Felicia Filip și secretele unei căsnicii de 32 de ani: “Atracția firească dintre un bărbat și o femeie, dublată de respect reciproc”

Celebra soprană Felicia Filip ne povestește cum și-a cunoscut soțul, pe regizorul Cristian Mihăilescu, și cum întâlnirea dintre ei a fost una ca în filme. Felicia Filip ne dezvaluie cum au reușit de fiecare dată să depășească momentele dificile din cuplu, pentru ca neînțelegeri au avut și ei, și ne spune cât de importantă este atracția normală dintre un bărbat și o femeie.

Felicia Filip, despre soțul ei: “A fost o întâlnire ca în filme”

Într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK.RO, Felicia Filip, celebra soprană cu o prodigioasă carieră internațională, ne povestește despre cum trebuia bunica ei să îngrijească 10 nepoți în vacanță și despre cum toată copilăria a cărat o vioară în spate. Artista își amintește cum a ajuns să fie numită “nouă regina a Traviatei”, cum regimul comunist nu ii permitea să iasă din țară pe motiv că nu este disponibilă și ne spune cum i-a schimbat cariera un sfat primit de la Montserrat Caballé. Își aduce aminte cum a picat prima dată examenul la Conservator și aflăm secretul tinereții ei.

“Startul care m-a pus definitiv pe orbita vieții  a fost întâlnirea cu soțul meu”

Cum a fost copilăria dumneavoastră?

-Am avut o copilărie minunată, dar puțin atipică. Suntem trei frați născuți la interval de 13 luni unul față de celălalt. Exactitatea poate fi explicată prin faptul că tatăl meu a fost contabil.

Vă petreceați vacanțele la bunici? Vă mai aduceți aminte o întâmplare de neuitat?

-Vacanțele au fost momente de sărbătoare. Eram cam 10 verișori care ne întâlneam, stăteam împreună la bunici. Vă dați seama ce ieșea. Eu făceam muzică, o verișoară arte plastice, băieții erau pasionați de tehnică. Fiecare dorea să arate ce a mai învățat. Și ne jucam, ne jucam toata ziua.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Amintiri din copilărie cu Felicia Filip: “Eram plini de nămol și bunica trebuia să spele 10 nepoți”

Lângă casa bunicii erau mai multe lacuri în care ne scăldam. Stăteam mai toată ziua în apa călduță. Dar când ieșeam eram ca la Techirghiol, la băile de nămol. Așa ajungeam acasă și bunica spăla zece nepoți. Apoi se spuneau povești, unele înfricoșătoare, dar care, mereu, se terminau cu happy-end. Așa încât adormeam fericiți. Bunica ne făcea porumb fiert sau copt, bucuria mea și astăzi.

Care a fost relația cu sora și fratele dvs? Vă jucați, vă iubeați, vă mai și băteați?:)

–Ne-am jucat între noi, eu fiind cea mai mică. Părinții ne-au înscris, chiar din clasa I, și la școala de muzică. Deci timpul de hârjoneală a fost mai limitat. Amintirile mele sunt legate de o fetiță ce ducea o vioară mare cât ea. Acum câteva zile am participat la aniversarea de 100 de ani a Școlii Gimnaziale Nr. 1 din Slatina, prima mea etapă, școala mea din vis cum, cu drag, am numit-o.  Au fost momente unice. Mi-am reîntâlnit foștii colegi dar si câțiva profesori. Am simțit o continuitate între cei de ieri și cei de azi.

Cum a ajuns Felicia Filip una dintre cele mai cunoscute soprane

Cum a fost perioada liceului? Cum vă țineau minte profesorii, de cuminte sau de năstrușnică?

