul Sahia, dacă o mai exista aşa ceva. Dar băieţii noştri nu sunt toţi din acest gen de filme. Unii sunt încă tineri, capabili de aventuri, ba chiar şi de câte un thriller spectaculos. Good fellas.

Stanciu, dorit de antrenor la Sparta Praga

Un amănunt, ca-n romanele Agathei, mi-a atras însă atenţia în toată această discuţie despre despărţirea lui Stanciu de Anderlecht. Am mai spus-o, o mai spun o dată. Stanciu este cel mai bun fotbalist român, de ceva ani încoace. Nu întâmplător Anderlecht a plătit 10 milioane de euro pentru a-l avea. Dincolo de faptul că era cea mai mare sumă achitată vreodată de belgieni pentru un transfer, banii spuneau multe şi despre valoarea lui Nicuşor. Şi atunci de ce s-a terminat atât de repede şi încrederea lor în el, şi credinţa lui în ei? Răspunsul nu poate fi decât cel ascuns în amănuntul dezvăluit de Anamaria Prodan, impresara lui Stanciu: „E a doua oară când Stramaccioni îl vrea. Antrenorul l-a dorit foarte tare şi asta a cântărit foarte mult. L-a sunat să vadă ce-şi doreşte Stanciu pe teren, să stabilească poziţia. Decizia e a lui. Trebuie să se simtă bine.”

Haideţi să analizăm un pic declaraţia aceasta. Aşadar, Stramaccioni, fost antrenor la Inter Milano, unul dintre cei mai tineri din istorie pe banca celebrului club italian, îl vrea pe Stanciu la Sparta Praga. Să lăsăm deoparte discuţia despre bani şi să căutăm să înţelegem că în fotbalul de mare performanţă e esenţial să te vrea cel care gândeşte jocul, să te aşeze nu doar pe teren, ci şi într-un proiect în care calităţile tale să se poată exprima. Exemplele sunt multe şi elocvente. Marile echipe ale Europei sunt ale unor astfel de antrenori-manageri. Acum 35 de ani, Mircea Lucescu nu făcea altceva la Corvinul decât ceea ce exersează Guardiola la City azi. Sigur, păstrând proporţiile, principiul e însă acelaşi. Mourinho, Conte, Allegri, Klopp, Cholo Simeone sunt astfel de mari, uriaşi antrenori-profesori. Hagi, la noi, e din aceeaşi clasă. Întrebaţi-i pe Ţucudean sau Eric, pe Nedelcu ori pe Benzar.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Stanciu poate redeveni Stanciu doar dacă cel responsabil de proiectul şi de planul de luptă al trupei sale îl înţelege şi ştie să-l pună în valoare. Sigur, şi de aici pot pleca o sumedenie de discuţii, nu pregătirea mentală e totul. Contează şi mediul, desigur. Contează multe. De aceea colosul care a fost Oblemenco nu a prins decât banca la Rapid, pentru a ajunge la Craiova idol, mit şi statuie. De aceea, Mircea Lucescu mi-a spus acum 25 de ani, Dobrin avea nevoie de public alături pentru a fi genial, în timp ce Balaci nu avea nevoie nici măcar de coechipieri pentru a învinge pe oricine.

De aceea Hagi a fost peste toţi, de aceea Gică Popescu a fost lider oriunde, că era Craiova, cu Săndoi, sau Barcelona, cu Romario. Dar uriaşii pot oricând, oricum şi împotriva oricui. Nicuşor nu e un astfel de uriaş, nu va fi niciodată Balaci, Hagi sau Adrian Ilie. Dar poate fi Stanciu, cel mai bun fotbalist al unei viitoare mari echipe a României. Cineva trebuie însă să-l apere şi să-l înţeleagă. Revin cu exemple. Cel mai bun fotbalist din Premier League, De Bruyne, străluceşte cu Guardiola, dar era rezerva rezervelor la Mourinho. Gabor nu a jucat decât cu Lucescu, Lupu la fel. Să mai vorbim de Alibec?

Aţi observat că toate, dar asolut toate poveştile frumoase din fotbal sunt cele în care un mare fotbalist dezvăluie cât de importantă a fost o anumită discuţie din viaţa lui cu omul căruia noi îi spunem dom’ profesor, cu Mister? Ce altceva spun Pancu, Lupu, Rednic sau Răducioiu despre nea Mircea? Mental coach. Dar Del Piero despre Lippi? Dar Scholes ori Giggs despre Sir Alex? Ba chiar şi Beckham!

Păstrând, dar şi respectând proporţiile, fotbaliştii importanţi ai României aşa ar trebui să ajungă în fotbalul mare, ca Stanciu dorit de Stramaccioni. Stramaccioni e din şcoala cea bună cu temele la zi. Ceva mă face să cred că va face din Stanciu ceea ce ştim noi că e Stanciu. Mental coach. Cineva, acolo sus, trebuie să te vrea. Cineva, acolo sus… Şi aici a fost un titlu bun de film. Dar parcă mai bun ar fi unul de viaţă.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”