El este diplomatul care a forțat îndepărtarea lui Ion Iliescu de la putere. Gestul banal care putea să schimbe România în 1990

Ion Iliescu este numele de care este strâns legată istoria României post-decembriste. Acesta a pus mâna pe putere imediat după execuția cuplului Ceaușescu. Un eveniment produs în ianuarie 1990 putea însă să schimbe cursul istoriei.

Ion Iliescu, la un pas să fie îndepărtat de la putere, în 1990

Pe 22 decembrie 1989, imediat după ce Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul Comitetului Central, Ion Iliescu a luat legătura cu comandanţii armatei şi s-a asigurat de sprijinul lor.

La scurt timp, acesta a apărut la Televiziunea Română, unde a susţinut, în prima sa intervenţie, că dictatorul Ceauşescu ”a întinat idealurile socialismului”.

A urmat la câteva zile distanță execuția cuplului prezidențial, iar Iliescu și colegii săi din Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), noul organ de conducere al statului, erau siguri că au pus mâna pe putere.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

În conducerea CFSN se afla un personaj care a fost la un pas de a influența istoria României de după Revoluție. E vorba de Dumitru Mazilu.

Recunoscut ca dizident politic, acesta fusese arestat de securitate pe 21 decembrie 1989. Avea să fie pus în libertate imediat după căderea lui Ceaușescu, pe 22 decembrie.

Pe 26 decembrie 1989 a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, de unde a demisionat pe 26 ianuarie 1990, la câteva zile distanță după o tentativă eșuată de a-l răsturna pe Ion Iliescu din frunte.

Dumitru Mazilu: ”Îl vreți pe Iliescu jos? Atunci jos Iliescu”

Pe data de 12 ianuarie 1990 are loc un eveniment extrem de important, care îl aduce în prim-plan pe Dumitru Mazilu.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

La nici trei săptămâni de la executarea cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu, în România era organizat primul miting împotriva noii Puteri.

Cetățenii ieșiți în stradă cereau pedepsirea vinovaților pentru crimele de la Revoluție. În fața mulțimii, Petre Roman, Gelul Voican Voiculescu și Ion Iliescu au încercat să calmeze spiritele.

A fost momentul în care a intrat în scenă Dumitru Mazilu. Prim-vicepreședintele CFSN a urcat pe un tanc și a strigat: ”Îl vreți pe Iliescu jos? Atunci jos Iliescu!” și ”Moarte securiștilor!”

Iliescu nu avea să cadă. În schimb, zilele lui Mazilu alături de noua putere erau numărate. La o zi după gestul său, ziarul ”România liberă” publica informații din biografia sa care l-au discreditat în opinia publică. El și-a dat demisia din CFSN în 26 ianuarie 1990.

Retras din viața publică, și-a continuat războiul cu Ion Iliescu și noua clasă politică. În 1991 a scos o carte cu titlul ,”Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea”, în care scria că Ion Iliescu a furat Revoluția Română.

Dat fiind rolul său în apărarea Drepturilor Omului în anii dictaturii comuniste din România, Mazilu a fost nominalizat, în 2003, la Premiul Nobel pentru Pace de către Academia Diplomatică Internațională.

Cine a fost Dumitru Mazilu

Dumitru Mazilu s-a născut în Bacău, pe 24 iunie 1934. A absolvit, în 1952, o școală tehnică de mecanici agricoli în Bacău și o școală de ofițeri de securitate. A fost avansat la gradul de locotenent-major.

Urmează, din 1959, cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Apoi, în 1964 devine doctor în drept al Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca și profesor de drept la Academia Ștefan Gheorghiu din București, fiind avansat în grad până la colonel al trupelor de securitate.

În perioada 1965-1968 este președinte al Subcomisiei Naționale pentru cercetarea abuzurilor și ilegalităților comise pe timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Pleacă în Statele Unite ale Americii în 1974, unde predă la Universitățile Columbia, Harvard și Berkeley.

Între 1975 și 1986 ocupă funcția de consilier juridic la Ministerul Afacerilor Externe. A reprezentat România la a 6-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite (1978-1985). A fost și raportor special ONU pe problemele drepturilor omului și ale tineretului din lume.

De-a lungul vieții sale, a publicat peste 50 de cărți și peste 500 de studii și articole de drept.