„Finlandizarea” Ucrainei ca posibilă soluție pentru pace. Ce au în comun cele două vecine ale Rusiei

Odată cu criza apărută în 2014, s-a vorbit despre posibilitatea unei reglementări ale relațiilor dintre Ucraina și Rusia pe modelul celor dintre Finlanda și URSS, în perioada Războiului Rece. Însă ucrainenii resping o asemenea variantă și nici Vladimir Putin nu pare să o accepte.

Finlandezii, un coșmar pentru Stalin

Ucraina și Finlanda au în comun faptul că războiul fiecăreia dintre ele împotriva marelui vecin de la răsărit a început sub auspicii favorabile. Între noiembrie 1939 și martie 1940, finlandezii au luptat cu curaj împotriva unei invazii sovietice, cunoscute drept „Războiul de iarnă”, iar modul în care a decurs războiul de atunci are multe în comun cu desfășurarea ostilităților de acum dintre ruși și ucraineni.

Ca și acum, sovieticii aveau o superioritate de doi la unu în ce privește soldații aruncați în luptă, iar în ce privește artileria, tancurile și aviația superioritatea devenea de-a dreptul zdrobitoare. Deși nu aveau  rachete anti-tanc precum cele ale ucrainenilor, finlandezii s-au folosit de răngi, bușteni sau cocktailuri Molotov pentru a imobiliza tancurile inamicului, iar tactica inteligentă a mareșalului Mannerheim a făcut ca Armata Roșie să înregistreze pierderi uriașe.

Însă după trei luni de rezistență îndârjită, Finlanda a trebuit să ceară pace. Stalin trimitea continuu întăriri pe front, în timp ce finlandezii nu mai dispuneau de rezerve. Succesele anteriore ale nordicilor nu au putut fi exploatate pentru că pur și simplu nu dispuneau de suficienți oameni pentru a lansa o contraofensivă. Până acum, nici ucrainenii nu au trecut la contraofensivă, deși au fost capabili să stopeze avansarea trupelor rusești.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Ce a presupus „finlandizarea”

Rezistența finlandeză a câștigat respectul lui Stalin, astfel că la finele celui de-al doilea război mondial nu a insistat pentru instalarea unui regim comunist. Finlanda și-a menținut sistemul politic democratic, chiar dacă au fost sporadice imixtiuni din partea URSS, cu condiția ca politica sa externă să nu lezeze interesele sovietice. Astfel, Finlanda nu a devenit membră NATO. Mesajele publice anti-sovietice erau cenzurate.

În schimb, Finlanda a rămas o țară capitalistă, iar o parte din prosperitatea ei s-a întemeiat și pe comerțul cu URSS și alte țări din lagărul comunist. Caricaturistul Kari Suomalainen definea „finlandizarea” drept „arta de a te înclina către Est fără să arăți fundul Vestului”. După prăbușirea URSS, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene, însă a menajat susceptibilitățile Rusiei și nu a cerut intrarea în NATO.

Amintiri neplăcute din perioada URSS

Varianta unui aranjament similar a fost vehiculată și pentru Ucraina, inclusiv după începerea războiului. Cu puțină vreme înainte de război, scenariul a fost pomenit chiar de către președintele Franței, Emmanuel Macron, ca o modalitate de detensionare a situației. Kievul a respins proiectul care ar lipsi-o de independență în domeniul politicii externe și chiar ar fi compromis o eventuală aderare la UE.

Nici măcar finlandezii nu vor să audă de „finlandizare”, cu toate că aceasta le-a asigurat supraviețuirea ca națiune în a doua jumătate a secolului XX. „Din perspectivă finlandeză, este un termen peiorativ (…) Finlandezii nu ar dori un sistem impus de o putere străină. Pe de o parte, au reușit să meargă pe sârmă, pe de cealaltă parte a subminat democrația finlandeză și a adus prejudicii statutului internațional al țării”, a declarat, pentru Radio Free Europe,  politologul Matti Pensu, acesta referindu-se la îndelungata președinție a lui Urho Kekkonen (1956-1982), care a instituit un regim cu tendințe autoritare, chiar dacă nu a fost unul represiv la adresa adversarilor săi politici.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Un alt politolog finlandez, Pekka Virkki, a afirmat, într-un articol publicat pe 1 martie de către Euromaidan Press, că „finlandizarea” Ucrainei nu ar duce la satisfacerea pretențiilor Moscovei care și-ar dori un proces similar la scara întregii Uniuni Europene, pe care să o decupleze de la NATO, iar trupele americane să părăsească Europa. „Nici până astăzi, Kremlinul nu a abnadonat planul său ambițios al unei Europe conduse de Rusia, de la Lisabona la Vladivostok”, scrie Virkki.

Încă o țară care vrea să adere la NATO

Mai mult, tendințele expansioniste ale Rusiei ar putea să-i determine chiar pe finlandezi să renunțe la neutralitate și să ceară intrarea în NATO. După invadarea Ucrainei, sondajele făcute în țara nordică arată un sprijin majoritar al populației față de această variantă. Alexander Stubb, fost premier al Finlandei, crede că țara sa nu va avea de ales decât să adere la NATO, în actualul context geopolitic.

„Noua realitate de securitate în Europa este o împărțire în două. Pe de o parte Rusia – totalitară, agresivă, beligerantă și periculoasă, iar de cealaltă parte, Europa – democratică, liberă, liberală și internațională (…) Nu există altă alegere decât alăturarea la o alianță militară de tipul NATO. Pentru mine nu este o chestiune de ani, ci de luni. Situația de securitate s-a schimbat atât de radical încât Finlanda trebuie să se alăture unei alianțe militare pentru a-i garanta viitorul pe termen lung”, a declarat Stubb pentru RTÉ News.

Putin vrea o Ucraină pe modelul Belarusului

Mai mult, „finlandizarea” Ucrainei nu este o variantă nici măcar pentru Vladimir Putin, potrivit unei analize Asia Times. Președintele rus a spus că scopul „operațiunii militare speciale” din Ucraina este „denazificarea”  și demilitarizarea Ucrainei, ceea ce sugerează niște condiții mult mai dure decât cele impuse Finlandei. Acesteia din urmă URSS nu i-a cerut niciodată să se demilitarizeze, ci doar să rămână neutră și nu permită baze militare ale altor state pe teritoriul ei. De asemenea, termenul „denazificare” implică un amestec puternic al Rusiei în politica internă a Ucrainei.

„Viziunea Kremlinului despre un stat vasal, precum Belarus, cu o suveranitate condiționată și foarte limitată, dictată de Putin, este una pe care Ucraina a respins-o clar, constant și democratic în ultimii 30 de ani. Neutralitatea în acești termeni  pare o bază improbabilă pentru încheierea acestui conflict.

Pentru Occident cu atât mai mult este important ca Putin să nu fie răsplătit sau să parcă ca fiind răsplătit pentru acest război ilegal. Ideea că Ucraina ar trebui demilitarizată și „denazificată” ca preț al încetării războiului ar fi văzută pe plan internațional ca o capitulare”, scrie publicația menționată.