-Am urmat, la Pitești, Liceul de Muzică. Am continuat studiul viorii până la bacalaureat, cu rezultate bune (am cântat chiar “Concertul pentru vioară și orchestra” de Max Bruch). Eram deci mai departe de casă, îmi faceam lecțiile obișnuite, dar studiul la vioară zilnic. Mai puțin timp de distracție.  Și frații mei au venit pentru studii la Pitești, dar numai eu am continuat cu muzica. Ei au ales “Drumuri și poduri”. Am terminat, cum spuneam, liceul la vioară și am intrat la Universitatea de Muzică, pe atunci Conservatorul ” Ciprian Porumbescu”, la secția canto. Sincer, nici acum nu știu exact cum am luat această hotărâre.

“Peste ani mi-a arătat ce notase: ‘Ai în gât un bulgăre de aur’ ”

Deși cântam la un instrument, la liceu era obligatoriu să cânti și în cor. Dirijorul a remarcat de la început vocea mea. M-a promovat solistă a corului.  Din ce in ce mai mulți profesori mi-au apreciat vocea, m-au sfătuit să fiu ascultată și de un specialist. Am venit la București, la o cunoscută profesoară de canto, doamna Elena Saghin care, după ce m-a ascultat, a notat ceva pe o hârtie și a spus că o să-mi citească mai târziu ce a scris. Peste ani mi-a arătat ce notase: ”Ai în gât un bulgăre de aur!”.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

“Eram total nepregătită și prima oară am picat examenul” își aduce aminte celebra soprană de începutul carierei

Eram total nepregătită și, conform ”tradiției”, prima oară am picat examenul.  Apoi, cu determinarea care mă caracterizează, am început să fac naveta săptămânal între Slatina si Bucuresti, pentru ora de studiu. Dar trenul costa, așa încât m-am angajat ca profesor suplinitor de vioară la clasele mici. Am avut, si aici, satisfacții.  Copiii m-au iubit mult, au plâns când ne-am despărțit. În fine, am intrat la Conservator și am avut șansa de a întâlni o mare profesoară, cu care am ramas prietenă pâna in ziua de azi, doamna Georgeta Stoleriu.

Cine v-a insuflat pasiunea pentru muzică?

-In viată am avut câțiva piloni pe care m-am susținut și care mi-au marcat existența. Mai întâi familia în care m-am născut, o familie de oameni echilibrați, harnici, iubitori, dar și exigenți cu noi copiii. Startul în viată este foarte important. A fost apoi întânirea de care am mai amintit cu profesoara mea din facultate, doamna Georgeta Stoleriu. Acesta a constituit startul în studiul vocii mele și în cariera artistică. Apoi, în fine, startul care m-a pus definitiv pe orbita vieții, întânirea cu soțul meu,  Cristian Mihăilescu.

Felicia Filip, despre cenzura comunistă: “Nu am mai primit permisiunea să ies din țară”

Cum v-ați simțit când ați cântat pentru prima dată pe o scenă internațională?

-Prima apariție pe o scenă internațională a fost la concursul ”Francisco Vignas” de la Barcelona, unde am plecat doar cu un bilet de dus, nu am avut bani și pentru întoarcere. Viza a ieșit greu. Se încheiaseră probele dar juriul m-a audiat. Rezultatul? Două premii, Premiul al II-lea și ”Premiul Mozart”, așa încât am avut bani de întoarcere. Dacă nu reușeam hotărâsem cu fratele meu să incerce să facă un împrumut. Dar ”aventura” de la Barcelona nu a fost singura.

După premiile câștigate la concursurile de la Barcelona, Viena si Moscova nu am mai primit permisiunea să ies din țară. Mi s-a spus: ”Ai câștigat destule”. Ulterior am aflat că fiecare invitație și contract care mi se trimiteau in țară primeau un răspuns tip: ”Artista nu este disponibilă”.

Cum v-ați simțit când ați fost numită “Noua regină a Traviatei”?

-După Revoluție am început să imi refac legăturile internaționale. Am plecat la Viena unde impresarii mă cunoșteau după cele trei premii obținute la marele concurs ” Belvedere”. Unul dintre ei mi-a spus că peste trei zile este o audiție pentru rolul principal din ”Traviata”, la Opera din Basel, dar viza mea expira. A trebuit să mă intorc în țară. Cum să obții viza elvețiană intr-o zi?!

