News

Forțele navale occidentale regândesc rolul și înarmarea portavioanelor. Noi amenințări ale crizelor internaționale pe mare

Occidentul regândește reînarmarea și folosirea portavioanelor, în momentul extinderii crizelor internaționale pe mare. Noi strategii pentru grupurile aeronavale, pe fondul creșterii agresiunii Chinei
26.01.2024 | 19:47
Fortele navale occidentale regandesc rolul si inarmarea portavioanelor Noi amenintari ale crizelor internationale pe mare
Noile ameințări fac grupurile aeronavale mai vulnerabile / Foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Într-un moment în care crizele internaționale se extind pe mare, iar amenințările evoluează, aliații iau în considerare reînarmarea și un mod diferit de a utiliza capacitățile portavioanelor lor. Într-un moment în care crizele internaționale se extind pe mare, rolul Grupurilor Aeriene Navale (NAG) – adică portavionul și escorta acestuia – se află din nou în prim-planul preocupărilor de capacitate și doctrinare ale forțelor armate.

Descurajarea, mereu asigurată de SUA

Portavionul Charles de Gaulle și-a început probele pe mare înainte de a reveni în curând în misiune. Principala navă a Marinei franceze a fost reținută în docuri timp de mai multe luni din motive tehnice. „Criza din Orientul Mijlociu a ridicat problema unui al doilea portavion”, a declarat un deputat. Pentru a-și demonstra prezența în estul Mediteranei, Franța nu a putut trimite decât transportoare amfibii de elicoptere pentru eventuale operațiuni de evacuare sau misiuni umanitare.

ADVERTISEMENT

„Descurajarea a fost asigurată de Statele Unite”, a spus deputatul. Portavionul francez nu ar fi pus capăt crizei, se spune în cadrul marinei militare. Dar pentru a descuraja Iranul sau alții să încerce să exploateze situația, marina americană a trimis două portavioane. „Toată lumea a înțeles că nu trebuie să căutăm escaladarea”, a comentat joi generalul Thierry Burkhard, șeful Statului Major al Apărării franceze, în deschiderea celei de-a doua conferințe navale organizate de Institutul francez de relații internaționale (Ifri).

„Un portavion exprimă rangul unei națiuni”

Într-un moment în care crizele internaționale se extind pe mare, rolul Grupurilor Aeriene Navale (NAG) – adică portavionul și escorta acestuia – se află din nou în prim-planul preocupărilor de capacitate și doctrinare ale forțelor armate. „Grupurile Aeriene Navale sunt un instrument de putere prin excelență”, a continuat generalul Burkhard, subliniind puterea de foc, lungimea și chiar greutatea diplomatică a unui portavion.

ADVERTISEMENT

Pe lângă „semnalul strategic”, un grup aeronaval este capabil să „agregheze” o coaliție, permițând marinei care nu dispune de portavioane să furnizeze alte capacități. „Un portavion exprimă rangul unei națiuni”, a subliniat amiralul Enrico Credentino, care comandă marina italiană și a cărui navă principală, Cavour, este un portavion.

El a vorbit alături de amiralul Nicolas Vaujour, șeful Marinei franceze, amiralul Luisa Franchetti, reprezentând Statele Unite, amiralul Sir Ben Key, reprezentând Marea Britanie, și viceamiralul Rajesh Pendharkar, reprezentând India. Amiralul Vaujour a insistat asupra faptului că portavioanele sunt „o capacitate structurantă”, dar a cerut o regândire a luptei navale „de pe fundul mării până în spațiu”.

ADVERTISEMENT

„100.000 de tone de diplomație”

În lipsa unor investiții masive după încheierea Războiului Rece și deoarece costul unui portavion este uriaș, forțele navale europene și-au redus la minimum numărul de portavioane: două pentru Marea Britanie, unul pentru Franța. Acestea par să pălească în comparație cu cele 11 portavioane americane. Amiralul Luisa Franchetti, comandantul marinei americane, consideră că un portavion „oferă opțiuni” liderilor politici, subliniind „adaptabilitatea” și „flexibilitatea” portavioanelor și rostind deja celebra amenințare voalată: „100.000 de tone de diplomație americană” fiecare, a spus ea.

Dar masa navală americană nu mai este suficientă: în ceea ce privește numărul de nave, marina chineză a ajuns-o din urmă. „Mărimea și operațiunile marinei chineze vor determina ce va face Occidentul cu grupurile sale aeronavale”, avertizează Brent Sadler, specialist în probleme militare la Heritage Foundation. Puterea chineză este principala amenințare la adresa libertății de navigație în Indo-Pacific. Rusia și Iranul au, de asemenea, capacități maritime.

ADVERTISEMENT

Amenințarea Chinei

De la cel de-al Doilea Război Mondial, portavioanele nu au mai fost în prima linie a conflictelor. Timp de câteva decenii, puterile occidentale nu și-au mai contestat spațiul maritim.  Dar vremurile s-au schimbat. Rachete hiper-rapide, drone, cibernetică, refuzul accesului: noile amenințări fac grupurile aeronavale mai vulnerabile, pe fondul unei transparențe sporite pe câmpul de luptă.

În China, Armata Populară de Eliberare se antrenează în deșert împotriva unui model în mărime naturală al unui portavion american. Beijingul a dezvoltat un arsenal de rachete cu rază lungă de acțiune pentru a distruge navele adverse. Pușcașii marini trebuie să se pregătească. Șefii de stat major ai marinei franceze, americane, britanice, italiene și indiene, invitați de Ifri, sunt cu toții convinși de viitorul portavioanelor. Mijloacele aeropurtate oferă încă acces la teatrele de război închise, garantând în același timp permanență și mobilitate, scrie Le Figaro.

A ataca un portavion care se deplasează pe mare „este dificil”, spune amiralul Franchetti. Dar posibilitatea unui angajament nu mai poate fi exclusă. Mai rău, lupta navală este un război de uzură în care distrugerea navelor adverse este un obiectiv. Ca instrument de prestigiu și ca simbol politic, vor fi armatele europene pregătite să piardă un portavion în lupta navală? Pentru a elibera marje financiare pentru alte capacități, unii pun sub semnul întrebării relevanța portavioanelor. „Este o dezbatere franco-franceză”, a declarat fostul ministru al apărării Jean-Yves Le Drian la încheierea conferinței. „Evoluția teatrelor de operațiuni și diversificarea lor ridică problema eficienței desfășurărilor și a formatului marinei noastre”, a adăugat el.

Regândirea folosirii capacităților

Forțele navale trebuie să se reînarmeze. De asemenea, acestea vor trebui să se gândească la un mod diferit de utilizare a capacităților lor. „Sfârșitul confortului operațional înseamnă că nu va mai fi posibil să se dobândească o superioritate (maritimă) totală”, a insistat generalul Burkhard. Acest obiectiv „a devenit inaccesibil”. Dar, în fața adversarilor lor, grupurile aeronavale vor trebui să fie capabile să dobândească „o bulă temporară de superioritate”, a precizat șeful Statului Major. Armele vor trebui, de asemenea, să evolueze. „Într-un război impus, există o provocare de sustenabilitate”, a remarcat generalul.

„Trebuie să fim capabili să proiectăm arme de uzură care să coste mai puțin și nu să încercăm sistematic să rezolvăm o problemă tactică cu o tehnologie înaltă”, a subliniat el. Altfel spus, pentru a apăra o navă țintită de drone care costă câteva zeci de mii de euro, va trebui să găsit altceva decât o rachetă care costă mai mult de un milion de euro. Chiar dacă portavionul costă miliarde.

ADVERTISEMENT