Rapid sărbătorește 100 de ani, iar „giuleștenii” au pregătit un spectacol total în Giulești. În istoria zbuciumată a clubului „alb-vișiniu” își face loc și un record greu de închipuit. „Giuleștenii” au pierdut în toate modurile posibile la masa verde.
„Ăsta e Rapidul din Giulești, iubește-l și-ai să-nnebunești!”, e unul dintre sloganurile rapidiștilor. Aici se încadrează însă și unele dintre cele mai controversate înfrângeri care au rămas adânc întipărite în memoria suporterilor și implicit în istoria clubului.
Un prim astfel de episod, a fost în 2001, când George Copos a retras echipa de pe teren în minutul 86 al meciului de la Brașov. Rapid a devenit astfel primul club care a ieșit de pe teren din cauza problemelor de arbitraj.
Decizia a fost luată după ce arbitrul Sorin Corpodean i-a refuzat un penalty Rapidului la scorul de 1-0 pentru FC Brașov. Viorel Hizo i-a scos de pe teren pe jucătorii săi, care l-au asaltat pe central cu o ploaie de înjurături, iar „alb-vișiniii” au pierdut la „masa verde” cu scorul de 0-3.
Ba, mai mult, Rapid a pierdut și cinci puncte și a primit o amendă de 100 de milioane de lei. George Copos nu a uitat niciodată acele evenimente: „Pe noi nu ne-au interesat niciodată arbitrii. Trebuie să menționez că suntem primii care am retras echipa de pe teren din cauza arbitrajului. Atunci, la Brașov, se știe ce s-a întâmplat. Nu vreau să îi dau numele celui care a condus acel meci. Nu e moral și nici corect să vorbim acum, când oamenii suferă”.
A urmat un nou episod unic în istoria fotbalului românesc. Paris Saint-Germain, cu Ronaldinho în echipă, a venit la București în manșa tur din preliminariile Cupei UEFA.
În septembrie 2001, la scorul de 0-1 pentru francezi, nocturna stadionului Giulești a cedat în minutul 113, iar partida nu a mai putut fi reluată. Rapid a pierdut astfel din nou la „masa verde” cu scorul de 0-3 și a fost eliminată din cupele europene.
La ani după acel meci, Viorel Hizo a lăsat de înțeles că George Copos a fost omul din spatele acestui incident: „Există un ‘cineva’ care a avut ‘inspiraţia’ să stingă lumina. O tâmpenie! După cum o tâmpenie a fost şi când ‘cineva’, cu forţă mai mare decât mine, a scos echipa de pe teren la Braşov, să nu mai luăm campionatul!
Au fost foarte multe discuţii în acel sezon dacă puteam să câştigăm titlul sau nu. Jucătorii ar fi trebuit să încaseze o sumă mare de bani, în jur de un milion de euro, şi pur şi simplu nu s-a dorit să atingem acel obiectiv. Să scoţi echipa de pe teren când tu eşti pe primul loc, e inacceptabil! Iar înainte cu 12 zile de finala Cupei cu Dinamo, din 2002, m-a şi dat afară”, a declarat fostul antrenor al Rapidului în 2015, la 14 ani distanță de la acele evenimente.
Rapid a luptat la titlu cu FCSB până în ultima etapă, însă „roș-albaștrii” au deschis repede scorul la Vaslui, iar șansele la trofeu ale „giuleștenilor” se diminau de la moment la moment.
Pe acest fond, iritarea jucătorilor Rapidului creștea cu fiecare secundă în meciul de la Jiul Petroșani. Seria eliminărilor a început cu Daniel Niculae, care l-a strâns de gât pe arbitrul Anton Helesteanu. Au urmat eliminările lui Romeo Stancu, Dani Coman, Vasile Maftei si Marius Constantin.
Cel mai dur fault a fost de departe cel al portarului Rapidului, care a ieșit pe o centrare și l-a lovit cu bocancul în gură pe atacantul Jiului, Dragan. După cea de-a patra eliminare, președintele Dinu Gheorghe a încercat să scoată echipa de pe teren, însă fără succes. Meciul a fost suspendat, iar Rapid a pierdut meciul la „masa verde”.
Poate cel mai controversat moment a venit în Giulești la derby-ul cu FCSB din 2008. Meciul avea să decidă principala contracandidată la titlu a celor de la CFR Cluj.
Rapid conducea cu 1-0 în minutul 74 după golul lui Săpunaru și părea că „giuleștenii” se îndreaptă spre o victorie sigură și extrem de importantă. Moment în care Alexandru Deaconu a fost lovit cu o brichetă aruncată de suporterii rapidiști aflați la tribuna a doua.
Centralul s-a resimțit după ce a fost lovit în cap și a trimis cele două echipe la cabine, după ce jucătorii FCSB făceau semne să iasă de pe teren: „Ce viteză aveau cînd au fugit spre vestiare! N-au alergat tot meciul cum au făcut-o în momentul ăla”, spunea Mircea Rednic la final.
Partida a fost oprită, iar „giuleștenii” au pierdut pentru a treia oară în istorie un meci la „masa verde”: „A fost un adevărat jaf, arbitrii ne-au furat în ultimul hal, e inadmisibil aşa ceva! Nu cred că suporterii rapidişti au aruncat cu obiecte în teren, noi conduceam. Deaconu n-a judecat după regulament, a fost ceva premeditat!”, a declarat și George Copos imediat după meci.
Rapid a avut parte însă și de noroc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Giuleștenii” s-au calificat în finala Cupei Europei Centrale din 1940 după ce s-a tras la sorți din joben! După trei meciuri încheiate indecis cu Gradjanski Zagreb, finalista a fost stabilită prin tragere la sorți: „A fost unul dintre golurile mele mari, cum spunea Baratky. Atât de mare, încât a ţinut până în minutul 90, apoi a rezistat şi în prelungiri şi n-a putut fi învins nici măcar la tragerea la sorţi”, spunea Baratky despre golul reușit în cel de-al treilea meci.
„Giuleștenii” s-au calificat în finala cu Ferencvaros, care nu s-a mai disputat însă niciodată din cauza războiului: „Seara s-a tras la sorţi pentru stabilirea finalistei (acesta era regulamentul pe atunci), iar când s-a auzit numele de „Rapid”, reprezentantul oficial al croaţilor a dat cu căciula de pământ, iar casierul lui Gradjanski a scăpat din mână geanta pregătită pentru recompensarea aşteptatei performanţe, banii rostogolindu-se sub masă şi pe sub dulapuri.
Rapid era în finala cu Ferencvaros! Eroii Giuleştiului se numeau Petre Rădulescu – Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu – Ion Costea, Ioan Wetzer, Ioachim Moldoveanu – Radu Florian, Francisc Simkó, Iuliu Barátky, Dan Gavrilescu, Ion Bogdan (antrenor Ștefan Auer)”, se rememorează ăntr-un articol pe site-ul oficial al Rapidului acele momente.
Intrată în campionatul distructual al Bucureștiului la un an de la înființare, Rapidului a fost exclusă din competiție după ce jucătorii nu s-au prezentat la timp pentru meciul cu Maccabi.
Câteva săptămâni mai târziu, în octombrie 1924, nu avea destui jucători ca să înceapă partida cu Venus București: „Le va fi greu să se înscrie și la categoria a II-a (n.r. a doua ligă a campionatului districtual)”, se amuzau adversarii.