Eșecul serviciilor secrete rusești în Ucraina. Spionii lui Putin au ratat revoluția informațiilor

Eșecul ”operațiunii militare speciale” a lui Vladimir Putin în Ucraina este și eșecul serviciilor secrete rusești. Niciodată în istoria Rusiei, aceste servicii secrete nu au ocupat o poziție atât de extinsă, omniprezentă și difuză. Dar această putere totală nu este lipsită de consecințe.

Teroarea, în gena statului rus

În 1565, Ivan cel Groaznic a instaurat „opricinina”, un regim de teroare menit să elimine oponenții săi, boierii care refuzau să se supună puterii sale absolute. Cei 6.000 de „opricinici” ai săi, o trupă de șoc lansată pe o parte din teritoriul Moscovei de astăzi, au semănat panică în rândurile aristocrației, executând, jefuind, furând și confiscând pământurile nobililor. Opricinina a fost prima manifestare a unei forțe polițienești ”secrete” în cadrul statului rus emergent.

Însă Ohrana (”Departamentul pentru Apărarea Securității Publice și a Ordinii”), creată în 1881 în urma asasinării țarului Alexandru al II-lea, a fost cea care a oferit modelul pe care serviciile secrete rusești îl puteau revendica ca moștenitor. Continuând tradiția de brutalitate inițiată de Ivan, amestecând duplicitatea și manipularea, departamentul s-a infiltrat în mișcările revoluționare prin intermediul agenților provocatori și a inventat primele operațiuni clandestine moderne. În 1903, Ohrana a mers atât de departe încât a fabricat o broșură falsă cu scopuri antisemite, ”Protocoalele înțelepților Sionului”, cu scopul de a relansa pogromurile din Rusia.

Coloana vertebrală a regimului

După revoluția rusă, serviciile secrete, supuse autorității partidului comunist și epurate de elementele țariste, au devenit coloana vertebrală a regimului: CEKA sub Lenin, GPU, NKVD sub Stalin, KGB sub Hrușciov, succesorul FSK, reorganizat apoi în FSB. Cadrele, recrutarea, ideologia s-au schimbat, metodele la fel, dar principiile au rămas aceleași: brutalitate, duplicitate, infiltrare.

Digi24.ro

Un bărbat a fost găsit crucificat pe un gard, cu cuie bătute în mâini. Poliția a vorbit de un "un atac sinistru de tip paramilitar"

După o scurtă tentativă de reformă în timpul lui Elțîn, Vladimir Putin a reconstruit fostul KGB, care a fost dizolvat în momentul prăbușirii Uniunii Sovietice, ca adevărata structură a Federației Ruse, un ”stat în locul statului”, alimentat de banii de la rakeți și corupție și eliberat de tutela partidului comunist.

Niciodată în istoria Rusiei, serviciile secrete nu au ocupat o poziție atât de tentaculară, omniprezentă și difuză. Dar această putere totală nu este lipsită de consecințe. Subminând înseși fundamentele unui stat a cărui protecție ar fi trebuit să o asigure, serviciile secrete rusești au pus bazele declinului său, făcut cu atât mai vizibil de fiascoul „operațiunii speciale” în Ucraina.

Sarabanda erorilor

Semnele de avertizare cu privire la un lanț de erori au  fost suficiente. Mai întâi a fost Alexander Litvinenko, un fost agent FSB otrăvit cu poloniu într-un hotel din centrul Londrei, al cărui ucigaș a fost identificat rapid de poliția britanică. Apoi, așa-zisa sinucidere prin spânzurare a opozantului lui Putin, Boris Berezovski, cea a asociatului său Scot Young, și, în cele din urmă, tentativele eșuate de asasinare a lui Alexei Navalnîi între Tomsk și Moscova, și a lui Serghei și Iuliei Skripal în Salisbury, în Marea Britanie.

În acest din urmă caz, numeroasele indicii, imaginile de supraveghere video și urmele agentului neurotoxic Noviciok, au permis rapid găsirea vinovaților, ca și cum serviciile speciale rusești nu s-au mai obosit să se mai ascundă. Eșecul „operațiunii militare speciale” în Ucraina este eșecul serviciilor secrete rusești. Cu toate acestea, FSB-ul a avut totul pentru a reuși în Ucraina. În pofida eforturilor guvernului lui Volodimir Zelenski, Serviciul ucrainean de Securitate era în continuare plin de agenți dubli și spioni ruși.

Digisport.ro

FOTO ”Ireal”. Donald Trump și un model au provocat indignare prin aparițiile de la Miami: ”Lumea ciudaților”

Kremlinul investise averi în plata informatorilor și colaboratorilor la Kiev, în regiunile rusofone, în Donbas, în sud și chiar la Cernobîl. Iar secțiunea ucraineană a FSB-ului crescuse de cinci ori în mărime. Dar nimic nu a mers conform planului. În primul rând, Serviciul 5 al FSB, sau Serviciul Operațional de Informare și Relații Internaționale (responsabil de fostele republici sovietice), a ignorat sondajele de opinie efectuate în Ucraina prin intermediul companiilor lor de fațadă, care arătau că trupele rusești nu vor fi primite ca eliberatori.

Informațiile americane în ajutorul ucrainenilor

Cei 75 de agenți ai Direcției a 9-a a celui de-al 5-lea serviciu însărcinat cu dosarul ucrainean au petrecut luni de zile transmițând superiorilor lor  minciunile așteptate de la ei: impopularitatea lui Zelenski (ceea ce era adevărat la început), lipsa de combativitate a ucrainenilor, nepregătirea armatei lor și apatia Occidentului.