“Nu știu ce a făcut, dar am avut viza” își amintește celebra soprană de prima plecare în Elveția

Am plecat împreună cu viitorul meu soț, fără speranțe prea mari, la ambasadă. Liniște desăvârșită. Batem la o fereastră. Ne deschide o doamnă surprinsă de îndrăzneala noastră. Ne spune iritată să așteptăm ( în stradă). Iese un domn incruntat, care se luminează brusc la față cand mă vede. Mare iubitor de operă, mă văzuse in spectacole la Opera din București. Nu știu ce a făcut dar, în miraculos de scurt timp, am avut viza.

Acum trebuia cumpărat biletul de avion. Pe atunci nu se plătea cu cardul. Ne-am dus să scoatem banii de la bancă, fugim la agenție, care tocmai închidea, reușim să cumpărăm biletul și a doua zi eram in avion.  Ajung la Opera din Basel. Audiția se încheiase, dar comisia mă aștepta, în urma recomandării călduroase a impresarului.  Mă schimb in lift, intru pe scenă, salut comisia, cânt Aria Violettei și primesc un contract pentru 12 reprezentații.  Așa a început călătoria mea cu Traviata cântata pe 32 de scene, la Londra, Viena, Hamburg, Tolouse, Frankfurt, etc.

Stiu ca ați mai avut parte de aventuri după asta.

-Adevarat, aventurile nu s-au oprit. Urma să cânt alternativ cu Kathleen Casello pe marea scenă  Theatre ”Du Capitole” din Toulouse. Cristian, soțul meu, a sosit în ziua în care era programată colega mea de rol. L-am întâmpinat la aeroport si am decis să ne plimbăm prin acest frumos oraș universitar. Începe să plouă. Ne ducem la hotel să luăm o umbrelă. Când intrăm in cameră telefonul suna. ”Doamna Filip, interpreta din această seara s-a imbolnavit si vă rugam sa veniți imediat să cântați spectacolul”. Dacă nu era ploaia…

“A doua zi presa franceză titra: ‘Noua Regină a Traviatei este o româncă, Felicia Filip’ ”

Cum eu studiez in fiecare zi, eram pregătită. M-am dus imediat, m-am machiat, mi-am pus costumul, am intrat in scenă și, a doua zi, presa franceză titra: ”Noua Regină a Traviatei este o româncă, Felicia Filip”.  Televiziunea franceză a filmat spectacolul pe care îl păstrez cu mult drag.

 Și cariera dumneavoastra a continuat…

-Da, într-un ritm trepidant. Mereu alte scene de operă, alte orașe, alte țări, alte continente. Am cântat pe 4 până acum.

Cum a ajuns Felicia Filip să colaboreze cu trupa Iris

Ați fost prima soprană care a realizat o premieră în muzica românească, v-ați asociat cu o trupă rock, pe modelul Montserrat Caballe – Freddie Mercury. Cum ați avut un asemenea curaj și cât de multe mentalități ați reușit să schimbați atunci?

-Dacă privesc retrospectiv, toate întâmplările vieții mele au o legatură, uneori invizibilă. Cântam, la Londra, la Covent Garden alături de marea  soprană spaniolă Montserrat Caballe, care m-a îndrăgit mult. Mi-a povestit, printre altele, despre experiența ei in lumea rock-ului alături de Freddie Mercury. Seara, la hotel, vorbind cu soțul meu, ne întrebam dacă voi găsi un prilej asemănător și în România.

“Am acceptat pe loc, cunoșteam valoarea acestei formații legendare“

Nu peste mult timp primesc un telefon prin care, cu multă precauție, pentru a nu mă șoca, mi se propunea să colaborez cu formația Iris. Spre surprinderea celui care mă contacta, am acceptat pe loc, deoarece cunoșteam valoarea acestei formații legendare. Repetițiile au decurs admirabil, iar debutul colaborării s-a produs la Sala Polivalentă plină până la refuz. Desigur că mă intrebam cum vor primii rockerii o soprană de operă.

