Estonia intenționează să construiască un reactor modular de mici dimensiuni (SMR) pentru a înlocui șisturile bituminoase extrem de poluante pe care le utilizează și pentru a-și atinge obiectivul de a produce energie electrică 100% decarbonizată până în 2030. Un vot în parlamentul estonian este așteptat „în prima jumătate a anului”, potrivit autorităților.
În decembrie anul trecut, grupul de lucru pentru energie nucleară înființat de Ministerul estonian al Mediului în 2021 a publicat raportul său privind posibilitatea de a utiliza energia nucleară. Principala concluzie a raportului este că este posibil să se construiască un reactor modular de mici dimensiuni care ar permite țării să își atingă obiectivul de decarbonizare a sectorului energiei electrice până în 2030.
Antti Tooming, subsecretar adjunct al Ministerului pentru Climă și șef al grupului de lucru, a declarat presei în decembrie că „energia nucleară are potențialul de a asigura o aprovizionare stabilă cu energie în Estonia pentru generațiile viitoare”.
Într-un interviu acordat Energy Intelligence, acesta a explicat că programul nuclear „susține ambițiile noastre de a atinge neutralitatea climatică până în 2050”. În plus, „ne ajută să asigurăm securitatea aprovizionării cu energie electrică în Estonia, astfel încât să ne putem acoperi propriile nevoi de electricitate cu energie electrică produsă în Estonia”.
Reelika Runnel, coordonatoarea grupului de lucru pentru energie nucleară, a declarat pentru Euractiv că raportul „va fi discutat în cadrul guvernului, unde se vor lua decizii cu privire la modul de formulare a deciziei privind potențiala utilizare a energiei nucleare”.
Premierul estonian Kaja Kallas a declarat luni, 15 ianuarie, în fața Riigikogu, parlamentul estonian, că discuțiile din cadrul guvernului vor avea loc „fie săptămâna aceasta, fie săptămâna viitoare”. Data oficială a votului asupra acestui proiect de lege nu a fost încă stabilită, dar Runnel a sugerat că „parlamentul va fi pregătit să ia o decizie privind potențiala desfășurare a energiei nucleare în Estonia sub forma SMR în prima jumătate a anului 2024”.
Până în prezent, independența energetică a Estoniei a provenit din șisturile bituminoase. Cu toate acestea, acest combustibil este unul dintre cele mai poluante din lume. Odată extras, șistul bituminos, o rocă sedimentară, poate fi ars ca un combustibil de calitate inferioară pentru producția de energie electrică și încălzire.
„Șisturile bituminoase au furnizat aproape jumătate din energia primară în 2021, dar, din cauza crizei energetice, această pondere a crescut la 57% în 2022”, explică Andrei Belyi, profesor de drept și politică energetică la Universitatea din Finlanda de Est și director general al companiei estoniene de consultanță energetică Balesene OÜ.
În același timp, producția de șisturi bituminoase este foarte poluantă, reprezentând 56% din emisiile de gaze cu efect de seră ale țării în 2019, potrivit cifrelor UE. Acesta este motivul pentru care Tallinn încearcă să își diversifice mixul energetic pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050, în conformitate cu obiectivele UE.
De asemenea, renunțarea la șisturile bituminoase devine din ce în ce mai urgentă, deoarece se așteaptă ca în anii următori costurile de exploatare a instalațiilor să crească ca urmare a prețurilor mai mari ale carbonului în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS).
Însă, potrivit lui Annti Tooming, dezvoltarea energiilor regenerabile nu poate fi singura soluție: „vântul și soarele nu sunt mereu avantajoase, iar noi nu dispunem încă de tehnologia necesară pentru a stoca atât de multă energie electrică. Avem nevoie de o anumită cantitate de energie distribuibilă”.
Raportul grupului de lucru estonian prevede o perioadă de 9 până la 11 ani între lansarea programului în 2021 și producția efectivă de energie electrică. Costul total al proiectului este estimat la 73 de milioane de euro.