În al doilea rând, serviciile secrete rusești au subestimat excelența supravegherii americane și calitatea informațiilor transmise ucrainenilor, fie prin utilizarea colectării de date prin satelit, OSINT (open source intelligence), interceptări telefonice sau prin puterea de analiză a agențiilor americane. Odată ce războiul a început în Ucraina, lista greșelilor a continuat. Grație informatorilor lor din FSB, la 26 februarie, ucrainenii au anihilat o coloană cecenă motorizată între Hostomel și Irpin, aflată în drum spre Kiev pentru a decapita regimul.

Apoi au fost scurgerile de date, interceptările NSA (SUA) și GCHQ (Marea Britanie) care au fost imediat făcute publice, epurările spionilor ruși din cadrul SBU, arestările a peste o sută de agenți FSB, printre care Serghei Beseda, șeful celui de-al cincilea serviciu, și secundul său, Anatoli Boliuk, care au fost mai întâi plasați în arest la domiciliu și apoi încarcerați în închisoarea Lefortovo pentru corupție. Cum s-a ajuns la această situație?

Reforma ratată a lui Boris Elțîn

După lovitura de stat din august 1991, Elțîn a vrut să desființeze KGB-ul. I-a redus bugetul la jumătate, a concediat jumătate din cei 480.000 de angajați, dar mai ales, conștient de pericolul pe care îl reprezenta pentru noul stat rus o astfel de concentrare a puterii, a luat decizia îndrăzneață de a diviza serviciul în mai multe agenții, după modelul occidental.

Prima direcție de informații externe a devenit SVR, a doua direcție de informații interne FSK sau contraspionajul, a noua direcție a luat numele de FSO, însărcinată cu securitatea membrilor guvernului și a Cheget (valiza nucleară), în timp ce direcțiile a 8-a și a 16-a au fost comasate într-o singură entitate, FAPSI, o agenție însărcinată cu supravegherea electronică, similară NSA sau GCHQ. Însă, imediat ce a izbucnit primul război cecen, FSK a preluat o parte din securitatea internă, între care combaterea terorismului, și a devenit FSB.

Odată cu venirea lui Putin la putere, procesul de recentralizare s-a accelerat, astfel încât, la mijlocul anilor 2000, FSB a redevenit un KGB. Controlul statului rus (puterea ministerelor subminată de departamentele corespunzătoare ale FSB), al economiei (racolare și punerea la punct a oligarhilor) și al societății (abolirea sistemului de control și echilibru, neutralizarea mass-mediei și a partidelor independente) a fost finalizat.

FSB a ratat revoluția serviciilor de informații

Prea ocupați să orchestreze preluarea “KGB-ului” și a oamenilor săi asupra statului rus, Vladimir Putin și ”siloviki”  săi nu au înțeles necesitatea transformării acestuia, lăsând serviciile de informații rusești în lipsuri în fața omologilor lor americani și britanici, care au suferit o metamorfoză în ceea ce privește metodele, organizarea și utilizarea tehnologiei.

Din punct de vedere istoric, serviciile secrete rusești acordă prioritate strategiei ofensive și acțiunilor preventive, în detrimentul analizei și interpretării. Este o doctrină a spionajului și a operațiunilor clandestine mai degrabă decât a informațiilor. Așa se explică punctele lor forte: infiltrare, eliminare, propagandă, destabilizare, atacuri cibernetice, ROHUM (inteligența colectată prin contacte interpersonale).

Slăbiciuni în era digitală

Dar în era digitală, caracterizată de explozia datelor și a capacităților analitice, precum și de noi constrângeri asupra clandestinității, acest lucru le dezvăluie slăbiciunile. În primul rând, supravegherea prin satelit. În ciuda faptului că are 102 sateliți militari pe orbită, Rusia nu dispune de suficiente radare cu deschidere de sinteză, nu are acces la o multitudine de sateliți comerciali și suferă de deficiențe în structura sa C3 (comandă, control și comunicații) din cauza lipsei de terminale și de canale prin satelit.

Structura ierarhică și autoritară înăbușă orice dorință de transparență, astfel încât rapoartele de pe teren fie sunt transmise în formă brută și lăsate la interpretarea liderilor, fie sunt modificate pentru a se potrivi cu așteptările superiorilor lor. Utilizarea inteligenței artificiale, necesară pentru a analiza datele OSINT, este încă limitată.

Structură de clan, lupte pentru putere

În cele din urmă, hipercentralizarea a dus la o structură de clan, care a condus la lupte pentru putere și la lipsa de cooperare între servicii; iar corupția generalizată a afectat o mare parte a sistemului, care este mai preocupat de deturnarea fondurilor decât de a-și servi țara, analizează Slate.

Din bugetul anual de 68 de miliarde de dolari alocat agențiilor de securitate, sume importante sunt deturnate. Vladimir Putin a ordonat o anchetă privind dispariția a cinci miliarde de dolari alocate activităților clandestine, operațiunilor de infiltrare, propagandei etc. Serviciile de informații sunt o reflectare a societăților pe care le protejează.

Într-o lume a ISR (informații, supraveghere, recunoaștere), a sateliților care captează imagini cu o rezoluție fără precedent, a cantităților gigantice de date prelucrate de analiști cu ajutorul unor supercalculatoare alimentate cu inteligență artificială, brutalitatea, duplicitatea și manipularea moștenite de la Ohrana și-au găsit limitele.