“S-a produs un fenomen special, rockerii au început să vină la operă”

Dragoste la prima vedere! Aplauze nenumărate, urale, mii de luminițe care se aprind.  De atunci zeci si zeci de spectacole, mii de spectatori care au cântat si cântă cu noi: ”Baby, baby”, ”Ultima toamnă” sau ”De vei pleca”.  S-a produs un fenomen special. Tradiționalii iubitori de operă au venit la concertele rock pentru a mă asculta iar tinerii rockeri au inceput sa o ”urmărească” la spectacole pe ”Doamna care cântă cu Iris”.  Și le-a plăcut opera motiv pentru care au revenit adesea.

A existat un moment în viața dvs când ați spus: Nu mai pot?

-Păstrez mereu o mare bucurie a profesiei, fără să spun că imi este greu ori că sunt obosită. Au fost însă și momente speciale, tensionate.  Mă aflam la Frankfurt, în seara de Revelion, după un spectacol festiv cu ”Liliacul”. Împreună cu soțul meu eram invitați la masă de către impresara mea. Atmosferă de sărbătoare, relaxată. Încep artificiile. Simultan sună telefonul și gazda noastră ne anunță că Opera din Hamburg mă invită pentru a doua zi să cânt Traviatta, deoarece interpreta rolului se îmbolnăvise. Cunoșteam spectacolul pentru că îl cântasem acolo cu puțin timp înainte. Am ciocnit un pahar de șampanie, ne-am spus la mulți ani, am plecat la hotel iar seara următoare cântam ” rolul rolurilor”, Violetta , la Hamburg.

Vă mai aduceți o întâmplare de pe scenă care era să vă pună în dificultate?

-Poate mai spectaculoasă a fost întâmplarea de la Roma. Eram invitată să cânt cantata ”Gloria” de Antonio Vivaldi, cu o prestigioasă orchestră din capitala Italiei. Începe repetiția. Primele acorduri. Altă muzică față de cea învătată de mine. Stupoare. Arăt partitura mea, dirijorul imi arată, la rându-i, partitura lui. Același titlu, același compozitor. Atunci am aflat, si unul si celălalt, că autorul a scris două lucrări diferite sub același titlu. A doua zi era concertul.  Salvarea? Anii de studiu, de solfegiu, de citire a notelor la prima vedere. Am luat noua partitură, am dormit puțin in aceea noapte, iar a doua zi concertul s-a ținut in cele mai bune condiții. Nu am spus niciodată ” nu mai pot!” sau ” e imposibil!”.

Ce spune Felicia Filip despre soțul ei: “A fost o întâlnire ca în filme”

Cum v-ați cunoscut soțul, pe Dl. Cristian Mihăilescu?

-A fost o întâlnire ca în filme. Pe scena Operei din Bucuresti am cântat împreună în ”Povestirile lui Hoffmann”.  Dragoste la prima vedere? Nu știu, dar o apropiere din ambele sensuri, sigur.  După întâlnirea de pe scena operei ne-am revăzut la Opera din Brașov unde eu, pe atunci, eram solistă iar el și-a susținut examenul de diplomă ca regizor.

“Și acum, după atâția ani, avem atâtea să ne spunem”

Am vorbit mult, foarte sincer unul cu celalat si nu ne-am mai despărțit.  Și acum, după atâția ani, vorbim mult unul cu celălalt, sunt mereu atâtea să ne spunem. Avem preocupări comune. In primul rând muzica, teatrul muzical, pedagogia muzicală (amândoi suntem cadre universitare), managementul cultural. Cristian a fost timp de 19 ani Directorul General  al Operelor din Constanța și Brasov iar eu sunt de 8 ani managerul Operei Comice pentru Copii.

