Fotbal intern

SPECIAL. Noaptea în care s-a scris plîngînd în redacţia FANATIK

Vineri, 6 mai 2016. Seară de rutină în redacţia Fanatik. Meci de rutină în Liga 1. Dinamo – Viitorul. Dinamo cu gîndul la Cupă şi la plecarea lui Rednic, Viitorul cu gîndul la vacanţă...
07.05.2016 | 17:25
SPECIAL Noaptea in care sa scris plingind in redactia FANATIK
ADVERTISEMENT

Vineri, 6 mai 2016. Seară de rutină în redacţia Fanatik. Meci de rutină în Liga 1. Dinamo – Viitorul. Dinamo cu gîndul la Cupă şi la plecarea lui Rednic, Viitorul cu gîndul la vacanţă şi la plecarea lui Hagi.

1-0 Dinamo în minutul 7, 2-1 Viitorul în minutul 37 şi s-a dus prima repriză. Ne arde de glume. „Ăştia repetă piesa de la Giurgiu, 2 pauză, 1 final”. „Cîinii” parcă aud şi se ajunge la 3-2 în 10 minute după pauză. Rednic face ultima schimbare în minutul 63, iese Bicfalvi, intră Ekeng…

ADVERTISEMENT

“Doamne, ăştia-l omoară pe teren!”

Peste 7 minute camerunezul se prăbuşeşte ca trăznit din senin în cercul de la centrul terenului, fără să fie atins de nimeni. Cristi Coste sare ca ars: „E groasă tare, a căzut ca o cîrpă!”. Pe teren totul e parcă la ralanti. Salvarea vine greu, 3 minute pentru 100 de metri, medicii se împiedică între ei, jucătorii îşi trag tricourile pe cap, Rednic se ia cu mîinile de cap, Ekeng este luat ca un sac cu cartofi şi urcat pe targă. Nici mască de oxigen, nici defibrilator portabil, nici resuscitare pe gazon, astea se fac doar la televizor, am văzut prea multe filme americane cu medici, ce, vă treziţi în „Anatomia lui Grey”?! „Doamne, ăştia-l omoară pe teren!”

La noi parcă nici n-au fost tragediile Vrăbioru şi Hîldan. Aoleu, Hîldan, Unicul Căpitan, Dinamo pare blestemat… Se schimbă sarcinile: „Magiune, ia tu live-ul, Mirela fă repede un material cu tot ce ai văzut cu Ekeng în astea 5 minute. Tot, tot”. Peste 10 minute se redistribuie treaba. „Magiune, caută povestea cu tot ce s-a întîmplat în 2000 cu Hîldan, Eşule, fă o listă cu jucătorii căzuţi pe teren şi prin alte campionate!”. Pentru conformitate, Mirela Apostol, Daniel „Magiun” Vlad şi Gabi Eşanu erau de serviciu pe „Fotbal intern”, “Reporteri speciali”, respectiv pe „Internaţional”.

ADVERTISEMENT

Jocul se reia, dar ce fotbal mai e ăsta apăsat de umbra morţii? Puştii lui Hagi sînt mai… puşti, mai tari sau mai insensibili… şi egalează, dar ce mai contează cînd toată lumea este cu gîndul la spital…

Mirela scrie şi plînge…

Editorul Andrei Trifan era liber, vedea meciul acasă, imediat ce a căzut Ekeng a plecat la „Urgenţă” şi primele veşti, pe sursele lui din spital, sînt dramatice: Patrick nu răspunde la manevrele de resuscitare! „E clar! Din păcate e dus, au trecut vreo 7-8 minute pînă au început manevrele de resuscitare în camera de gardă, e prea mult timp fără oxigen la creier, şi dacă mai trăieşte printr-o minune, va fi o legumă, nu poate scăpa fără sechele grave”, îşi aminteşte Coste că a făcut destui ani de medicină înainte să-şi urmeze pasiunea pentru fotbal.

ADVERTISEMENT

Mirela scrie plîngînd, e tînără, n-a mai trăit drame în direct, Magiun rupe mobilul să-l găsească pe Marin Hîldan, tatăl „Unicului Căpitan”, Trifan sună de la spital: „Bă, ăştia de-aici spun că l-au adus de la stadion fără să-i facă nici o resuscitare, asta-i crimă, se chinuie degeaba, cînd are puls, cînd nu are…”.