Kalev Kallemets, directorul general al Firmi Energia, o companie înființată în 2019 pentru a promova tehnologia SMR în Estonia, a explicat că programul „vizează acum două unități de 300 MWe, pentru un total de 600 MWe de producție de electricitate și căldură”.
Potrivit unui comunicat de presă emis de Fermi Energia în luna februarie a anului trecut, tehnologia aleasă este reactorul BWRX-300 dezvoltat de GE Hitachi. Un prototip al acestui model urmează să fie construit în Canada și este, de asemenea, modelul ales de PKN Orlen din Polonia pentru o parte a parcului său, care va fi format din 74 de reactoare modulare mici.
În ceea ce privește alegerea amplasamentului, un studiu preliminar finalizat în primăvara anului 2023 a selectat 16 regiuni pentru construcție. Cu toate acestea, o regiune a fost exclusă din motive de securitate națională. „Pentru celelalte 15 regiuni au fost efectuate analize de impact socio-economic”, a explicat Runnel. „Ca urmare, s-a recomandat ca centralele nucleare să fie luate în considerare mai întâi în patru regiuni, dintre care una este situată în vestul Estoniei, iar celelalte trei pe coasta de nord”, a declarat ea.
Întrucât țara baltică nu a luat o decizie finală cu privire la implementarea energiei nucleare, încă nu a fost selectat nici un amplasament. Întrebată despre riscul construirii unei centrale nucleare în apropierea graniței cu Rusia, coordonatoarea grupului de lucru s-a arătat încrezătoare.
„S-a ajuns la concluzia că, având în vedere dimensiunile reduse ale Estoniei, amplasarea SMR nu are o importanță majoră. Cu toate acestea, în cazul în care centrala este amplasată la mai puțin de 50 km de granița cu Rusia, trebuie luate în considerare considerente suplimentare de siguranță”. În ceea ce privește finanțarea proiectului, guvernul estonian nu intenționează să contribuie la costurile de construcție ale centralei sau ale companiei și a ales să lanseze o cerere de oferte.
Un alt aspect important pentru Estonia este impactul socio-economic al renunțării treptate la șisturile bituminoase. În prezent, această industrie susține aproximativ 40% din populația regiunii estoniene Ida-Virumaa, situată în apropiere de granița cu Rusia, și contribuie cu aproape jumătate din PIB-ul acesteia. Sfârșitul industriei de șisturi bituminoase ar putea duce la izolarea economică a acestei regiuni predominant rusofonă.
Pentru a sprijini tranziția, Comisia Europeană a anunțat acordarea de granturi în valoare de 354 de milioane de euro Estoniei din Fondul UE pentru o tranziție echitabilă (FTJ). „Planul prevede investiții în energia solară, eoliană și hidroelectrică, precum și în hidrogenul regenerabil, și sprijină dezvoltarea de soluții de încălzire din surse regenerabile. De asemenea, prevede restaurarea zonelor industriale contaminate”, a declarat Comisia, adăugând că acest lucru ar contribui la crearea a aproximativ 1 100 de locuri de muncă directe în regiune.
Reactorul modular de mici dimensiuni ar putea fi construit pe un fost sit de extracție a șisturilor bituminoase, oferind acces la o forță de muncă cu experiență industrială și atrăgând manageri și profesioniști calificați care să revitalizeze regiunea. Soarta programului depinde acum de următorul vot din parlamentul estonian. Potrivit sondajelor de opinie, 60% din populația estoniană este în favoarea proiectului.
Însă nu toată lumea pare convinsă de proiect. Kadri Simson, comisarul european pentru energie, de origine estoniană, și-a exprimat scepticismul, afirmând că nevoile energetice ale țării ar putea fi satisfăcute printr-o „piață a energiei electrice mai bine interconectată”, adăugând că nu toate țările UE trebuie să își construiască propria centrală nucleară. În cazul în care programul ar fi respins de parlament, „alternativa disponibilă este de a avea câteva turbine cu gaz care să funcționeze pe biometan”, a declarat Tooming pentru Energy Intelligence.