Felicia Filip dezvăluie secretele unei căsnicii durabile: “Fiecare zi începe cu ‘Bună dimineața, soarele meu!’ ”

Care este secretul unei căsnicii de 32 de ani? Ce trebuie să se întâmple și ce nu ca un mariaj să poata rezista?

-Asa cum am amintit, sunt și preocupările comune. Eu, artista din lumina rampei, iar el – regizorul din penumbra sălii de spectacol. Din cele amintite mai sus reiese, cred, că am o viață frumoasă, pe care o iubesc. Ea incepe in fiecare zi cu urarea noastră reciprocă ”Bună dimineața soarele meu!” si se termină cu ” Noapte bună, vise plăcute, îngerii să ne sărute!”.

”Felicia studiaza 365 de zile pe an în afara anilor bisecți” declară soțul celebrei soprane

Credința are un rol major in viața noastră. Apoi este studiul meu vocal, susținut în fiecare zi. Cristian chiar spune: ”Felicia studiaza 365 de zile pe an în afara anilor bisecți”.  Este apoi minunată si complexă  răspunderea de la Opera Comica pentru Copii.  Întâlnirile cu artiștii, dar și cu marii și micii spectactori mă fac fericită. Primesc, și de la unii și de la ceilalți, o nesfârșită undă de energie pozitivă.

Cum depășesc Felicia Filip și soțul ei momentele delicate: “La noi a funcționat atracția firească dintre un bărbat și o femeie dublată de respect reciproc”

A exista vreodata un moment mai greu, mai dificil în cuplu?

-Desigur, există uneori și opinii diferite pe care le discutăm, le analizăm dar, în tot acest răstimp, nu ne-am certat niciodată.  Nu dau nici sfaturi, nici verdicte. Dar la noi a funcționat atracția firească dintre un bărbat si o femeie dublată de prețuirea reciprocă, necondiționată de  temperamentele complementare

Care sunt primele trei calități ale soțului dumneavoastră?

-Care ar fi calitățile lui Cristian?  Foarte multe, dar le-aș aminti pe cele definitorii: o inteligență sclipitoare care îl face să pătrundă in fenomenul analizat, sa îl disece și, aproape întotdeauna, să ajungă la concluzia corectă. Tot de la inteligență rezidă farmecul său personal și un pregnant simț al umorului. Râdem mult in familie, avem o bună dispoziție permanentă.

“Cristian este un coleg loial și un prieten desăvârșit”

A doua mare calitate este caracterul sau. Iși apără principiile cu tărie, spune deschis ce are de spus, este un coleg loial și un prieten desăvârșit  pe care te poți baza mereu. Apoi ar fi omul de cultură. Desigur, artistul, muzicianul, dar și cel care citește neîncetat, preocupat de religie, de istorie, de artele plastic sau de psihologie. Este un spirit renascentist.

Vreau să știu care este secretul frumuseții si tinereții dumneavoastră.

-Cred cu tărie că tinerețea vine din interior, din echilibru, din iubirea de oameni și de ceea ce faci.

Ce planuri și proiecte aveți pentru anul asta?

-In această primăvară am participat la evenimentul ”Iris-40” de la Sala Palatului, iar de curând am susținut împreună un concert la Bruxelles care ne-a adus o mare satisfacție. Am cântat Imnul Național la inaugurarea noului și frumosului stadion Giulești. A fost impresionant. Mi s-au alăturat vocile a mii și mii de suporteri ai indrăgitei echipe.

Pregătesc o surpriză celor care mă apreciază: un album cu fragmente din spectacolele mele de pe scenele lumii. Voi fi, ca în fiecare an, membra juriului concursului internațional ”Capitala muzicală” de la Sibiu. Apoi stagiunea 2022-2023 a Operei Comice pentru Copii, care a fost definitivată deja până în cele mai mici amănunte. Astfe , publicul își poate achiziționa biletele până în luna iulie a anului viitor. Proiectele sunt multe dar vă invit să descoperiți și celelalte surprize pe care vi le rezerv.