A MURIT!

Lucrurile se agravează la „Urgenţă” şi în interior, dar şi în exterior. Un mare număr de fani dinamovişti au venit disperaţi şi furioşi, au agresat jurnaliştii „Nu vă mai săturaţi, hienelor, de senzaţional şi moarte, mai bine eraţi voi în locul lui!”, au apărut jandarmii, care fac ce ştiu ei mai bine, inflamează spiritele, irită şi mai mult situaţia cu o cameră de luat vederi, îi filmează continuu, impasibili şi reci, pe suporteri, ies scîntei la un pas de încăierare, nervii sînt la un pas să explodeze… Şi timpul trece fără nici o veste concretă, specializată din camera de gardă…

ADVERTISEMENT

Andrei Trifan vine la redacţie. „Mi-a spus omul meu din spital că nu mai are rost să stau. Şansele să scape sînt 0,1 la sută! E chestiune de minute pînă să anunţe oficial decesul, eu sun la cîţiva medici, îl caut pe Bătineanu, trebuie să spună ce a făcut şi ce n-a făcut pînă au ajuns la camera de gardă. Minutele au fost decisive”.

Editorul de servici, Vlad Roşca, toacă face-book-ul să prindă primele reacţii, Coste toacă mobilul să prindă pe cineva din conducerea lui Dinamo, Eşu caută toate amănuntele despre viaţa şi familia lui Ekeng… Doamne, familia, soţia… abia a plecat în Franţa în urmă cu o zi, e însărcinată cu al doilea copil, cine o anunţă?, Mirela scrie şi plînge…

Trifan primeşte cumplita confirmare de la spital: „A murit! L-au resuscitat peste o oră, degeaba, nu l-au putut salva, o dăm sau aşteptăm să iasă purtătorul de cuvînt să spună el?”. Nu mai e timp de luat o decizie, pentru că vine… decizia. Iese din spital şi medicul care anunţă oficial decesul, speranţele s-au terminat, încep întrebările. Şi acuzaţiile!

Final amar la 3 dimineaţă…

Este trecut de mult de miezul nopţii, dar nimeni nu are cum să plece acasă. Ne organizăm iarăşi. Fiecare ştie ce are de scris şi de făcut. Roşca i-a luat la rînd pe şefii FRF şi LPF, ce se întîmplă cu etapa, dar mai ales ce se întîmplă cu finala Cupei. „Probabil că se va amîna Cupa”. Şi pînă la urmă Cupa se amînă, la fel şi etapa… Normal… Dacă mai poate fi ceva normal într-un fotbal anormal ca la noi, în care se mai poate muri pe teren, cu două ambulanţe la teren…

„Ochii mari pe Dolce şi Digi, la reacţii, trebuie să spună medicii mai mult, poate vorbesc şi cei de la Dinamo, atenţie la suporteri”, cere Coste deşi este deja spre ora 1.00 din noaptea de groază. Magiun îl sună pe Florin Andone la Cordoba, unde a jucat şi Patrick Ekeng, dar Florin nu vrea să afle. Sau ştie deja. Dă de mai multe ori ocupat!

În paralel Eşu aduce ecoul internaţional al dramei din România: „Au scris deja spaniolii pe «Marca», au dat şi pe CNN, a anunţat şi Euronewsul”. Moartea topeşte distanţele. La spital, încet, încet fanii pleacă spre case, rămîn lumînările, eşarfele şi steagurile dinamoviste agăţate pe garduri…

În redacţia Fanatik încă se dau telefoane, se iau declaraţii, se scrie povestea dramei, se caută explicaţii, Mirela scrie şi plînge… Puţin după ora 1:30 răspunde la telefon şi doctorul Bătineanu. Trifan îl pune faţă în faţă cu acuzaţiile care i se aduc. Iese un interviu dur şi sincer, cu inima palpitînd în gît. Peste 40 de minute e pe site.

Munca se termină după ora 3, cititorii au imaginea de ansamblu a tot ce s-a întîmplat într-o seară blestemată şi o noapte de coşmar pentru fotbalul românesc. Coste, Roşca, Trifan, Mirela, Magiun, Eşu… De dimineaţă toată lumea a luat-o de la capăt… S-au primit şi ajutoare cu tura de dimineaţă. Cititorii trebuie să ştie totul!

ADVERTISEMENT